"In hora Sânzienelor - IA românească"
"In hora Sânzienelor - IA românească", e titlul radiodocumentarului ţesut cu fir de aur şi borangic - în pregătirea Zilei Universale a Iei (24 iunie).
Articol de Mihaela Helmis, 18 Iunie 2014, 10:48
Împreună cu Iulia Gorneanu, Corina Bedreagă şi Andreea Tănăsescu sunt deschise lăzile de zestre.
Șase continente, 48 de țări, 109 localități, 143 de evenimente. Asta a însemnat anul trecut Ziua Universală a Iei, generată de comunitatea social media La Blouse Roumaine și sărbătorită pentru prima oară în 2013.
În vara aceasta, Măiastra, povestea nespusă a IEI, merge tot mai departe. Galeria de artă contemporană și design GALATECA și comunitatea La Blouse Roumaine, sub înaltul patronaj al Excelenței Sale, doamna Ulla Väistö, Ambasador al Finlandei în România, ne propun excepţionala expoziție IA. Poartă spre infinit.
Audio: Documentar "In hora Sânzienelor - IA românească".
Ia de sărbătoare, ia de lucru, ia de ceremonial au însoțit femeia pe tot parcursul vieții. Ca orice veșmânt tradițional-ceremonial, ia constituie o secvență a memoriei colective, iar purtarea ei, o manifestare spirituală ce străbate timpul și prin care se poate redescoperi istoria mitică a unui neam. Povestea de anul acesta este despre IA VIE, nu despre ia exponat de muzeu. Despre ia care, odată purtată, devine poartă spre infinit. Ia a fost veșmânt ritualic, sacru, ia este magică, IA a fost și este EA. IA are viață. IA ești TU!
Vezi aici mai multe poze de la eveniment.
Până în 12 iulie, 12 ii sunt expuse la galeria Galateca sub genericul IA. Poartă spre infinit..Si IA TA poate fi una dintre ele, pentru că cea de-a douăsprezecea ie va fi în fiecare zi alta. Cea de marti 17 iunie a fost una pe care o poartă cu mare drag Mihaela Helmis şi care are şi o poveste.
Poate pentru ca purtau la biserica si-n sărbători costumul cu ie , poale albe plisate , şurţa şi cătrinţa care trebuiau toate grijite , mamele si bunicile noastre când erau astfel gătite deveneau deodată maiestuoase! Ca nişte împătătese. Drepte în biserică, drepte ca o lumină pe uliţă şi în casă-.
Cat de diferită sunt eu când port fie si o ie doar ! Si pe cea de la mamamare!
De la bunica mea Maria Nartea , a lu Aguştinu lu Strâmboaie - care până să se mărite în 1928 isprăvise 9 costume de Sălişte , ştiu de beată şi de ciupag cu altiţă, de ciocănele şi de cipcă, de podogheli , de brăduţ, unda apei, zăluţă, coarnele berbecului sau de şerpoaică - pentru că îmi venise rândul şi ar fi vrut să coasem împreună măcar o ie.
Foto: Ie. Sursa: Cristian Ardeleanu.
Era prin 1973 , bunica nu cred ca mai mai vedea ca odinioară, eu mă zvăpăiam cu multe altele şi oricum se schimbaseră multe, iar ia mea a rămas şi în zi de azi tot începută,doar , cu clinul alb de la mânecă şi vreo 20 de centimetri de ciocănele...
Poate de aceea mi-e atat de drag să port - prea rar costumul , dar aproape toată vara ie din pânză de casă pe care o adaptez mai degrabă la orice fel de pantaloni!
În mine strigă de demult gândul şi glasul lu mamamare ... că noi suntem domniţe şi e deajuns să îmbrăcăm o ie ca să fim văzute!
Ia aceasta e fermecată ! Am dus-o şi în Australia şi în Canada ! Peste tot! De câte ori o îmbrac celor din jur le pare nouă , le pare alta şi de fapt cred că în ziua in care am luat-o dintr-un târg am simţit că mi se potriveşte şi că va spune mereu adevărul despre mine, despre starea mea si despre locul de unde vin!
Ea dezleagă inimi şi dezleagă limba ! Ea mă ţine dreaptă , aşa cum îmi zâmbeşte bunica discret ,ca o Monalisă , din fotografia ei de la nuntă.
Şi un îndemn ! Mai este o săptămână să vă pregătiţi IA potrivită pentru că de Sânziene, femei de pe toată planeta vor purta IE, iar împreună vom forma o horă nemărginită a Drăgaicei, un cerc protector peste lume.