S.O.S - Infertilitatea

În România, e doar o problemă pentru cuplurile care se confruntă cu ea. O problemă pe care, în lipsa unei legi, fiecare o trăieşte în intimidate.

Rareori vorbesc despre chinurile prin care trec. Femeile care află că ele sau partenerul lor suferă de infertilitate se supun unor îndelungi şi costisitoare tratamente.

De cele mai multe ori – pe bază de hormoni. Fac multiple analize, inseminări artificiale, stimulări ovariene, fertilizări in vitro. Sunt dispuse să încerce orice.

Şi o fac o dată, de două, de trei ori...până reuşesc sau până renunţă epuizate într-un salon de spital sau într-un cabinet psihologic.

Gândul că nu pot face un copil le controlează şi le schimbă viaţa. Nimic nu mai este ca înainte.

Impresionează puterea femeilor de a lupta pentru visul lor şi este îngrijorător faptul că nu există o lege care să le protejeze de eventuale abuzuri.

Asigurările de sănătate nu decontează analizele sau tratamentele legate de infertilitate. Aşa că, dacă vrei să ai un copil, dar ai probleme de infertilitate, trebuie să ai şi foarte mulţi bani.

La o clinică de stat, o procedură de fertilizare în vitro costă 1.400 de euro, la care se adaugă cheltuielile pentru analize şi tratamente. La o clinică privată – te costă în jur de 5.000 de euro.

Când asculţi o femeie care încearcă din toate puterile să facă un copil şi se supune la tot felul de intervenţii…sentimentele sunt amestecate.

Nu ştii dacă să le admiri pentru curajul lor sau să le plângi de milă. Până la urmă, veţi spune, e alegerea lor, iar dacă nu eşti într-o astfel de situaţie ţi-e greu să înţelegi.

Una dintre femeile cu care am vorbit îmi spunea că o dată ce ai început să faci tot felul de proceduri, e foarte greu să te mai opreşti, pînă nu reuşeşti.

“E ca un drog. Termini prima fertilizare, de gândeşti la a doua…şi tot aşa. Tot timpul te gîndeşti la următoarea”, mi-a spus aceasta.

“Nu renunţi” – îmi spune o altă femei. “Te împrumuţi la bancă, la prieteni, la familie…dar mergi mai departe şi speri că data viitoare o să ai noroc.”

Pe de altă parte, devine tot mai greu să accepţi gândul că nu poţi face un copil. Viaţa de cuplu şi viaţa socială au şi ele de suferit. Unele cupluri se despart.

Femeile care nu pot să facă un copil s-au organizat într-o aşa-numită comunitate virtuală. Se întâlnesc şi se cunosc pe forumuri, îşi împărtăşesc experienţele şi învaţă una de la alta despre clinici, medici, proceduri, şanse.

Uneori, trec împreună prin toate emoţiile aşteptării unui rezultat. Se bucură pentru fiecare reuşită şi se întristează pentru fiecare eşec. S.O.S. Infertilitatea şi desprecopii.ro – sunt cele mai vizitate forumuri.

Mai nou, pe S.O.S. Infertilitatea femeile pot primi răspuns la întrebările lor din partea unor medici renumiţi.

Una dintre femeile cu care am vorbit pentru realizarea documentarului mi se plânge că medicii sunt, în general, foarte ocupaţi.

Pentru o programare aştepţi luni de zile, şi nu ţi se explică întotdeauna ce se întâmplă cu corpul tău în urma unor astfel de tratamente.

Şi mie mi-a fost destul de greu să găsesc un medic specialist dispus să vorbească despre aceste probleme.

Lipsa informaţiilor în domeniu este un argument în plus pentru reglementarea printr-o lege a acestei probleme de sănătate.

În prezent, nu există o lege care să interzică sau să permită reproducerea umană asistată, ci doar un proiect rătăcit, undeva, între cele două Camere ale Parlamentului.

În plus, în Romînia nu există o bază de date cu femeile şi bărbaţii care au probleme de infertilitate, şi nici cu procedurile la care ei sunt supuşi.

Spuneam că asigurările de sănătate nu suportă costul tratementelor, în timp ce în Uniunea Europeană situaţia este clar reglementată.

În Franţa, şase inseminări şi patru fertilizari sunt complet gratuite. În Austria - asigurările suporta patru încercări de fertilizare, cele din Belgia - şase, in Danemarca – trei, Ungaria - cinci.

Povestea unor femei care îşi doresc să fie mame şi care fac aproape orice pentru asta – în documentarul următor.

Audio: