GRIPA SPANIOLĂ NU A FOST CHIAR...SPANIOLĂ !

Devastatoarea pandemie de gripă, care a lovit omenirea în 1918, a fost cauzată de un virus influenza A, subtipul H1N1.
În decurs de un an, a omorât zeci de milioane de oameni, mult mai mulți decât războiul însuși: copii, tineri, adulți și bătrâni. A omorât și animale, printre ele, pisici și câini.

Gripa a izbucnit în toamna lui 1917, în câteva garnizoane militare din SUA.
În martie 1918, cazuri serioase gripă s-au semnalat în Fort Riley, Kansas, SUA, iar în vara aceluiași an, virusul a suferit o mutație, în urma căreia a devenit un agent infecțios letal.

Trupele americane au adus virusul în Europa, continent devastat de Primul Război Mondial.
Primul caz cu mutație confirmată s-a înregistrat la data de 22 august 1918, în portul francez Brest, pe unde au venit cam jumătate din efectivele americane aliate.

Gripa s-a răspândit rapid pe vechiul continent, devenind epidemie și, în cele din urmă, pandemie.
A primit numele de GRIPĂ SPANIOLĂ deoarece, în Spania, țară care nu participa la război, presa nu era cenzurată și trata amplu, fără opreliști, pandemia, spre deosebire de țările beligerante care nu ofereau niciun fel de informații asupra acestui subiect. Era secret militar !

„Hai, frumosule, spune-ne cine ești” !

Wikipedia. This work is in the public domain in its country of origin and other countries and areas where the copyright term is the author's life plus 70 years or fewer.

Astfel, lumea a aflat, mai întâi, despre ceea ce se întâmpla în Spania și a considerat că de acolo venea molima.
Sunt cercetători care afirmă că „bolnavul zero” ar fi fost bucătarul militar Gilbert Michell din Fort Riley, Kansas, spitalizat de gripă la data de 4 martie 1918. (Sunt cercetători care consideră că bolnavul zero ar fi fost înregistrat în Camp Greene). La numai câteva ore, aveau să se înregistreze zeci de cazuri. Cum, în spital, nu mai erau locuri, s-a amenajat un hangar cu paturi pentru a putea face față numărului foarte mare de bolnavi.

Gripa s-a extins rapid la aproape toate garnizoanele cu militarii care urmau să fie trimiși în Europa.

Președintele din vremea aceea al SUA, Woodrow Wilson, s-a gândit să nu mai trimită trupe în Europa, pentru a nu răspândi epidemia. Însă, generalul Peyton C. March, șeful Marelui Stat Major al Amatei Americane, l-a sfătuit să nu țină cont de gripă și să continue să trimită trupe pe front. În caz contrar, exista riscul ca mersul luptelor să se modifice. Alianța inamică nu trebuia să afle despre această epidemie, decât...după ce era prea târziu...

În felul acesta, au ajuns pe continentul nostru un milion și jumătate de militari americani – în august 1918 – foarte mulți dintre ei bolnavi de gripă.

Din Franța, epidemia s-a răspândit în Marea Britanie, în Italia și în Germania.

A ajuns, în cele din urmă, și în Spania, țară neutră care nu cenzura știrile și rapoartele despre epidemie. Spitalele civile și militare erau depășite de situație. Se consideră că în 1918, jumătate din populația Madridului era infectată cu virusul H1N1. Aceasta, în primul val.

Al doilea val, tot în 1918, avea să fie mult mai devastator. A lovit atât în orașele mari, cât și în orășele și în sate. Mortalitatea a crescut enorm, astfel încât se consideră că 75 la sută dintre cei care au pierit ar fi murit, de fapt, în acest al doilea val al epidemiei.

A existat un al treilea val, în 1919, și un al patrulea, în 1920, dar, de o virulență mult mai mică.
Pandemia a afectat, în cele din urmă toate țările lumii. Ar fi murit, după estimări recente între 50 și 100 de milioane de oameni. Din Alaska până în Australia.

Aproape un secol mai târziu, virusul din aceeași familie H1N1, care a reapărut în 2009, nu a mai fost atât de letal, deoarece organismul uman se imunizase, între timp, în bună măsură, la acest agent infecțios.

La Seattle, în timpul pandemiei de gripă spaniolă din 1918, controlorul are ordin să nu lase să urce în tramvai pasagerii care nu au mască de protecție.
Wikipedia. This work is in the public domain in its country of origin and other countries and areas where the copyright term is the author's life plus 100 years or fewer.