Parabolele lui Iisus (XXXVII) – Omul haric

În această duminică, 1 octombrie 2017, la liturghie în biserică se citește un fragment din Evanghelia după Luca (6, 31-36). Mesajul lui ? Iubirea totală este cea care ne face fiii lui Dumnezeu.

Iată textul:

Luca, 6, 31-36: Și cum ați vrea să se poarte oamenii cu voi așa să vă purtați și voi cu ei. Și dacă-i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce har aveți, ce mulțumire și ce merit ? Pentru că și păcătoșii îi iubesc pe cei ce-i iubesc. Și dacă faceți bine celor ce vă fac bine vouă, ce har aveți ? Pentru că și păcătoșii fac bine celor ce le fac lor bine. Și dacă-i împrumutați pe cei de la care sperați să luați înapoi, ce har aveți ? Pentru că și păcătoșii îi împrumută pe păcătoși ca să ia înapoi cât au dat. Dar voi iubiți-i pe dușmanii voștri și faceți bine și împrumutați fără să așteptați nimic și plata voastră va fi multă și veți fi fiii Celui Preaînalt, pentru că El este bun cu cei nerecunoscători și cu cei răi și vicleni. Fiți, dar, îndurători și milostivi așa cum și Tatăl vostru este îndurător și milostiv.

Luca, 6, 31-36: καὶ καθὼς θέλετε ἵνα ποιῶσιν ὑμῖν οἱ ἄνθρωποι, καὶ ὑμεῖς ποιεῖτε αὐτοῖς ὁμοίως. καὶ εἰ ἀγαπᾶτε τοὺς ἀγαπῶντας ὑμᾶς, ποία ὑμῖν χάρις ἐστί; καὶ γὰρ οἱ ἁμαρτωλοὶ τοὺς ἀγαπῶντας αὐτοὺς ἀγαπῶσι. καὶ ἐὰν ἀγαθοποιῆτε τοὺς ἀγαθοποιοῦντας ὑμᾶς, ποία ὑμῖν χάρις ἐστί; καὶ γὰρ οἱ ἁμαρτωλοὶ τὸ αὐτὸ ποιοῦσι. καὶ ἐὰν δανείζητε παρ᾿ ὧν ἐλπίζετε ἀπολαβεῖν, ποία ὑμῖν χάρις ἐστί; καὶ γὰρ ἁμαρτωλοὶ ἁμαρτωλοῖς δανείζουσιν ἵνα ἀπολάβωσι τὰ ἴσα. πλὴν ἀγαπᾶτε τοὺς ἐχθροὺς ὑμῶν καὶ ἀγαθοποιεῖτε καὶ δανείζετε μηδὲν ἀπελπίζοντες, καὶ ἔσται ὁ μισθὸς ὑμῶν πολύς, καὶ ἔσεσθε υἱοὶ ὑψίστου, ὅτι αὐτὸς χρηστός ἐστιν ἐπὶ τοὺς ἀχαρίστους καὶ πονηρούς. Γίνεσθε οὖν οἰκτίρμονες, καθὼς καὶ ὁ πατὴρ ὑμῶν οἰκτίρμων ἐστί.


Suntem în mijlocul unei predici în care Iisus rezumă un adevărat manual de înțelepciune. Este cunoscută ca predica de pe munte la Matei (capitolele 5, 6 și 7) și predica de la șes la Luca.

Suntem în mijlocul Predicii predicilor lui Iisus care nu este altceva decât Cartea Legilor din Împărăția Cerurilor și un îndreptar pentru cei ce vor să se schimbe și să trăiască într-o lume mai bună, asemenea Lumii lui Dumnezeu.

În centrul acestui Manual (scris atât pentru catehizatori, cât și pentru catehizați) Iisus așează Legea Iubirii necondiționate, a iubirii practicate de Dumnezeu, care se va numi iubirea creștină.

Iisus o descrie ca pe iubirea de dușmani și iubirea care nu așteaptă nimic în schimbul ei. Și aceasta este iubirea totală !

Această predică cuprinde cele mai înalte învățături care s-au rostit/scris vreodată pe pământ.

Ea diferă de Legea lui Moise (Vechiul Testament în general) care vorbește despre și promite o viață fericită a trupului: îmbelșugare, prosperitate, pace, viață lungă, descendență neîntreruptă și bogată, supraviețuire și întâietate... întrucât
promite o viață etern-fericită, într-o lume a lui Dumnezeu, în care spiritul și sufletul mai degrabă decât trupul sunt cele fericite !

Luca folosește aici un cuvânt cheie: haris/χάρις care în greacă înseamnă: tot ce bucură ochiul și sufletul: strălucire, splendoare, grație, farmec, frumusețe, bucurie, plăcere, mulțumire, bunăvoință, bunătate, generozitate, dorința de a-l mulțumi pe celălalt, recunoștință, recompensă, (răs)plata cea bună, dar, filantropie.

Dar, cel mai important lucru este că aici Luca îl folosește pe haris și într-un sens nou, exclusiv creștin, un sens care le va încununa pe toate celelalte: har ! O face fiindcă e capabil să... traducă gândurile lui Iisus.

Și la fel de important este că folosind cuvântul haris, folosindu-i sensurile, în mintea grecilor și a vorbitrilor de greacă el făcea portretul unui om nou: omul haric !

Notă: Traducerea textului: ZLH