Parabolele lui Iisus (XLI) – Iair iluminatul

Cineva M-a atins, pentru că știu că o putere a ieșit din Mine – o nouă teofanie !

Articol de Zenaida Luca-Hac, 27 Octombrie 2017, 07:58

În această duminică, 29 octombrie 2017, la liturghie se citește un fragment din Evanghelia după Luca (8, 41-56). Din nou, lecția smereniei, a credinței și a speranței !

Iată textul:

Luca 8, 41-56: Și iată a venit un bărbat, pe numele lui Iair, care era mai-marele sinagogii. Căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa lui pentru că o singură fiică avea, cam de 12 ani, și aceea trăgea să moară. În timp ce Iisus mergea spre casa lui Iair, mulțimile Îl înghesuiau de peste tot. Și o femeie, care avea scurgere de sânge de 12 ani și care nu izbutise să se vindece, cu nici un chip, deși își cheltuise cu doctorii toată averea, apropiindu-se de Iisus, I-a atins poala hainei din spate. Și pe dată i s-a oprit scurgerea de sânge. A zis atunci Iisus: cine M-a atins ? Și, cum toți ziceau că nu ei L-au atins, Petru și cei dimpreună cu El au spus: Stăpâne, mulțimile te împresoară din toate părțile și te strivesc și Tu spui: cine M-a atins ? Și Iisus a răspuns: cineva M-a atins, pentru că știu că o putere a ieșit din Mine. Văzând femeia că n-a putut rămâne ascunsă, tremurând, a venit la Iisus și, căzându-I dinainte, a povestit în fața a tot poporul din ce pricină L-a atins și cum s-a vindecat pe loc. Atunci Iisus i-a spus: curaj, fiică, credința ta te-a salvat. Mergi în pace. Și în timp ce mai vorbea încă, vine cineva din casa mai-marelui sinagogii și-i spune acestuia: a murit fiica ta, nu-L mai necăji pe Învățător. Iisus, auzind, i-a răspuns mai-marelui: nu te teme, crede doar și va fi salvată ! Și după ce a ajuns la casa mai-marelui sinagogii, Iisus n-a lăsat pe nimeni să intre, în afară de Petru, Ioan și Iacob și de tatăl copilei și de mamă. Toți plângeau și se loveau cu pumnii în piept, jelind-o. Dar El le-a spus: nu plângeți pentru că n-a murit, ci doarme. Și râdeau de El știind că copila murise. Dar El, scoțându-i afară pe toți și ținând mâna fetei a strigat: copilă, scoală-te ! Și s-a întors duhul ei înapoi (în trup) și a înviat pe dată și Iisus a poruncit să i se dea să mănânce. Și atunci părinții și-au ieșit din sine (de atâta fericire). Dar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce se petrecuse.

Luca 8, 41-56: καὶ ἰδοὺ ἦλθεν ἀνὴρ ᾧ ὄνομα ᾿Ιάειρος, καὶ αὐτὸς ἄρχων τῆς συναγωγῆς ὑπῆρχε· καὶ πεσὼν παρὰ τοὺς πόδας τοῦ ᾿Ιησοῦ παρεκάλει αὐτὸν εἰσελθεῖν εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ, ὅτι θυγάτηρ μονογενὴς ἦν αὐτῷ, ὡς ἐτῶν δώδεκα, καὶ αὕτη ἀπέθνησκεν. ᾿Εν δὲ τῷ ὑπάγειν αὐτὸν οἱ ὄχλοι συνέπνιγον αὐτόν. καὶ γυνὴ οὖσα ἐν ρύσει αἵματος ἀπὸ ἐτῶν δώδεκα, ἥτις ἰατροῖς προσαναλώσασα ὅλον τὸν βίον οὐκ ἴσχυσεν ὑπ᾿ οὐδενὸς θεραπευθῆναι, προσελθοῦσα ὄπισθεν ἥψατο τοῦ κρασπέδου τοῦ ἱματίου αὐτοῦ, καὶ παραχρῆμα ἔστη ἡ ρύσις τοῦ αἵματος αὐτῆς. καὶ εἶπεν ὁ ᾿Ιησοῦς· τίς ὁ ἁψάμενός μου; ἀρνουμένων δὲ πάντων εἶπεν ὁ Πέτρος καὶ οἱ σὺν αὐτῷ· ἐπιστάτα, οἱ ὄχλοι συνέχουσί σε καὶ ἀποθλίβουσι, καὶ λέγεις τίς ὁ ἁψάμενός μου; ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εἶπεν· ἥψατό μού τις· ἐγὼ γὰρ ἔγνων δύναμιν ἐξελθοῦσαν ἀπ᾿ ἐμοῦ. ἰδοῦσα δὲ ἡ γυνὴ ὅτι οὐκ ἔλαθε, τρέμουσα ἦλθε καὶ προσπεσοῦσα αὐτῷ δι᾿ ἣν αἰτίαν ἥψατο αὐτοῦ ἀπήγγειλεν αὐτῷ ἐνώπιον παντὸς τοῦ λαοῦ, καὶ ὡς ἰάθη παραχρῆμα. ὁ δὲ εἶπεν αὐτῇ· θάρσει, θύγατερ, ἡ πίστις σου σέσωκέ σε· πορεύου εἰς εἰρήνην. ῎Ετι αὐτοῦ λαλοῦντος ἔρχεταί τις παρὰ τοῦ ἀρχισυναγώγου λέγων αὐτῷ ὅτι τέθνηκεν ἡ θυγάτηρ σου· μὴ σκύλλε τὸν διδάσκαλον. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς ἀκούσας ἀπεκρίθη αὐτῷ λέγων· μὴ φοβοῦ· μόνον πίστευε, καὶ σωθήσεται. ἐλθὼν δὲ εἰς τὴν οἰκίαν οὐκ ἀφῆκεν εἰσελθεῖν οὐδένα εἰ μὴ Πέτρον καὶ ᾿Ιωάννην καὶ ᾿Ιάκωβον καὶ τὸν πατέρα τῆς παιδὸς καὶ τὴν μητέρα ἔκλαιον δὲ πάντες καὶ ἐκόπτοντο αὐτήν. ὁ δὲ εἶπε· μὴ κλαίετε· οὐκ ἀπέθανεν, ἀλλὰ καθεύδει. καὶ κατεγέλων αὐτοῦ, εἰδότες ὅτι ἀπέθανεν. αὐτὸς δὲ ἐκβαλὼν ἔξω πάντας καὶ κρατήσας τῆς χειρὸς αὐτῆς ἐφώνησε λέγων· ἡ παῖς, ἐγείρου. καὶ ἐπέστρεψε τὸ πνεῦμα αὐτῆς, καὶ ἀνέστη παραχρῆμα, καὶ διέταξεν αὐτῇ δοθῆναι φαγεῖν. καὶ ἐξέστησαν οἱ γονεῖς αὐτοῖς. ὁ δὲ παρήγγειλεν αὐτοῖς μηδενὶ εἰπεῖν τὸ γεγονός.

Suntem la Capernaum. Iisus tocmai se întorsese din ținutul Gadarenilor unde vindecase un posedat. Mulțimile Îl așteptaseră ... ca pe Dumnezeu ! Toți voiau să se vindece, să trăiască, să nu mai moară și să audă despre viața în Împărăția lui Dumnezeu.

Și Iisus le predă, din nou, două din lecțiile Lui esențiale: Să crezi că e cu putință și va fi și Învierea din morți există !
Nu întâmplător cele trei cuvinte cheie ale textului sunt: credință, salvare și înviere !

Și le mai dovedește, subtil, din nou, că este Dumnezeu. Numai din Dumnezeu poate ieși... o putere tămăduitoare care să lucreze pe loc și total !
Un mag ar fi lucrat cu... puterea duhurilor; un vindecător ar fi lucrat cu ierburi și un rabin ar fi lucrat cu rugăciuni și jertfe.
Iisus, însă, a lucrat doar cu puterea, cu energia dumnezeiască din El Însuși.

Femeia hemoragică s-a vindecat pentru că a crezut că Iisus este o persoană divină, altfel nu i-ar fi atins poala hainei. Și i-a atins poala hainei pentru că nu îndrăznea să-i sărute picioarele sau să-i atingă sandalele, ca un gest de supremă devoțiune, smerenie și încredințare în puterea Lui.

Autorii evangheliilor au tradus cu imation (ἱμάτιον), manta în greacă, cuvântul beghed (בֶּגֶד) haină în ebaică. O haină, aici, de toate zilele, obișnuită, care trebuie că nu era diferită de hainele ucenicilor și de hainele evreilor de rând.

Femeia i-a atins lui Iisus locul cel mai umil, după încălțări. I-a atins poala hainei, în semn de cea mai mare smerenie.
Iar smerenia, credința și dorința vie de a scăpa de calvarul și de flagelul ei, cum spune Marcu (mastix, μάστιξ în greacă înseamnă flagel, pedeapsă/lecție divină) este tocmai formula... perfectă a vindecării ! Iisus a arătat-o de nenumărate ori !

Și Iisus repetă în fața mulțimilor o lecție capitală, încălcând și aproape desființând regulile de puritate, cum o mai făcuse de atâtea ori.
Le arată că venise vremea unor schimbări, vremea umanizării Legii.
Nu se supără, nu se mânie când simte atingerea femeii străine pe stradă și, dacă ar fi fost un evreu pios, trăitor după prescripțiile Legii, ar fi avut toate motivele.

În primul rând o femeie n-ar fi atins niciodată un bărbat străin pe stradă.
În al doilea rând, femeia aceasta era... cum nu se poate mai necurată, după prescripțiile din Levitic: avea hemoragie genitală, lucru care o făcea impură și care o oprea să aibă pe cineva alături de ea, iasă pe stradă, să vorbească cu lumea, să primească sau să dea ceva din mână, să primească vizite, să facă vizite, să meargă la Templu, să aducă jertfe. Asta pentru că era considerată murdară și o sursă de impuritate pentru toți ceilalți.

Iată ce scrie în Levitic (15, 25-30):
Levitic 15, 25-30: Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei. Tot patul, în care va dormi în timpul curgerii ei, va fi necurat, cum e patul şi în timpul regulii ei, şi tot lucrul pe care va şedea ea va fi necurat, cum e necurat în timpul regulii ei. Tot cel ce se va atinge de acel lucru va fi necurat: să-şi spele hainele sale, să-şi spele trupul cu apă şi va fi necurat până seara. În ziua a opta să-şi ia două turturele sau doi pui de porumbei şi să-i aducă preotului, la uşa cortului adunării Iar preotul va aduce una din păsări jertfă pentru păcat şi pe cealaltă ardere de tot; şi s-o cureţe preotul înaintea Domnului de curgerea ei cea necurată./Trad. Biblia Sinodală

Iisus n-o alungă, n-o blesteamă, ci, dimpotrivă, o binecuvintează și o... reabilitează. O reintegrează în comunitate. Cuvintele Lui o transformă din necurată în curată, schimbând regulile de puritate. De acum înainte, o arată El subtil, fără să o spună, puritatea pe care o dorește Dumnezeu va fi cea a sufletului și a minții, nu cea fiziologică.

Cât despre Iair, și el crede că Iisus este mai mult decât un rabin. Îl vede în El tot pe Dumnezeu: I se prosternează, plin de smerenie, de încredere și de speranță, recunoscându-L ca pe un trimis al lui Dumnezeu. N-o spune, dar prosternarea lui Îi arată lui Iisus că... este robul Lui, adică al Domnului, a cărui binefacere o imploră.

Iair cunoaște ritualul închinării. Este capul sinagogii din Capernaum, roș ha-kneset (הַכְּנֶסֶת רֹאשׁ) în ebraică și arhisinagogos (ἀρχισυνάγωγος în greacă), adică omul care îi alege pe predicatori și pe citeți, care aprobă predicile și care se îngrijește ca toate să fie făcute după legea străbună și cu bună-cuviință. Este, deasemenea, președintele consiliului sinagogii format din trei până la șapte membri.

El știe bine ce înseamnă punerea mâinilor: a binecuvânta și a acorda cuiva o putere, printre altele, puterea de vindecare și de întoarcere la viață. De fapt, Iair Îl vede în Iisus pe Dumnezeu Însuși. Îl vede !

Numele lui nu este întâmplător: Iair (יָאִיר ) înseamnă, în traducere liberă, Iluminatul. Iar în traducere exactă înseamnă „El (Dumnezeu) m-a luminat”. Iair (יָאִיר ) este viitorul, pers. a III-a sg. a verbului heir (הֵאִיר), a ilumina, a face să strălucească, hifilul (factitivul) verbului or (אוֹר) a străluci.

Iisus l-a ales anume pentru învierea pe care avea s-o facă: era un iluminat și, mai ales, era un personaj foarte important în Capernaum, de vreme ce acasă la el se strâsese atâta lume să-i jelească fiica, oameni care „se loveau cu pumnii în piept” cum se obișnuia în Orient și în Grecia.

Și, din nou, nu întâmplător fiica lui este o puberă de 12 ani. Pe ea Iisus o întoarce din morți ca să-și înceapă viața de femeie, iar femeii cu scurgere, care suferise timp de 12 ani (viața unei pubere !), îi dă șansa unui nou început, iertându-i, implicit, păcatele. Vindecând-o este ca și cum ar fi înviat-o, pentru că, era ca și moartă ! Reînvierea, un nou început; vindecarea un nou început ! Iar cifra 12: încheierea unui ciclu și începutul altuia, orice ar însemna acest început !

Iată și variantele lui Matei și Marcu:

Matei 9, 18-26: Și, în timp ce Iisus le spunea lucrurile acestea, iată un cap (al sinagogii) apropiindu-se de El. I se închina, zicând: fiica mea tocmai ce s-a sfârșit, dar dacă vii și-ți pui mâna asupra ei va trăi. Și ridicându-Se Iisus, l-a urmat și împreună cu El au venit și ucenicii. Și iată o femeie care pierdea sânge de 12 ani, apropiindu-se de El pe la spate, I-a atins poala hainei, căci zicea în sinea ei: doar haina să-I ating și voi fi salvată. Atunci Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: curaj, fiică, credința ta te-a salvat. Și femeia a fost salvată din ceasul acela. Și venind Iisus acasă la capul (sinagogii) și văzând cântăreții din flaut și mulțimea agitată și zgomotoasă, le-a zis: plecați, fetița n-a murit, ci doarme. Ei însă râdeau de El. Dar când mulțimea a ieșit, izgonită de Iisus, El a intrat, a luat mâna fetiței și ea s-a trezit. Și I s-a dus vestea în tot ținutul acela.

Matei 9, 18-26: Ταῦτα αὐτοῦ λαλοῦντος αὐτοῖς ἰδοὺ ἄρχων εἷς προσελθὼν προσεκύνει αὐτῷ λέγων ὅτι ἡ θυγάτηρ μου ἄρτι ἐτελεύτησεν· ἀλλὰ ἐλθὼν ἐπίθες τὴν χεῖρά σου ἐπ᾿ αὐτὴν καὶ ζήσεται. καὶ ἐγερθεὶς ὁ ᾿Ιησοῦς ἠκολούθησεν αὐτῷ καὶ οἱ μαθηταί αὐτοῦ. Καὶ ἰδοὺ γυνή, αἱμορροοῦσα δώδεκα ἔτη, προσελθοῦσα ὄπισθεν ἥψατο τοῦ κρασπέδου τοῦ ἱματίου αὐτοῦ. ἔλεγε γὰρ ἐν ἑαυτῇ, ἐὰν μόνον ἅψωμαι τοῦ ἱματίου αὐτοῦ, σωθήσομαι. ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς ἐπιστραφεὶς καὶ ἰδὼν αὐτὴν εἶπε· θάρσει, θύγατερ· ἡ πίστις σου σέσωκέ σε. καὶ ἐσώθη ἡ γυνὴ ἀπὸ τῆς ὥρας ἐκείνης. Καὶ ἐλθὼν ὁ ᾿Ιησοῦς εἰς τὴν οἰκίαν τοῦ ἄρχοντος καὶ ἰδὼν τοὺς αὐλητὰς καὶ τὸν ὄχλον θορυβούμενον, λέγει αὐτοῖς · ἀναχωρεῖτε· οὐ γὰρ ἀπέθανε τὸ κοράσιον, ἀλλὰ καθεύδει. καὶ κατεγέλων αὐτοῦ. ὅτε δὲ ἐξεβλήθη ὁ ὄχλος, εἰσελθὼν ἐκράτησε τῆς χειρὸς αὐτῆς, καὶ ἠγέρθη τὸ κοράσιον. καὶ ἐξῆλθεν ἡ φήμη αὕτη εἰς ὅλην τὴν γῆν ἐκείνην.

Note: 1. „un cap (al sinagogii)” poate fi un membru al consiliului sinagogii format din trei până la șapte persoane.
2. „cântăreții din flaut” erau nelipsiți la jelirea mortului și, când familia își permitea, însoțeau bocitoarele profesioniste. De asemenea, probabil însoțeau ospățul funerar.

Marcu 5, 22-43: Și vine unul din mai-marii sinagogii, pe nume Iair, și, văzându-L pe Iisus, îi cade la picioare și îl roagă mult, spunându-I: fetița mea își dă ultima suflare; (Te rog) să vii și să-ți pui mâinile asupra ei ca să scape și să trăiască. Iisus a plecat cu el și mulțime multă venea după El și-L împingeau din toate părțile. O femeie care avea scurgere de sânge de 12 ani și care multe pătimise de la mulți doctori, chletuindu-și cu ei tot ce avea și nealegându-se cu nimic ba, dimpotrivă, ajungând și mai rău de cum era, auzind despre Iisus și venind și ea în mulțime, I-a atins haina pe la spate, căci își zicea în sinea ei: să-I ating măcar hainele și voi fi salvată. Și pe loc i-a secat scurgerea de sânge și a știut în trupul ei că s-a vindecat de supliciu. Și pe dată Iisus, cunoscând în Sine că o putere ieșise din El, întorcându-Se spre mulțime a zis: cine mi-a atins hainele ? Și ucenicii i-au zis: vezi că mulțimea te împinge de peste tot și Tu întrebi cine M-a atins ? Și se uita în jur s-o vadă pe cea care făcuse aceasta. Iar femeia, temându-se și tremurând, știind ce se petrecuse în ea, a venit și a căzut dinaintea lui Iisus și I-a spus tot adevărul, iar El i-a zis: fiică, credința ta te-a salvat. Mergi în pace și fii sănătoasă (și vindecată) de boala ta cumplită. Și, în timp ce vorbea, vin oamenii de la casa mai-marelui sinagogii și-i spun acestuia: fiica ta a murit. Ce să-L mai necăjești pe Învățător ? Dar Iisus auzind chiar atunci aceste vorbe, îi zice mai-marelui sinagogii: nu te teme, crede doar! Și n-a lăsat pe nimeni să-L urmeze în afară de Petru, de Iacob și de Ioan, fratele lui Iacob. Și ajunge acasă la mai-marele sinagogii și vede zarvă mare și (pe toți) plângând și jelindu-se tare și, intrând, le spune: de ce faceți atâta zarvă și de ce plângeți ? Copilul n-a murit, doarme ! Dar ei râdeau de El. Atunci Iisus, gonindu-i pe toți, îi ia pe tatăl copilului și pe mamă și pe cei ce veniseră cu El și intră (în camera) unde copilul stătea întins și, ținând copilul de mână, îi spune: talita kumi, care se traduce: fetițo, ție-ți spun, trezește-te ! Și pe dată a înviat fetița și a început să umble. Căci avea 12 ani. Și-și ieșiseră din fire (părinții) nebuni de bucurie. Dar Iisus le-a poruncit lămurit și cu strășnicie să nu știe nimeni despre toate acestea. Și a spus să i se dea copilei să mănânce.

Marcu 5, 22-43: Καὶ ἔρχεται εἷς τῶν ἀρχισυναγώγων, ὀνόματι ᾿Ιάειρος, καὶ ἰδὼν αὐτὸν πίπτει πρὸς τοὺς πόδας αὐτοῦ καὶ παρεκάλει αὐτὸν πολλά, λέγων ὅτι τὸ θυγάτριόν μου ἐσχάτως ἔχει, ἵνα ἐλθὼν ἐπιθῇς αὐτῇ τὰς χεῖρας, ὅπως σωθῇ καὶ ζήσεται. καὶ ἀπῆλθε μετ᾿ αὐτοῦ· καὶ ἠκολούθει αὐτῷ ὄχλος πολύς, καὶ συνέθλιβον αὐτόν. Καὶ γυνή τις οὖσα ἐν ρύσει αἵματος ἔτη δώδεκα, καὶ πολλὰ παθοῦσα ὑπὸ πολλῶν ἰατρῶν καὶ δαπανήσασα τὰ παρ᾿ ἑαυτῆς πάντα, καὶ μηδὲν ὠφεληθεῖσα, ἀλλὰ μᾶλλον εἰς τὸ χεῖρον ἐλθοῦσα, ἀκούσασα περὶ τοῦ ᾿Ιησοῦ, ἐλθοῦσα ἐν τῷ ὄχλῳ ὄπισθεν ἥψατο τοῦ ἱματίου αὐτοῦ·ἔλεγε γὰρ ἐν ἑαυτῇ ὅτι ἐὰν ἅψωμαι κἂν τῶν ἱματίων αὐτοῦ, σωθήσομαι. καὶ εὐθέως ἐξηράνθη ἡ πηγὴ τοῦ αἵματος αὐτῆς, καὶ ἔγνω τῷ σώματι ὅτι ἴαται ἀπὸ τῆς μάστιγος. καὶ εὐθέως ὁ ᾿Ιησοῦς ἐπιγνοὺς ἐν ἑαυτῷ τὴν ἐξ αὐτοῦ δύναμιν ἐξελθοῦσαν, ἐπιστραφεὶς ἐν τῷ ὄχλῳ ἔλεγε· τίς μου ἥψατο τῶν ἱματίων; καὶ ἔλεγον αὐτῷ οἱ μαθηταὶ αὐτοῦ· βλέπεις τὸν ὄχλον συνθλίβοντά σε, καὶ λέγεις τίς μου ἥψατο; καὶ περιεβλέπετο ἰδεῖν τὴν τοῦτο ποιήσασαν. ἡ δὲ γυνὴ φοβηθεῖσα καὶ τρέμουσα, εἰδυῖα ὃ γέγονεν ἐπ᾿ αὐτῇ, ἦλθε καὶ προσέπεσεν αὐτῷ καὶ εἶπεν αὐτῷ πᾶσαν τὴν ἀλήθειαν. ὁ δὲ εἶπεν αὐτῇ· θύγατερ, ἡ πίστις σου σέσωκέ σε· ὕπαγε εἰς εἰρήνην, καὶ ἴσθι ὑγιὴς ἀπὸ τῆς μάστιγός σου. ῎Ετι αὐτοῦ λαλοῦντος ἔρχονται ἀπὸ τοῦ ἀρχισυναγώγου λέγοντες ὅτι ἡ θυγάτηρ σου ἀπέθανε· τί ἔτι σκύλλεις τὸν διδάσκαλον; ὁ δὲ ᾿Ιησοῦς εὐθέως ἀκούσας τὸν λόγον λαλούμενον λέγει τῷ ἀρχισυναγώγῳ· μὴ φοβοῦ, μόνον πίστευε. καὶ οὐκ ἀφῆκεν αὑτῷ οὐδένα συνακολουθῆσαι εἰ μὴ Πέτρον καὶ ᾿Ιάκωβον καὶ ᾿Ιωάννην τὸν ἀδελφὸν ᾿Ιακώβου. καὶ ἔρχεται εἰς τὸν οἶκον τοῦ ἀρχισυναγώγου, καὶ θεωρεῖ θόρυβον, καὶ κλαίοντας καὶ ἀλαλάζοντας πολλά, καὶ εἰσελθὼν λέγει αὐτοῖς· τί θορυβεῖσθε καὶ κλαίετε; τὸ παιδίον οὐκ ἀπέθανεν, ἀλλὰ καθεύδει, καὶ κατεγέλων αὐτοῦ. ὁ δὲ ἐκβαλὼν πάντας παραλαμβάνει τὸν πατέρα τοῦ παιδίου καὶ τὴν μητέρα καὶ τοὺς μετ᾿ αὐτοῦ, καὶ εἰσπορεύεται ὅπου ἦν τὸ παιδίον ἀνακείμενον, καὶ κρατήσας τῆς χειρὸς τοῦ παιδίου λέγει αὐτῇ· ταλιθά, κοῦμι· ὅ ἐστι μεθερμηνευόμενον, τὸ κοράσιον, σοὶ λέγω, ἔγειρε. καὶ εὐθέως ἀνέστη τὸ κοράσιον καὶ περιεπάτει· ἦν γὰρ ἐτῶν δώδεκα. καὶ ἐξέστησαν ἐκστάσει μεγάλῃ. καὶ διεστείλατο αὐτοῖς πολλὰ ἵνα μηδεὶς γνῷ τοῦτο· καὶ εἶπε δοθῆναι αὐτῇ φαγεῖν.

Notă: 1. „unul din mai-marii sinagogii” poate fi un membru al consiliului sinagogii format din trei până la șapte persoane.
2. talita kumi (קוּמִי טַלְיְתָא): talita (טַלְיְתָא) este femininul lui tale (טָלֶה), mielușel, copil, băiețandru și înseamnă: mielușea, fetiță, copilă, iar (קוּמִי) este imperativul feminin al verbului kum (קוּם), a se ridica.