Parabolele lui Iisus (L) – Iisus Hristos – Dumnezeul refugiat

În această duminică, 31 decembrie, la liturghie se citește pericopa fugii în Egipt din Evanghelia după Matei (2, 13-23).

Mesajul ei ? Fiul lui Dumnezeu Însuși sau Însuși Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om și a trăit tot ce trăiește un om pe pământ, inclusiv experiența de a fi gonit de acasă, din propria patrie, și de a trăi ca refugiat, ca un nimeni, într-o țară străină.

Matei 2, 13-23: După ce magii au plecat, iată îngerul Domnului i se arată în vis lui Iosif, zicându-i: scoală, ia pruncul și pe mama lui și fugi în Egipt și stai acolo până îți voi spune eu. Căci Irod are să caute pruncul ca să-l piardă. Și Iosif, sculându-se a luat pruncul și pe mama lui și au fugit în plină noapte în Egipt și au rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul Domnului, pe care l-a spus prin profetul Său: Din Egipt L-am chemat pe fiul Meu (Osea 11,1 – n.n.). Atunci Irod, crezând că magii își bătuseră joc de el, s-a mâniat foarte și a trimis soldați să-i omoare pe toți pruncii de la doi an în jos, din Betleem și din toate hotarele lui, socotind timpul (nașterii) după calculele magilor. Atunci s-a împlinit cuvântul profetului Ieremia care a spus: Glas mare s-a auzit în Rama, bocet și plânsete și tânguire multă. Rahil își plângea fiii și nu voia să se mângâie că nu mai sunt (Ieremia 31,15 - n.n.). Așadar, sfârșindu-se Irod, iată îngerul Domnului i se arată în vis lui Iosif în Egipt, zicându-i: scoală, ia pruncul și pe mama lui și mergi în pământul Israelului căci au murit cei care căutau să-i ia viața pruncului. Iar el, sculându-se a luat pruncul și pe mama lui și au venit în pământul Israelului. Auzind că Arhelaos domnește în Iudeea în locul lui Irod, tatăl lui, s-a temut să meargă acolo. Dar, primind poruncă în vis, au plecat în părțile Galileei și s-au așezat în cetatea numită Nazaret, ca să se împlinească cuvântul Domnului pe care l-a spus prin profet, că pruncul se va numi nazarinean.

Matei 2, 13-23: Αναχωρησάντων δὲ αὐτῶν ἰδοὺ ἄγγελος Κυρίου φαίνεται κατ᾿ ὄναρ τῷ ᾿Ιωσὴφ λέγων· ἐγερθεὶς παράλαβε τὸ παιδίον καὶ τὴν μητέρα αὐτοῦ καὶ φεῦγε εἰς Αἴγυπτον, καὶ ἴσθι ἐκεῖ ἕως ἂν εἴπω σοι· μέλλει γὰρ ῾Ηρῴδης ζητεῖν τὸ παιδίον τοῦ ἀπολέσαι αὐτό. ῾Ο δὲ ἐγερθεὶς παρέλαβε τὸ παιδίον καὶ τὴν μητέρα αὐτοῦ νυκτὸς καὶ ἀνεχώρησεν εἰς Αἴγυπτον, καὶ ἦν ἐκεῖ ἕως τῆς τελευτῆς ῾Ηρῴδου, ἵνα πληρωθῇ τὸ ρηθὲν ὑπὸ τοῦ Κυρίου διὰ τοῦ προφήτου λέγοντος· ἐξ Αἰγύπτου ἐκάλεσα τὸν υἱόν μου. Τότε ῾Ηρῴδης ἰδὼν ὅτι ἐνεπαίχθη ὑπὸ τῶν μάγων, ἐθυμώθη λίαν, καὶ ἀποστείλας ἀνεῖλε πάντας τοὺς παῖδας τοὺς ἐν Βηθλεὲμ καὶ ἐν πᾶσι τοῖς ὁρίοις αὐτῆς ἀπὸ διετοῦς καὶ κατωτέρω, κατὰ τὸν χρόνον ὃν ἠκρίβωσε παρὰ τῶν μάγων. τότε ἐπληρώθη τὸ ρηθὲν ὑπὸ ῾Ιερεμίου τοῦ προφήτου λέγοντος· φωνὴ ἐν Ραμᾷ ἠκούσθη, θρῆνος καὶ κλαυθμὸς καὶ ὀδυρμὸς πολύς· Ραχὴλ κλαίουσα τὰ τέκνα αὐτῆς, καὶ οὐκ ἤθελε παρακληθῆναι, ὅτι οὐκ εἰσίν.Τελευτήσαντος δὲ τοῦ ῾Ηρῴδου ἰδοὺ ἄγγελος Κυρίου κατ᾿ ὄναρ φαίνεται τῷ ᾿Ιωσὴφ ἐν Αἰγύπτῳ λέγων· ἐγερθεὶς παράλαβε τὸ παιδίον καὶ τὴν μητέρα αὐτοῦ καὶ πορεύου εἰς γῆν ᾿Ισραήλ· τεθνήκασι γὰρ οἱ ζητοῦντες τὴν ψυχὴν τοῦ παιδίου. ὁ δὲ ἐγερθεὶς παρέλαβε τὸ παιδίον καὶ τὴν μητέρα αὐτοῦ καὶ ἦλθεν εἰς γῆν ᾿Ισραήλ. ἀκούσας δὲ ὅτι ᾿Αρχέλαος βασιλεύει ἐπὶ τῆς ᾿Ιουδαίας ἀντὶ ῾Ηρῴδου τοῦ πατρὸς αὐτοῦ, ἐφοβήθη ἐκεῖ ἀπελθεῖν· χρηματισθεὶς δὲ κατ᾿ ὄναρ ἀνεχώρησεν εἰς τὰ μέρη τῆς Γαλιλαίας, καὶ ἐλθὼν κατῴκησεν εἰς πόλιν λεγομένην Ναζαρέτ, ὅπως πληρωθῇ τὸ ρηθὲν διὰ τῶν προφητῶν ὅτι Ναζωραῖος κληθήσεται.

Magii plecaseră (se retrăseseră cum spune Matei) după ce se închinaseră... Regelui Iudeilor abia născut... într-o iesle din Betleem. Li se spusese în vis să nu se mai întoarcă la Ierusalim, la curtea lui Irod cel Mare, ci să meargă acasă... în Răsărit (probabil în Babilon)... pe un alt drum.

Lui Iosif, custodele micului Iisus, îngerul Domnului îi poruncise să-și ia familia și să se refugieze (să se retragă, să se ascundă, anahoreo/ἀναχωρέω se spune în text) în Egipt... unde exista o mare comunitate de evrei, poate cea mai mare din diaspora evreiască de atunci și, desigur, țara de azil, prin excelență, a evreilor !

Irod L-ar fi ucis pe pruncul Iisus crezând că-l va detrona și îi va lua locul.

De altfel, Matei se pare că, el însuși, chiar crede că Iisus era menit să fie regele Israelului, reunificat și liber, cel puțin așa se explică genealogia pe care i-a făcut-o în primul capitol !

Numai că Iisus avea să fie un alt fel de rege: un rege al unui nou popor, cel creștin. Al poporului din Împărăția lui Dumnezeu!

Matei, însă, în genealogie s-a străduit să-L arate pe Iisus ca pe regele legitim al lui Israel, un rege... atotțiitor și nu prunc-ucigaș ca Irod care mai era și un rege... nelegitim, fiindcă nu se trăgea din neamul lui Israel.

Iar nelegitimitatea lui Irod e sugerată de Matei prin cruzimea și barbaria lui fără seamăn... de care nici un rege evreu n-ar fi fost vreodată capabil, cruzime moștenită și de cei trei fiii ai lui, irodienii: Irod Antipa, Filip și Irod Arhelaos.

Irod Antipa, Filip și Irod Arhelaos erau fiii lui Irod cel Mare și, după moartea lui (anul 4 în. Hr.) au condus fiecare câte un sfert din statul evreu, cu rangul de tetrarh. Astfel, când predica Iisus, Irod Antipa (4 în. Hr.-39 d.Hr.) domnea în Galileea și în Perea, iar Filip (4 în. Hr. – 34 d. Hr.) în Gaulanitida, Batanea, Trahonitida și Aurenitida. Cât despre Irod Arhelaos, el a domnit zece ani ani în Iudeea, Samaria și Idumeea (4 în. Hr.-6 d. Hr.) și a fost exilat în Gallia, provinciile lui trecând sub administrarea unui prefect roman, cum a fost și Pontius Pillatus (26-36 d. Hr.) cel care a autorizat răstignirea lui Iisus. Irod Arhelaos/ Ἀρχέλαος (în greacă înseamnă „conducătorul poporului”) și Irod Antipa au avut o mamă samariteancă, pe Malthaki/Μαλθάκη. Arhelaos a domnit ca etnarh în Iudeea, Samaria și Idumeea (nu și în orașele Gaza, Gadara și Hipo). A fost exilat de Augustus în Vienna, în Gallia, în ținutul Allobrogilor, după ce evreii și samaritenii s-au plâns de tirania și de cruzimea lui inimaginabilă.

Matei mai sugerează că Irod era un nou Nabucodonosor: referirea la Rahil/Rașela este, de fapt, o referire la primul exil/ prima deportare/strămutare a evreilor în Babilon (597-538).

Rama, unde tradiția spune că se afla mormântul Rașelei, fusese un centru de adunare a evreilor care trebuiau deportați în Babilon. Se afla la o distanță de 9 km nord de Ierusalim !

În treacăt să spunem că Rașela fusese soția cea mult-iubită a lui Iacov și mama lui Iosif și a lui Beniamin, Iosif... cel care i-a salvat pe evrei de la foame... din Egipt !
Și ea era o matriarhă și o mamă a iudeilor !

Matei citează plângerea Rașelei din Ieremia pentru a sugera că, masacrând pruncii din Betleem și din împrejurimi, Irod cel Mare se purtase față de evrei, poporul său, ca un cuceritor și opresor străin și nu ca un rege ! Ci ca un Nabucodonosor !

Să spunem că Ieremia a fost profetul care a încercat să prevină cucerirea Ierusalimului, în anul 587 în. Hr. când Nabucudonosor a distrus Templul și palatul regal și a dărâmat zidurile Ierusalimului.

Pe de altă parte, regalitatea legitimă a lui Iisus este, din nou, afirmată prin nașterea Sa la Betleem (Bet Lehem, Casa Pâinii) – Betleem care fusese satul regelui David, marele rege al Israelului.

De ce ține Matei atât de mult să ne convingă că Iisus era, prin Iosif, descendentul lui David și moștenitorul tronului Israelului reunificat ?

Iisus n-a dorit și n-a ajuns niciodată regele evreilor și nu ca să fie rege al vreunui regat pe pământ s-a făcut om !
Iisus n-a dorit nimic altceva decât să-i învețe pe oameni cum să se îndumnezeiasă. Nimic altceva.

Ei, tocmai începutul acestei evanghelii ne arată că nici măcar după învierea Lui și plecarea Lui acasă, la Dumnezeu (evangheliile au fost scrise la zeci de ani buni după Înviere) primii creștini evrei, cel puțin cei din comunitatea mateană, n-au știut cine era Iisus cu adevărat.

Cum, de altfel, foarte mulți dintre noi nu știu bine cine este El nici azi. Deși, El este cu noi, mai mult sau mai puțin nevăzut, tot timpul !

Traducerea textelor: ZLH