"Indignaţii" kosovari

Rănile trecutului nu s-au închis, sârbii din nordul Kosovo refuză în continuare să recunoască independenţa în timp ce situaţia economică riscă să aducă tensiunile până la temperatura de explozie, cu proteste ca cele ale indignaţilor din Spania sau chiar cu o primăvară de tip arab, în Balcani.

Albanezii kosovari îşi vindecă trecutul cu umor. Ariel, un tânăr regizor de succes din Priştina demonstrează cum înţeleg albanezii kosovari să se împace cu faptul că încă nu au un loc clar în peisajul internaţional din cauză că nu au obţinut recunoaşterea independenţei de la membre UE ca România şi Spania.

"Soldaţii spanioli din KFOR se întâlnesc cu un albanez kosovar care cum îi vede le spune cu căldură: multumesc, multumesc din suflet. Dar pentru ce, întreabă soldaţii miraţi, că doar Spania nu a recunoscut Kosovo ca stat? Kosovarul răspunde: „Pentru că aţi descoperit America”.

Albanezii kosovari au umorul intact, dar, cu o Europă preocupată de primăvara arabă, încep să se simtă uitaţi, la doi paşi de inima Europei, tocmai în zona cea mai plină de răni şi cu potenţial de insecuritate, în pofida prezenţei internaţionale.

Audio:

Entuziasmul declarării independenţei încă îi mai motivează pe tinerii albanezi din Kosovo, majoritatea cu studii superioare, cu masterate în străinătate, şi care, în pofida tentaţiei Vestului şi Americii, revin în Kosovo şi încearcă să îşi construiască aici o viaţă.

"Avem cea mai tânără populaţie din Europa, ceea ce reprezintă în acelaşi timp un avantaj şi o problemă, în condiţiile ratei ridicate a şomajului”spune Prindon, un tânăr de 30 de ani care însă se consideră bătrân faţă de media de 27 a majorităţii tinerilor din Kosovo.

Mulţi tineri găsesc de lucru pe lângă organizaţiile internaţioanle prezente în Kosovo, dar majoritatea continuă să depindă de părinţi - „Tinerii au mult timp liber pe care îl petrec în cafenele în loc să fie la muncă”. Bine dar ca să stai în cafenea ai nevoie de bani, îi spun lui Prindon, care îmi răspunde râzând: „Ei, la noi cafeaua nu e scumpă”.

Statisticile ONU arată că în Kosovo este cea mai mare rată a şomajului din Europa şi că un procent copleşitor al populaţiei este gata să iasă în stradă la fel ca „indignaţii” spanioli iar un studiu realizat de Open Society Institute Kosovo avertizează că fără schimbări rapide nu este exclusă o primăvară kosovară, după modelul celei arabe.

Aşadar tensiune într-o zonă în care rănile războiului încă nu s-au închis. În plus, la fel ca în restul Europei, tinerii aleg să ignore politica. Fragilitatea coaliţiei, disensiunile din PDK (principalul partid de guvernământ) şi dificila responsabilizare a liderilor politici dictează unritm lent al reformelor, ceea ce nemulţumeşte mai ales tineretul. „Cei mai mulţi tineri nu sunt interesaţi de politică pentru că nu mai au încredere în politicieni care nu au venit cu cine ştie ce rezultate, totuşi prezenţa la vot este mult mai bună decât în restul Europei” explică Prindon.

Nu lipsesc nici acuzaţiile de trafic de arme care, potrivit rapoartelor intnernaţionale, se desfăşoară mai ales în zona de Nord locuită predominant de sârbi şi de unde poliţia kosovară pur şi simplu a fost alungată de sârbii care nu vor să accepte independenţa a ceea ce ei încă văd a fi o provincie a Serbiei.

Corupţia merge uneori mână în mână cu tranziţia în Kosovo, ca peste tot în Balcani. Recent, unitatea de crimă organizată din EULEX a arestat trei persoane într-un caz de corupţie şi crimă organizată care implică angajaţi ai ministerului de interne de la Priştina.
Operaţiunea a fost susţinută de ministrul de interne şi de KP (Poliţia Kosovo), iar ancheta vizează achiziţia a 12 puşti automate pentru peste 31 de mii de euro faţă de valoarea lor reală de aproape 15 mii, arme importante în Kosovo din Germania, pe baza aprobării UNMIK, prin companii kosovare.

Şi situaţia politică internă este pe muchie de cuţit, cu posibile efecte grave asupra securităţii. PDK (Partidul Democrat din Kosovo) principalul partid din coaliţie, rămâne scindat din cauza acuzaţiilor de crime de război şi reluarea procedurilor judiciare împotriva foştilor membri UCK.

Premierul Hashim Thaci este nevoit să facă un joc abil sub valul de acuzaţii că nu susţine membrii de partid vizaţi de proceduri judiciare.

În pofida dificultăţilor politice şi a restricţiilor economice care decurg din nerecunoaşterea Kosovo ca stat de către mai multe state europene şi nu numai, PIB-ul (format din remitenţe şi ajutoare externe) a crescut cu 6%. Inflaţia se plasează la 12%.

Însă, FMI consideră că există riscul incapacităţii de plată până la finalul anului, mai ales din cauză că bugetul cuprinde cheltuieli mari faţă de resurse, şi estimări de creştere a încasărilor care nu sunt clar argumentate.

Misiunile UE, NATO şi UNMIK din Kosovo sunt printre cei mai importanţi angajatori locali şi oferă o sursă constantă şi sigură de venit cel puţin pentru locuitorii Priştinei. Cadrul monetar funcţionează relativ, potrivit Comisiei Europene, dar este nevoie de măsuri pentru sectorul financiar şi politica de regularizare şi supraveghere.

Băncile acordă de mulet ori împrumuturi neperformante, iar privatizările nu au progresat. Funcţionarea politicilor macroeconomice este din ce în ce mai ameninţată de politica fiscală impredictibilă, creşterea cheltuielilor fără acoperire din sistemul guvernamental şi opţiuni limitate de finanţare.

UE a remarcat că în ultimul an Kosovo a înregistrat însă şi progrese în domeniul competiţiei, mai ales în ceea ce priveşte politica anti-monopol şi ajutoarele de stat şi legea achiziţiilor publice, însă acum Europa vrea să vadă cum aceste legi sunt aplicate efectiv.

În condiţiile în care 5 state europene între care România, nu recunosc independenţa Kosovo, oamenii spun că economia locală are de suferit, schimburile economice sunt dificile, circulaţia persoanelor la fel, şi mai ales au de suferit tinerii care reprezintă aproximativ 65 la sută din populaţie.

Dar, în pofida dezamăgirilor, Kosovo trece acum prin fervoarea vizibilă în anii 90 în România. Tinerii dau dovadă de iniţiativă, aşa cum a făcut Genc Salihu, un tânăr muzician care a deschis unul dintre cele mai frecventate locuri din Priştina, cafeneaua „Zi şi Noapte”
Genc explică că locul este mai mult decât o afacere:”Mi-am dat seama că un astfel de loc ar fi util nu numai pentru muzica mea dar este si un fel de instituţie neoficială, un cadru în care oamenii se adună ca să comunice, să discute să trezească iniţiative sociale şi culturale, de această cafenea sunt legate şi o casa de producţie muzicală şi o fundaţie”.

În acorduri de jazz, din librăria-cafenea, dintre pereţii acoperiţi de cărţi, care adăpostesc concerte în fiecare săptămână, Genc face planuri să deschidă la Bucureşti o cafenea-librărie, la fel ca cea din Priştina şi nu dă semne că s-ar teme de viitor.