Uniunea Europeană și Cuba

Federica Mogherini, „ministrul de externe” al Uniunii Europene – denumirea oficială a funcției sale este: Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, și vicepreședintă a Comisiei Europene - tocmai a efectuat o vizită în Cuba, a treia din martie 2016 încoace. A fost primită de el líder máximo, Raúl Castro Ruz, și a purtat convorbiri cu ministrul de externe, Bruno Rodríguez, și cu ministrul Comerțului Exterior, Rodrigo Malmierca.

Atunci, în prima sa vizită, a anunțat sfârșitul procesului de normalizare a relațiilor dintre UE și Cuba. Începea dialogul constructiv pentru a identifica și explora domeniile concrete de colaborare.

Între timp, colaborarea s-a statornicit și a dat primele rezultate și urmează să fie dezvoltată în continuare. De pildă, 145 de tineri cubanezi au primit burse „Erasmus Mundus” și au studiat în diferite țări ale Uniunii Europene, iar 78 de europeni au urmat cursuri de pregătire parțială în universități din Cuba.

CUBANEZII O IUBESC PE FEDERICA MOGHERINI

Vorbește o spaniolă superbă!

A venit ca să arate sprijinul Uniunii Europene pentru incipientul proces de tranziție care are loc în această țară comunistă.
„Am avut un interes special ca să revin în Cuba”- au fost cuvintele cu care Mogherini și-a început conferința prezentată la Colegiul Universitar San Gerónimo din Havana, unde o așteptau studenți, diplomați și jurnaliști.

„Lumea întreagă și Cuba se află în plină schimbare și, deci, se schimbă și relațiile dintre UE și Cuba. Știu foarte bine că, în aceste momente se încearcă o nouă izolare a Cubei, însă noi, europenii știm că suntem mai aproape ca niciodată de voi...Cuba și cubanezii nu au rămas singuri”- a mai spus Federica Mogherini, făcând aluzie la decizia actualului președinte american de a închide parțial porțile deschise de Barack Obama în relațiile americano-cubaneze.

Federica Mogherini ținând o conferința la Colegiul San Geronimo din Havana

DE-CASTRIZAREA CUBEI

Într-adevăr, Cuba cunoaște o evoluție, în sensul că numele Castro părăsește scena politică a acestei insule din Caraibe. După decesul lui Fidel, fratele său, Raúl Castro renunță la a mai fi numărul unu în țară.

Predarea frâielor urma să aibă loc, inițial, în luna februrarie a acestui an, dar, din cauza uraganului Irma, care a lăsat în urma lui distrugeri enorme – mai mult de două milioane de cubanezi au fost evacuați spre alte zone din insulă, deoarece s-ar fi aflat în pericol dacă ar fi rămas în localitățile lor – renunțarea la viața politică și publică a lui Raúl Castro se amână pentru luna aprilie.

După toate probabilitățile, numele care se vehiculează pentru urmașul lui Raúl Castro este Miguel Díaz-Canel, în prezent, membru al Biroului Politic al P.C. din Cuba și Prim Vicepreședinte al Consiliilor de Stat și de Miniștri.

ECONOMIA CUBANEZĂ

Economia Cubei a fost serios afectată de factori externi: criza din Venezuela – țară care obișnuia să-i ofere un ajutor foarte generos - uraganul Irma și răcirea relațiilor cu SUA, pentru a-i menționa pe cei mai importanți.

Creșterea economică a fost, cu toate acestea, de 1,6 %, în 2017, după recesiunea înregistrată în 2016. Sectoarele care au adus această creștere au fost turismul și construcțiile.

Urmau să viziteze Cuba, anul trecut, patru milioane șapte sute de mii de turiști, dar, din cauza uraganului Irma, jumătate de milion nu au mai venit, așa că cifra este de 4.200.000.

INIȚIATIVA PRIVATĂ

Statul cubanez a permis înființarea de mici afaceri, dar cu foarte multă timiditate, deoarece se teme că aceste servicii private ar putea ruina idea comunistă a superiorității proprietății de stat.

Așa cum s-a întâmplat în România comunistă în 1967 cu „mandatarii”. Așa s-au numit micii întreprinzători care au deschis atunci mici afaceri de familie : cofetării, mici restaurante și cafenele, ateliere de reparat televizoare și aparate de radio, ateliere de reparații auto etc. Mandatarii au mers atât de bine, clienții lor au fost atât de mulțimiți, încât comuniștii s-au speriat și, la nici doi ani de la înființare, i-au desființat, le-au confiscat „garanțiile”, ele însemnând capitalul depus în bancă pentru a obține autorizația de funcționare, și pe mulți chiar i-au condamnat la închisoare, deoarece ar fi furat și delapidat.

În Cuba, micul și hărțuitul sector privat a primit o puternică lovitură în luna august a anului trecut: din 201 activități autorizate, cinci au dispărut complet, și alte 27 au fost înghețate, printre acestea închirierea unor încăperi și locuințe, precum și gestionarea restaurantelor și barurilor. Motivul: le deschideau cubanezilor accesul la valuta pe care o aduceau turiștii străini. Adică, după cum spunea unul dintre cei afectați de această măsură: „guvernul combate bogăția, nu sărăcia”.

NIVELUL DE TRAI

Nivelul de trai este foarte scăzut în Cuba. Blocada economică la care au supus-o Statele Unite, reluată acum parțial, a afectat considerabil condițiile de viață ale cubanezului de rând.

Marea problemă o reprezintă capitolul Drepturilor Omului. Numai anul trecut, ar fi avut loc peste 5 mii de arestări din motive politice. Cifra o vehiculează cubanezii fugiți din țară.

Acesta este motivul pentru care președintele american Donald Trump a răcit considerabil relațiile cu Cuba, iar investitorii străini ezită să-și plaseze capitalurile într-o țară în care puterea este singură și nu are o opoziție oficială și eficientă.

Nici Federica Mogherini și nici Reprezentantul Special al UE pentru Drepturile omului, Stavros Lambrinidis, nu au reușit, deocamdată, să înduplece autoritățile cubaneze să fie mai permisive în acest domeniu.

Cum gândește viitorul lider cubanez, cel care se pare că va prelua ștafeta după retragerea din funcție a lui Raúl Castro, nu putem să știm. Afirmația cea mai relevantă în acest sens, pe care o scot în relief mijloacele de informare ale cubanezilor exilați, a fost făcută de Miguel Díaz-Canel la un congres UNEAC (Uniunea Scriitorilor și Artiștilor din Cuba): Alternativa continuă să fie: socialismul sau barbaria. (La disyuntiva sigue siendo: socialismo o barbarie).

Dar, de atunci au trecut patru ani. Între timp, este posibil să fi remarcat că în loc de alternativă, Uniunea Europeană îl îndeamnă să vadă și alte posibilități.

Miguel Díaz-Canel vorbind la congresul UNEAC