Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa

Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa (TCFE) a fost semnat la Paris, la 19 noiembrie 1990, de 22 state-părţi, conform siteului Ministerului Afacerilor Externe.

TCFE reglementează cantitatea de armament convenţional din cinci categorii (vehicule blindate, artilerie grea, tancuri, avioane şi elicoptere de luptă) pe care o deţineau statele membre NATO şi cele ale fostului Pact de la Varşovia.

Pe fondul dezintegrării Pactului de la Varşovia, precum şi al transformării arhitecturii mediului de securitate în Europa (încheierea Războiului Rece, desfiinţarea URSS), statele-părţi au convenit asupra necesităţii actualizării Tratatului în conformitate cu noile realităţi.

Puteţi accesa textul Tratatului aici.

În urma extinderii NATO, Federaţia Rusă a suspendat la 12 decembrie 2007 aplicarea Tratatului, acţiunea de suspendare nefiind însă prevăzută în document.

Deciza Federatiei Ruse, criticată

MAE din România şi-a exprimat regretul faţă de decizia Federaţiei Rusei de suspendare a implementării Tratatului la 12 decembrie 2007, apreciind ca aceasta reprezintă o măsură unilaterală care afectează integritatea Tratatului şi compromite angajamentul de îndeplinire a obligaţiilor asumate.

Statele Unite şi Georgia au renuntat la îndeplinirea obligaţiilor prevăzute în TCFE faţă de Rusia.

Statele Unite au anunţat că vor pune în aplicare dispozitiile Tratatului în cazul Rusiei doar dacă şi Rusia îşi reia punerea în aplicare a obligatiilor sale prevăzute în tratat, informează un comunicat de presă publicat pe situl oficial al guvernului american, la 22 noiembrie 2011.

Statele Unite vor continua să pună în aplicare TCFE şi să-şi îndeplinească toate obligaţiile faţă de toate celelalte 29 de state semnatare.

Ministerul de Externe din Georgia a emis o declaraţie în data de 29 noiembrie 2011 potrivit căreia Georgia renunţă la îndeplinirea obligaţiilor faţă de Federaţia Rusă, în cadrul Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa.

"În decembrie 2007, Rusia a încălcat din nou TCFE prin impunerea unui moratoriu unilateral privind punerea în aplicare a Tratatului. În mod unilateral, prin suspendarea tuturor obligaţiilor sale, inclusiv cele în temeiul dispozitiilor privind verificarea, schimbul de informaţii şi limitările numerice, impuse de Tratatul CFE şi de documentele asociate acestuia", informează comunicatul oficial publicat pe siteul Ministerului de Externe georgian.

Prevederile Tratatuluiprivind Forţele Armate Convenţionale din Europa

Obiectivul Tratatului este de a consolida stabilitatea şi securitatea în Europa, prin stabilirea unui echilibru al forţelor armate convenţionale şi reducerea numărului acestora.

Din categoria forţelor armate convenţionale fac parte vehiculele blindate, artileria grea, tancurile, avioanele şi elicoptere de luptă.

În afară de limitarile privind numărul de armament din fiecare categorie, Tratatul prevede, de asemenea, delimitări ale regiunilor centrale pentru a preveni destabilizarea concentraţiilor regionale în vigoare din Europa, care au fost modificate prin Acordul regional din mai 1996.

Întrucât versiunea originală a Tratatului a stabilit o structură a grupului de state din est-vest de pentru limitarea armelor convenţionale, Tratatul Adaptat prevede un sistem de plafoane naţionale şi teritoriale; un mecanism de aderare pentru noile state-părti; verificarea consolidată şi regimurile de transparenţă, precum şi onorarea angajamentelor anterioare.

Realizarea principală a Tratatului a fost reducerea semnificativă a echipamentelor militare convenţionale în primii cinci ani de la intrarea sa în vigoare.

În scopul de a spori transparenţa şi încrederea între statele-părţi, Tratatul prevede dispoziţii care vizează un schimb anual de informatii militare, reduceri de echipament militar, inspecţii de verificare a rapoartelor, precum şi cerinţele de notificare cu privire la orice modificări planificate în structura organizatională sau nivel de forţă armată.

Tratatul este valabil pe tot cuprinsul ţărilor semnatare, de la Oceanul Atlantic până la Munţii Urali.

Grupul consultativ comun, instituit prin Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa, este organismul oficial de punere în aplicare a dispoziţiilor tratatului şi se întruneşte la Viena.

Schimbul de informaţii anuale privind Tratatul apare în fiecare an pe 15 decembrie, cu date care se aplică de la 1 ianuarie al anului următor.

În schimbul de informaţie sunt incluse organizarea forţelor terestre şi aeriene; exploataţiile de ansamblu, inclusiv număruln acestora, tipul şi locaţia, terenurile declarate şi obiectele de verificare fac obiectul unei inspectii; numărul forţelor armate, precum şi punctele de intrare / ieşire pentru inspecţii.

Orice modificare în structura organizatională sau nivelurile de forţă necesită o notificare în prealabil. Notificările pot fi incluse în schimbul de informaţii anuale sau pe tot parcursul anului.

Regimurile de inspecţie pe teren au fost stabilite pentru a verifica conformitatea cu Tratatul. Statele au dreptul de a efectua inspecţii pe teren fără drept de refuz, pe baza unui sistem de cote.

În iunie 1991, Articolul III al TCFE a fost pus în aplicare. În baza acestuia Rusia s-a angajat să distrugă 14500 bucăţi din echipamentul său militar şi a promis să nu fabrice armament la est de Munţii Urali.

Principalele dispoziţii ale Tratatului sunt legate de limitarea echipamentului militar.

Tratatul privind Forţele Armate Convenţionale din Europa are patru zone concentrice care interzic circulaţia tancurilor, vehiculelor blindate şi artileriei grea în centrul Europei.

Pentru siguranţa că niciun stat semnatari nu va lansa o ofensivă împotriva celuilalt, Tratatul a instituit limite specifice cu privire la numărul de tancuri, vehicule armate blindate şi de artilerie grea pentru zonele de flanc din sudul şi nordul Europei, inclusiv porţiuni din Rusia.

Zona cu cele mai stricte delimitări include Belgia, Luxemburg, Ţările de Jos, Germania, Polonia, Slovacia, Ungaria şi Republica Cehă, în timp ce zona a patra, cea mai mare, cuprinde întreaga regiune delimitată de Tratat.

Nu există limite pentru zona de avioane şi elicoptere de luptă.

Moscova a încercat în mod constant să elimine zona de flanc. Cerinţele Rusiei au fost parţial îndeplinite în 1996, când statele-părţile au convenit ca zona de flanc a Rusiei să se limiteze la o zonă mai mică.

Tratatuladaptat privind Forţele Armate Convenţionale din Europa

Tratatul adaptat aduce o nouă abordare a modului în care sunt stabilite plafoanele pentru dispozitive militare. Dacă Tratatul iniţial propunea o abordare de ansamblu a blocurilor militare (NATO şi Pactul de la Varşovia), Tratatul adaptat prevede un sistem de plafonare naţional şi statal.

Potrivit Tratatului adaptat, fiecare ţară are o limită specifică pentru tancuri, vehicule blindate, artilerie grea, avioane de luptă şi elicoptere de atac - denumite colectiv în Tratat echipament militar limită.

Fiecare ţară al cărei teritoriu face parte din zona de aplicare a tratatului va avea un plafon pentru numărul total de tancuri, vehicule blindate şi artilerie grea.

Plafonul teritorial ale unei ţări poate fi depăşit cu 153 tancuri, 241 vehicule blindate, şi 140 de piese de artilerie grea pentru exerciţiile militare şi implementările temporare.

Ţările din afara zonei de flanc specificată în tratatul original pot depăşi temporar plafoanele teritoriale, de 459 tancuri, 723 de maşini blindate şi 420 piese de artilerie grea.

Statele-părţi vor fi obligate să permită inspecţii în 20 la sută dintre unităţile militare şi regimente şi de depozite, reparaţii, şi terenuri cu echipamentul armat din dotare.

Tratatul CFE Adaptat (TCFEA) a fost semnat în cadrul unui summit la Istanbul, în noiembrie 1999 dar nu a fost ratificat de către toate statele-părţi.

Condiţia politică impusă de NATO pentru iniţierea procesului de ratificare a TCFE Adaptat a fost ca Rusia să îsi îndeplinească obligaţiile asumate la Istanbul privind retragerea armamentului şi a fortelor militare staţionate din Georgia şi Republica Moldova.

Procesul de ratificare a TCFEA continuă să fie blocat din cauza stangnarii progreselor în planul angajamentelor stabilite în summit-ul de la Istanbul.