O expediţie cu aventuri la Ushuaia
Ce-ar fi o expediţie fără aventură? Cum ar fi să-ţi aminteşti doar peisajele fermecătoare, întâmplări şi întâlniri minunate? Nu, cu siguranţă le-ai uita mult mai uşor dacă nu ai avea scânteia!
Articol de Simona Şerbănescu, 25 Februarie 2011, 10:04
Ce-ar fi o expediţie fără aventură? Cum ar fi să-ţi aminteşti doar peisajele fermecătoare, întâmplări şi întâlniri minunate? Nu, cu siguranţă le-ai uita mult mai uşor dacă nu ai avea scânteia!
Să fi pe punctul de a pierde avionul, nevinovat, şi să nu poţi face nimic, să ajungi la capătul lumii doar cu hainele de pe ţine! Şi asta după ce ţi-ai luat o noua valiză, pentru că la utimul zbor dragul tău geamantan cu care ai împărtăşit atâtea a fost distrus!
Cum să te poţi bucura de Anzii de la capătul lumii, de Canalul Beagle- ce uneşte sau desparte Pacificul de Atlantic şi Argentina de Chile, de muntele cu nume de femeie- Olivia- cel mai înalt munte din Ushuaia- ce se ascunde în spatele portului? Nu, nu te-ai putea bucura de nimic din toate astea dacă nu ai şti că geamantanul tău este rătăcit în lume şi dacă nu ai trăi cu nesiguranţa: îl voi mai vedea vreodată?
Dar...am ajuns la capătul lumii! În Patagonia, provincie a Argentinei, Ushuaia- cea mai sudică localitate de pe pământ. O localitate ce s-a născut din spiritul de aventură al celor plecaţi să descopere şi să se îmbogăţească. Unul dintre aventurieri- Iuliu Popper- cel despre care se poate spune că este cel mai important explorator al interiorului Ţării de Foc.
Ushuaia se tot întinde. Între Canalul Beagle şi Anzi. Strâmtorată între pereţii de piatră şi apa, a ajuns să măsoare 15 kilometri. Şi o populaţie tot mai numeroasă: aproape optzeci de mii de oameni! O creştere spectaculoasă, pentru că în urmă cu mai puţin de patruzeci de ani, aici nu erau mai mult de cinci mii de oameni! Nu există "localnici”. Localnici au fost cele patru triburi de amerindieni dispărute.
Şi astăzi, aici vin cei mânaţi de spirit de aventură, pentru că trebuie să fi rezistent: zilele scurte, viaţă aspră, iernile lungi, izolarea. Nu oricine se poate adapta. Sunt oameni dornici de câştiguri, pentru că în Ushuaia se câştiga mai bine ca oriunde altundeva în Argentina.
Sursa principală: turismul. Dar aici mai există şi petrol, şi gaze, mult lemn şi mari crescători de animale- în principal oi şi vite.
Cu o clima puţin prietenoasă, aproape de Cercul Polar Sudic- Ushuaia a învăţat să-şi vândă peisajele fabuloase. Şi există un secret: aici locul nu s-a schimbat după oameni ci oamenii după loc!
Pe-aici a trecut "Belgica”- cu marele Emil Racoviţă şi Iuliu Popper. Doi români a căror memorie este păstrată vie în cele două muzee din Ushuaia.