Rapatatatiera la final
Născută dintr-un vis, expediţia Rapapatatierra a pornit din Bucureşti, cu o scurtă oprire în Lima, spre Insula Paştelui - Rapa- Nui sau Te Pito O Te Henua.
Articol de Simona Şerbănescu, 07 Martie 2011, 10:18
Am străbătut continente, am traversat oceane, am ajuns la capătul lumii. Şi am descoperit că uitarea nu s-a aşternut peste marii noştri înaintaşi. Un motiv de bucurie! Pentru că, în mână cu un imens triclor şi cu numele exploratorilor Emil Racoviţă şi Iuliu Popper am fost întâmpinaţi cu drag. Aşa că, putem spune acum cu mâna pe inimă, scopul expediţiei a fost îndeplinit!
Născută dintr-un vis- al domnului Alexandru Mironov- şi pusă la cale de prof. Silviu Neguţ şi Cristian Hristea, Expediţia Rapapatatierra a pornit din Bucureşti, cu o scurtă oprire în Lima, spre Insula Paştelui- Rapa- Nui sau Te Pito O Te Henua.
Cu misterioşii moai ce privesc spre ocean, cu fascinante poveşti şi explicaţii, cu o lume ce se conservă în cea mai izolată insulă locuită din lume. De aici am pornit, prin Santiago de Chile şi Buenos Aires, spre Ushuaia- cel mai sudic oraş de pe Pământ- el fîn del mundo. Un loc inventat de aventurieri - precum Iuliu Popper - exploratorul interiorului Ţării de Foc. Emil Racoviţă şi Iuliu Popper sunt la loc de cinste în Muzeul Naval- respectiv Muzeul Teritorial El fîn Del Mundo - din Ushuaia.
De-aici - mai departe - Patagonia - El Calafate. Cu incredibilii gheţari, printre aisberguri (să ştiţi că gheţarii sunt albaştri!), prin peisajul de stepa, cu Anzii croiţi în colţuri drepte, un loc ce creşte în jurul fermelor ridicate de imigranţii veniţi din toate colţurile lumii.
Audio:
Am făcut poze condorului sau pinguinilor, m-am mirat în faţa lebedelor negre (al căror corp este alb), am gustat din prăjitura jumătate sărată făcută din cartofi (unul dintre sutele de soiuri), am ascultat poveştile moailor şi legendele rapa-nui, am simţit depărtarea şi izolarea la capătul lumii, m-am pierdut în imensul Buenos Aires şi am trăit uimirea în nesiguranţa din Santiago de Chile sau Lima.
Am schimbat ore, am trecut prin anotimpuri, am băut cu toţii mate (ceaiul din amestec de plante peste care se toarnă apa caldă) într-un gest de mare prietenie, am cunoscut oameni, cu poveştile şi credinţele lor. Şi am revenit acasă. Să vi le împărtăşim!