Monarhiile în Europa

Moment considerat istoric marţi în parlamentul României.

Regele Mihai a rostit un discurs, la 65 de ani de la ultima adresare în faţa legislativului României.

În mesajul de marţi a marcat, printre altele, schimbările în bine şi în rău produse în societatea românească.

A făcut apel la rolul monarhiei în istoria României şi a atras atenţia asupra pericolelor pe care le constituie derapajele de la principiile democraţiei şi valorilor.

Regele Mihai este pomenit frecvent în ultima vreme ca singurul în viaţă dintre liderii implicaţi în schimbările importante din timpul şi de după al doilea război mondial, care au reconfigurat continentul.

La începutul secolului trecut existau nu mai puţin de 23 de monarhii europene, cărora li se adăugau Irlanda şi Malta, aflate încă la acea dată sub tutela Marii Britanii.

O sută de ani mai târziu, în Europa au mai rămas doar şapte regate. Este vorba de Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia şi Marea Britanie.

Dar ce s-a întâmplat cu celelalte?

Cele mai multe monarhii europene au fost abolite în timpul celor două războaie mondiale.

În urma primei conflagraţii, au dispărut cele mai mari imperii europene din acea perioadă.

Este vorba de cel ţarist, de cel austro-ungar şi de cel otoman.

Regatele Serbiei şi Muntenegrului au fuzionat tot în acea perioadă şi au creat Regatul Iugoslaviei, care a dispărut în 1945, după preluarea puterii de către comunişti.

În timpul celui de-al doilea război mondial au fost abolite, printre altele, şi monarhiile din România, Bulgaria, Italia sau Islanda.

Cu câţiva ani înainte fusese abolită şi monarhia spaniolă, ca urmare a războiului civil care l-a adus la putere pe generalul Franco.

Monarhia a fost restaurată abia în 1975, odată cu moartea dictatorului, tronul fiind preluat de actualul rege, Juan Carlos.

O situaţie zbuciumată s-a înregistrat şi în Grecia, monarhia fiind abolită şi restaurată de mai multe ori pe parcursul secolului trecut.

Ultimul rege elen, Constantin al II-lea, a fost exilat în urma loviturii de stat din 1967, republica fiind proclamată şase ani mai târziu.

În ceea ce priveşte regatele actuale, toate sunt organizate ca monarhii constituţionale, care cuprind parlamente democratice, în care suveranul nu are decât puteri limitate sau doar obligaţii ceremoniale.

Responsabilităţile efective de conducere a ţării revin primului ministru, care este şeful guvernului.

În Olanda, Danemarca şi Belgia monarhul numeşte în mod formal un reprezentant pentru a prezida formarea unui nou guvern, iar în Norvegia regele are chiar dreptul de a prezida el însuşi reuniunile speciale ale cabinetului.

În aproape toate cazurile, monarhul a păstrat titlul de şef executiv, însă Constituţia îl obligă să acţioneze în conformitate cu Sfatul guvernului.

Excepţie face Suedia, unde Constituţia a fost amendată, astfel încât regele să nu mai fie şeful executiv al ţării.

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, cel mai longeviv monarh

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii este cel mai longeviv monarh contemporan în Europa.

Ea a venit pe tron în 1952, ceremonia de încoronare având loc un an mai târziu.

Potrivit Constituţiei, rolul ei este tot unul consultativ, iar regina şi-a menţinut de-a lungul celor 60 de ani de domnie neutralitatea politică, ea evitând să vorbească în public despre opţiunile sale în acest domeniu.

Însă, chiar şi având un rol decorativ, britanicii sunt foarte ataşaţi de familia regală.

Sondaje recente arată că aproape 70% dintre britanici sprijină monarhia şi doar ceva mai mult de 10% doresc instaurarea republicii, restul fiind nehotărâţi.

"Cred că monarhia are un viitor măreţ, cred că fiecare generaţie a familiei regale va aduce un suflu proaspăt şi va păstra tradiţia monarhiei. Oricum ar fi, actuala regină a făcut o treabă extraordinară" - spune o locuitoare a Marii Britanii.

"Nu cred că cineva se gândea acum mai bine de 50 de ani, când Elisabeta a II-a a urcat pe tron, că monarhia va exista şi în secolul XXI şi va fi mult mai iubită decât politicienii" - spune şi jurnalistul Robert Lasy.

Regina a devenit în timp o icoană pentru britanici.

Monarhia este parte din istoria britanică, iar britanicii au nostalgii legate de trecut.

Acest lucru ne împiedică evoluţia, dar, pe de altă parte, aduce o contribuţie considerabilă în viaţa de zi cu zi.

Monarhia în Marea Britanie este un fel de religie.

Din ce în ce mai puţini oameni se duc zilele acestea la biserică, dar nu ezită să meargă în faţa Palatului Buckingham pentru a ovaţiona familia regală.

Lucrurile se schimbă însă destul de mult când vine vorba de viitor.

Doar 57% dintre britanici cred că monarhia va mai fi funcţională şi peste 50 de ani, iar procentul scade la 40% când vine vorba de situaţia din secolul viitor.