Hierogamii de primăvară (V)

MENTA ȘI TARHONUL – A CINCEA HIEROGAMIE

Maeștrii Înaltei Bucătării spun, în învățăturile lor secrete, că există câteva hierogamii, alianțe sacre… vegetale, de primăvară, câteva cupluri divine de ierburi…

… cum sunt, de pildă leurda și untișorul, spanacul și ștevia, păpădia și oregano, leușteanul și loboda sau menta și tarhonul...

…care au un rol în Marea Operă, acela de a ne elibera trupul, mintea și spiritul de umorile stătute,

… de a ne regenera, reînnoi și pregăti pentru marea transformare/transmutare pe care o vom experimenta de-a lungul anului.
Ei spun, de asemenea, că nunta sacră a unei anume perechi de ierburi eliberează energii divine/ subtile care au darul de a ne transforma în bine o anumită latură.

Maeștrii Înaltei Bucătării scriu în manualele lor, pe care puțini au marele privilegiu de a le vedea, că energiile subtile, unite, ale acestor perechi de primăvară lucrează asupra noastră numai în martie și aprilie.

De ce Martie ?

Pentru că este luna în care principiul masculin, care nouă ne este familiar cu numele-i latin, Mars/ Marte – un străvechi zeu al vegetației/agriculturii – se unește cu principiul feminin, pe care îl cunoaștem ca Marea Zeiță/Marea Mamă sau, simplu, Glia, sau ca Venus, ipostaza primăvăratecă a Marii Zeițe.

Și, de ce aprilie ? Pentru că aprilie este luna deschiderii mugurilor (în latină Aprilis vine de la verbul aperio, aperire, a deschide), luna ieșirii din cocon, în care începe marea operă de transformare, care va continua tot anul.

Și, deloc în ultimul rând, pentru că martie și aprilie sunt lunile Marelui Post al Învierii, lunile în care trupul, mintea și spiritul se curăță de energiile, umorile și gândurile vechi și… moarte, pentru a renaște odată cu Marea Înviere a lumii.

***

Menta și tarhonul: a cincea hierogamie. Unirea lor sacră dăruiește cumințenie și inspirație, spun Maeștrii Bucătăriei Subtile... în orice !

Dar, nunta lor divină, explică ei, lucrează cel mai bine într-o salată de primăvară, în piureul de urzici sau de grâu/cereale, în cel de ștevie, spanac sau lobodă sau în piureul de varză timpurie, în pâinea de casă și, desigur, în vinul de la cină.

O salată de primăvară poate fi:
-de păpădie
-de măcriș
-de frunze de sfeclă
-de spanac cu ștevie
-de lobodă
-de ridichi
-de lăptucă
-de ceapă și usturoi verde
-de frunze: pătrunjel, mărar, leuștean, oregano, coriandru sau...
... o salată cu toate acestea.

Mai lucrează și în omlete, în pasta de brânză, moale sau tare, în pasta de unt, în pasta de măsline.

Cu pastă de brânză, de exemplu, putem face ... sărmăluțe vii, învelite în frunze crude, proaspete, de spanac, ștevie, sfeclă, lăptucă sau de varză.

O apă ... hierogamică este cea în care lăsăm peste noapte, în frigider, câteva frunze de mentă și de tarhon.

Venus și Marte la baie, 1526-28, Giulio Romano, Camera Amor și Psyche,
Palazzo Te, Mantua

Maeștrii recomandă menta, pe care o numesc iarba minții și a bucuriei, ca una ce îmbunează și liniștește… celor care au nevoie să-și vindece sufletul de neiubire de sine și de agresivitate.

Ei spun că menta vindecă deopotrivă trupul și sufletul doar liniștind, potolind și cu-mințind mișcările haotice ale minții pe care o destinde, o despovărează și o bucură, pentru că, de cele mai multe ori, „spasmele” și „crampele” minții provoacă spasme și crampe în trup…

… că ne ajută să ne regăsim pe noi înșine, să ne deschidem spre noi înșine și spre ceilalți și că ne trezește spiritul și pofta de viață…

… că liniștește și descarcă eu-ul celor plini de sine și plini de false imagini despre ei înșiși…

… și că-i ajută să-și găsească punctul de sprijin în ei înșiși pe cei ce se agață de ceilalți…

Nu întâmplător spaniolii îi spun iarba cea bună, hierba buena.

Cât despre tarhon, pe care-l numesc iarba șamanilor, maeștrii își încredințează ucenicii că împlinește opera mentei și că dăruiește înțelepciune, putere interioară și inspirație.

Nu întâmplător, zic ei, tarhonul este dublul vegetal al șarpelui atotștiutor și înțelept, emblema inițierilor și a medicinei.

De altfel, șamanii îl foloseau ca pe o „iarbă a cunoașterii și a profeției” și–l recomandau ca maestru al călătoriei interioare și ca remediu împotriva lasitudinii.

În Marea Operă, scriu manualele Alchimiștilor Verzi, tarhonul preschimbă delăsarea minții în dorință aprinsă de cunoaștere, ignoranța în drum al cunoașterii și labirintul minții în calea dreaptă a învățăturii…

… în timp ce menta preschimbă un spirit controlat de prezumție/înfumurare și abandonat voluptăților și rafinamentelor intelectuale excesive/lipsite de măsură și excesivitatea ăn toate sensurile în … cu-mințenie.

Afrodita/Venus și Ares/Marte, frescă din Casa Citaredului, Pompeii

Grecii au o legendă a mentei: legenda nimfei Minthi, de fapt, o lecție a … hybris-ului, a trufiei neînțelepte.

Maeștrii știu că această veche poveste vorbește, la modul subtil, despre puterea mentei de a preschimba trufia/hybris-ul, adică lipsa se măsură, în… cu-mințenie și o discută cu elevii lor la seminariile de alchimie vegetală.

Iat-o:

Menta, spune legenda, a fost o nimfă, adică o mireasă divină, pentru că nimfă (νύμφη) nu înseamnă altceva în greaca veche decât… mireasă. O chema Mínthi, era copila lui Cocyt, Râul Plângerii, și unul din amorurile lui Hades, zeul lumii de Jos.

Minthi s-ar fi lăudat odată tovarășelor sale, nimfele-naiade din Ilia, că ea e mai frumoasă decât Persefona, soața și regina lui Hades.

Și, cum zeii le află pe toate, și Persefona a aflat de iubirea interzisă a soțului său pentru Minthi, dar și de hybris-ul copilei, și s-a plâns mamei sale, Demeter, zeița cerealelor.

Se spune că una din cele două zeițe a prefăcut-o pe hetaira lui Hades într-o buruiană neînsemnată. Buruiană, căreia, însă, stăpânul lumii subpământene, sfâșiat de regrete, i-a dăruit o mireasmă divină și ceva din puterile tainice ale Afroditei.

Așa se face că Minthi, prefăcută în mentă, păstrează sublimate, mireasma, savoarea și vraja unei iubiri divine.

Răpirea Persefonei, Bernini, sec. XVII
Foarte asemănătoare, probabil cu … răpirea nimfei Minthi.