Poezie și bucătărie de Sfântul Valentin

Bucătărim și ne iubim. Citim... poeme și gătim. Poate fi ceva mai frumos ?

Am ales câteva rețete simple de Sfântul Valentin pe care le puteți face împreună cel drag sau cu cea dragă ... citind sau recitând poeme de iubire.

Iată-le:

Sonetul 102 – Și eu, ca Philomela… de Shakespeare:

Iubirea-mi e mai tare, deși mai slabă pare.
Nu mai puțin iubesc, și totuși, deși n-arăt, nu mai puțin tânjesc.
Iubirea doar e o marfă când limba celui ce iubește
Strigă oriunde, orișicui, cât de tare o prețuiește.
Iubirea noastră abia-născută era în primăvara ei, abia-ncepută,
Când cu poeme o primeam, de bun-venit;
Ca Philomela care cântă la-nceputul verii
Dar viersul și-l oprește când vara-i la sfârșit:
Vara nu-i mai puțin plăcută-acum
Decât atunci când cântările-i de dor făceau ca toate s-amuțească-n noapte,
Doar că, cu-o muzică sălbatică o-ngână ramurile toate
Iar desfătările, cu timpul, nu mai sunt ce-au fost odată, se duce încântarea dragă, toată.
Deci, ca Philomela, și eu, opri-voi limba-mi și-o voi lăsa să tacă
Căci nu voiesc să te saturi de cântecu-mi vreodată.

Inimioare de Sfântul Valentin 1:

Frecăm bine o cană de unt moale cu o cană și jumătate de zahăr brun până se formează o pastă. Adăugăm 3 ouă, unul câte unul, 3 căni și un sfert de făină, o jumătate de linguriță de sare, o linguriță de praf de copt, semincioarele de la două păstăi de vanilie și o jumătate de linguriță de coajă rasă de lămâie și amestecăm bine, în continuare, până ce aluatul se formează perfect.

Îl acoperim și-l lăsăm în frigider o oră.

După ce îl scoatem, îl întindem pe planșeul peste care am presărat făină și facem o foaie groasă de 3 milimetri din care decupăm inimioare pe care le presărăm cu puțin zahăr pudră.

Le punem în tava unsă cu unt și le lăsăm să se coacă, în cuptorul încins dinainte, între 12 și 15 minute, la foc mediu spre mic.
După ce le scoatem din cuptor, le luăm imediat din tavă și le lăsăm să se răcească

Inimioare de Sfântul Valentin 2:

Amestecăm bine într-un bol mare 150 de grame de unt moale cu 90 de grame de zahăr pudră și cu 40 de grame de făină de migdale, adăugăm un ou și apoi 200 de grame de făină.

Facem din aluat o minge pe care o acoperim și o lăsăm în frigider o oră.

După ce o scoatem, întindem pe blatul presărat cu făină o foaie groasă de 2-3 milimetri din care decupăm, cu forma de biscuiți, inimioare pe care le punem într-o tavă tapetată cu hârtie de copt.

Băgăm tava în cuptorul încălzit bine și coacem inimioarele cam 12 minute.

După ce se răcesc, le ungem cu o glazură pe care o facem dintr-un un albuș de ou bătut cu 200 de grame de zahăr pudră în care am lăsat o vreme câteva firișoare de șofran.

Inima mea s-a umplut de dor, Mikis Theodorakis

Inima mea s-a umplut de dor
Vino înainte de apusul soarelui și de venirea Nopții.
Sufletul vreau să ți-l sorb din ochi,
Vreau să-ți sorb de pe buze măruntaiele !
Mă voi înfășura în jurul tău și te voi sufoca !
Sunt alesul Iubirii !
Nu suntem, oare, mai înainte de toate, țărână și noroi ?
N-o să calci peste Trupul de carne ca să vezi Cerul ?
Te îmbrățișez și mâinile mele apucă Dumnezeirea !
În trupul tău desfătător citesc cauza și Scopul !
Viscerele-mi spumegă de plăcere și de nebunie.
Simt cum aprind în mine un foc. Furtuni
Și patimi îmi lovesc sufletul. Ca o tornadă
Mă potopește zvâcnirea dezlănțuită a Creatorului…
Inima mea s-a umplut de dor
Vino înainte de apusul soarelui și de venirea Nopții.
Sufletul vreau să ți-l sorb din ochi,
Vreau să-ți sorb de pe buze măruntaiele !
Mă voi înfășura în jurul tău și te voi sufoca !
Sunt alesul Iubirii !/Tripoli (Arcadia, Grecia), 1942

Cântec de dragoste, Mikis Theodorakis

Tot ce gândesc e-o ramură înflorită de migdal
Atârnând la fereastra ta.
Vocea mea îți vorbește în mii de culori și în mii de
tainice reverberații, și totuși, tu ești adâncită în
visul vieții tale care râde,
stârnit de o flacără de fericire.
(Privește lunile care se topesc în lacrimi,
Privește lacrimile care scapără ca stelele.
Privește stelele care seamănă cu nesfârșite
Speranțe ale inimilor cărora lepădarea de viață le-a descoperit soarta !)
Și, nu te deștepta ! Nu vei cunoaște aici
Nimic mai mult decât cunoști deja, de vreme ce
Durerea, care încă mai însemnează cu o stea
Fruntea gânditoare a vieții, s-a lepădat
de sine și a devenit până și ea, în seara aceasta,
Bucurie ! /1946

Plăcintă cu praz:

Tăiem mărunt 5 fire de praz subțiri și o ceapă roșie, potrivită, pe care le călim la foc mediu cam 20 de minute împreună cu o „nucă” de unt, puțină sare și puțin piper, amestecând mereu. Eventual mai adăugăm puțină apă ca să nu se prindă prazul.

Odată prazul călit, până se răcește, amestecăm într-un castron 2 ouă cu 100 mililitri de lapte, 70 de grame de făină și o jumătate de pliculeț de drojdie și, eventual, cu 30 de grame de parmezan ras sau de brânză tare de capră, rasă.

Turnăm prazul răcit în castron, amestecăm bine și punem amestecul într-o tavă rotundă, unsă cu unt.
Coacem plăcinta cam 40 de minute în cuptorul bine încălzit la foc potrivit spre mare.

Îndrăgostita, Paul Eluard

Ea stă-n picioare pe pleoapele mele
Și părul ei e într-al meu,
Ea are forma mâinilor mele,
Ea are culoarea ochilor mei,
Ea se scufundă în umbra mea
Ca o piatră pe cer.

Ea are tot timpul ochii deschiși
Și nu mă lasă să dorm.
Visele ei în plină lumină
Fac sorii să dispară
Mă fac să râd, să plâng și să râd,
Și să vorbesc și atunci când n-aș spune nimic.

Inimioare cu unt și brânză tare de capră:

Avem 8 felii de pâine în care decupăm, cu forma de prăjituri, inimioare și steluțe pe care le ungem cu unt (2 linguri) și peste care presărăm un amestec din: 2 linguri de miez de pâine, 2 linguri de brânză tare de capră, o lingură de pătrunjel tăiat mărunt și 4 căței de usturoi, pisați bine.

Le coacem în cuptorul încălzit dinainte cam 10-15 minute, la foc mediu spre mare.

Hymne, Baudelaire (din Les fleurs du mal)

Prea-iubitei, prea-frumoasei
Ce inima mi-o înseninează și-o umple de lumină,
Îngerului, zeiței mele atotnepieritoare, ei,
Salut etern, în veșnicia ei senină !

În viața-mi mi se răspândește
Ca aerul sărat al mării,
Și-n sufletu-mi ce veșnic după ea tânjește
Revarsă gustul nemuririi.

Săculeț pururea proaspăt ce-aeru-n balsam preface
în colțișoru-mi drag din casă,
Cățuie uitată ce miresmele-n taină-și desface,
și noaptea-ntreagă și le lasă.

Cum aș putea, iubirea mea nepieritoare
Să te descriu așa cum ești ?
Un bob de mosc ce stă culcat, ascuns, ca-n mare,
În veșnicia mea te adâncești !

Prea-bunei, prea-frumoasei,
Bucuria mea și viața mea,
Îngerului, zeiței mele atotnepieritoare, ei,
Salut etern, în veșnicia sa !

Tartine cu brânză:

Decupăm în feliile de pâine, cu forma de prăjituri, inimioare pe care le prăjim puțin pe amândouă părțile în tigaia de teflon și pe care, cât sunt calde, le acoperim cu andive tăiate mărunt, amestecate cu o ceapă mare roșie tocată fin, mărar sau/și pătrunjel tăiat mărunt și cu câte o felie de brânză: telemea de oaie sau de capră, caș proaspăt sau cașcaval de oaie afumat sau neafumat.

Ochiuri-inimioare:

Decupăm în feliile de pâine, cu forma de prăjituri, inimioare pe care le punem în tigaia de teflon alături de feliile din care le-am scos și în care ... facem ochiurile.

Inimioarele de pâine le putem mânca cu pastă de măsline amestecată cu usturoi, praz, verdețuri, andive, spanac sau ceapă.

Putem prepara și o pastă de brânză untoasă cu ierburile Afroditei: cimbru, cimbrișor, rosmarin, salvie, mentă sau busuioc, pastă pe care s-o punem într-o formă de inimă:

Desigur, toate aceste gustări se cer însoțite de o cupă de vin bun, roșu, pregătit cu mirodenii:


Punem în ajun, într-o sticlă de vin roşu, câteva bucățele dintr-un rulou de scorţişoară, câteva cuişoare, un vârf de cuțit de nucşoară, o bucăţică dintr-o păstaie de vanilie tăiată mărunt, puțin ghimbir ras, o crenguță de salvie și un fir de busuioc.
Înfundăm dopul bine și lăsăm mirodeniile să-și desfacă aromele în vin, în timpul nopții, dar și să-i dea, fiecare, ceva din puterea-i și din înțelepciunea-i divină.

A doua zi vinul va fi, pur și simplu, poțiunea magică care-i unește pe îndrăgostiți pentru totdeauna, licoarea ce-i face pe „cei ce o sorb împreună” să „se iubească pururi, cu întreaga lor simțire, cu întreaga lor făptură şi din suflet, fără cumpăt… pe viață şi pe moarte” (Tristan si Isolda, trad. R. Vulpescu).

Dar, atenție, această poțiune lucrează doar atunci când dragostea este sinceră, curată și totală !