Grecia – prizonieră a datoriei externe

Grecia a ieșit, luni, 20 august 2018, de sub apăsarea directă a Mecanismului European de Stabilitate al Bruxelles-ului, după opt/zece ani de austeritate.

Președintele Consiliului European, Donald Tusk, Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, președintele Franței, Emmanuel Macron, și cancelarul Germaniei, Angela Merkel au salutat ieșirea ei din programele de salvare (de fapt, ultimul, al treilea, cel semnat de actualul premier Tsipras în iulie 2015, an în care a venit la putere) și au lăudat „eforturile și sacrificiile grecilor, dar și solidaritatea europenilor, de-a lungul crizei datoriei... Fie spus că deși criza a trecut, Grecia trebuie să returneze, totuși, creditorilor săi, UE și FMI, cam 300 de miliarde euro, adică 180% din PIB-ul ţării !

Dar ei au avertizat, în același timp, Atena că va trebui să-și țină în continuare angajamentele luate, pentru că numai așa își poate plăti complet această datorie.

De aceea, în afară de prim-ministrul elen, Alexis Tsipras, nimeni nu sărbătorește ieșirea Greciei din programul de salvare.

De ce ? Pentru că, întocmai ca Odiseu/Ulise, cu care premierul grec se compară cu o inocență greu de crezut (!), el trebuie să-i înfrunte și să-i învingă/alunge pe pețitorii Greciei care, timp de zece ani, i-au cam prăpădit averea, așa cum făcuseră și cei ai Penelopei !

Asta înseamnă că încercările și lupta lui Odiseu -Tsipras n-au luat sfârșit. Nici pe departe !

Iată ce spune presa internațională despre Grecia la capătul celor 10 ani de programe de susținere după ce, teoretic, ea ar fi depășit criza economică:

- șomajul s-a dublat de la începutul ultimului program de salvare, ajungând la 28% (deși, de anul trecut, economia și-a mai revenit și rata șomajului a scăzut cu 19,5%); mai mult de un milion de oameni și-au pierdut slujba și tot mai puțini au un job full-time. Unul din cinci greci a rămas fără un loc de muncă. Din 1,7 milioane de angajați în sectorul privat, unul din trei lucrează part-time ! Și tot mai mulți specialiști - jumătate de milion de tineri - pleacă să muncească în afară.

- salariile și pensiile s-au redus, din 2010, în medie cu 30% și, potrivit bilanțului făcut de Eurostat, unul din trei locuitori ai Greciei trăiește în sărăcie. De fapt, sute de mii de greci trăiesc cu mai puțin de 400 de euro pe lună. „Casandrele” cum spun grecii, adică profeții care prezic numai catastrofe, desigur analiștii economici, mai ales cei germani și britanici, avertizează ca va urma o explozie a sărăciei.

- economia țării, adică PIB-ul, a s-a redus cu un sfert (25%).

Toate acesta fac ca, și de acum înainte, Grecia, și mai săracă decât acum 10 ani, să pară a avea un viitor nesigur și să fie prizoniera creditorilor ei care o vor... administra din afară, ca pe o colonie, și care o vor controla și supraveghea ca și până acum.

În ciuda faptului că premierul grec promite, în discursul ținut chiar pe 20 august, simbolic, în Itaca, în prima zi de ... libertate financiară, că-i va răpune pe pețitorii Greciei și că le va reda grecilor prosperitatea, la început cu măsuri mai mult simbolice (creșterea salariului mediu și a pensiilor, deja din 2019) analiștii consideră că Troika (FMI, UE și Banca Central-Europeană) a eșuat în încercarea de a pune economia Greciei pe calea cea bună și că își va înăspri condițiile.

De pildă, Larry Elliott, editorialistul de la The Guardian, vorbește în articolul său din 19 august despre „eșecul colosal” care a fost programul de salvare din care Grecia tocmai a ieșit. „Grecia a fost un eșec colosal. Este vorba despre o poveste a neputinței, a amânării fără nici un rost și a intereselor băncilor, puse mai presus de nevoile oamenilor. Vor exista consecințe pe termen lung”.

În loc de creșterea salariilor și a pensiilor, economiștii prevăd, însă, noi reduceri, poate mai dure. Grecia trebuie să-și plătească datoria de aproape 300 de miliarde de euro și creditorii se vor arăta neîndurători. Nu pe față ! Pentru că se vor strădui ca Grecia să n-o plătească mult timp de acum înainte!

Lipsită de scutul programelor de salvare, ea va trebui să absoarbă capitaluri de pe piețele financiare... cu dobânzi cât se poate de mici, ispititor de mici, și cu termene foarte mari, care se vor întinde pe zeci de ani!

Prin această politică „extend and pretend”, creditorii vor lăsa Grecia, cel puțin în următorii zece ani, la cheremul/ la bunul-plac al piețelor de capital și o vor face prizoniera datoriei încă zeci de ani. De aceea analiștii spun, și nu doar cu jumătate de gură, că Țara lui Odiseu va avea nevoie de un miracol. De altfel, clasiciștii francezi, fascinați de înalta și unica civilizație a vechii Elade, obișnuiau să vorbească despre ... miracolul Grec !

Poate acesta va începe chiar de la începutul lunii viitoare când Alexis Tsipras promite că se va porni deja redresarea economiei și o viață mai bună pentru cei greu loviți de recesiune: pensionari, șomeri și cei cu venituri mici.

Nu întâmplător, comisarul european Pierre Moscovici a anunțat că, din 10 septembrie la Atena se va afla o delegație a UE care, timp de o săptămână, va discuta cu reprezentanții guvernului reformele care așteaptă să fie puse în aplicare dar și măsurile de relaxare (cu ce iz pre-electoral !) anunțate de premier. Va fi, se spune, primul test de după epoca memorandumurilor (programelor de salvare) și o primă evaluare.

ÎN LOC DE CONCLUZII

Spuneam că primul ministru, Alexis Tsipras, a anunțat... izbăvirea (termenul îi aparține) de tutela creditorilor în insula Itaca. De ce în Itaca ? Pentru că ea este patria lui Odiseu/Ulise și pentru a sugera că, măcar parțial, odiseea austerității și a sacrificiilor ar fi luat sfârșit.

Dacă e să-l credem, Grecia redevine un stat normal, care nu mai e condus direct de la Bruxelles.

Zeii Troicei europene, într-adevăr, nu-i mai impun programe stricte, nu-i mai dictează ce și cum anume să facă, are toată libertatea de a-și elabora propriile sale programe, de a intra pe piețele pe care și le dorește. Dar, chingile financiare nu slăbesc: va rămâne în continuare, pentru foarte multă vreme, sub o foarte atentă monitorizare. Fiecare semestru va fi urmat de câte un raport, pe care îl vor întocmi tot cei de la Bruxelles, asupra performanțelor sau eșecurilor pe care le va înregistra economia Greciei, de acum înainte.

Concret, Grecia are de restituit vreo 300 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă 180 la sută din PIB-ul său. Mai exact, 289 de miliarde de euro, în următorii 40 de ani ! La atât se ridică ceea ce Germania a numit pachetul de ajutorare al UE pentru a salva economia acestei țări, în condițiile în care, i s-a șters o importantă parte din datorie, tocmai pentru ca Grecia să poată plăti în continuare. Și-a vândut porturile și aeroporturile. Salariile au fost reduse, în medie, cu 30%, pensiile cu 45%. S-au închis peste 300.000 de întreprinderi. Impozitele au crescut exponențial, iar o treime din populația țării trăiește – se recunoaște în mod oficial – sub pragul sărăciei.

Troika, eurogrupul conducător (ne-oficial) de la Bruxelles, afirmă că rețeta austerității s-a dovedit a fi bună și eficientă, că economia Greciei este acum întărită. În realitate, Grecia nu-și va putea plăti datoria externă și va depinde în continuare de „pachetele financiare” europene. Chiar în prezent, această țară a fost nevoită să recurgă la un nou împrumut de un miliard de euro, condiționat de alte peste 80 de reforme de austeritate, greu de aplicat, deoarece nu va putea avea o politică monetară proprie. Vor avea de suferit, în continuare, poate și mai mult, păturile mijlocii și cele sărace ale populației.

Euforia cu care primul ministru a anunțat ieșirea Greciei de sub tutela Troicei este electoralistă. Nu mai este tutelă, dar rămâne monitorizarea strictă. Grecia nu se va putea desprinde de dependența ei de planurile comunitare, de împrumuturile din băncile UE. Prin urmare, oricine va veni la putere în urma alegerilor viitoare, tot SIRIZA sau alt partid, va fi nevoit să meargă tot pe acest drum al dependenței vitale de oxigenul financiar comunitar.

Cum vede omul de rând lucrurile, cum percepe el aceste realități?

Grecia când a intrat în Uniunea Europeană nu îndeplinea, nici pe departe, condițiile de aderare. A fost admisă datorită intervențiilor președintelui francez din acea vreme, Francois Mitterrand. Odată primită în UE, a dus-o foarte bine, cu salarii, pensii, concedii și alte condiții de viață superioare celor din țări prospere din UE. Fără să aibă, însă, susținerea economică necesară: grecii consumau mai mult decât produceau.

În plus, tot al patrulea grec nu plătea impozite ! Mai ales, cei din insule. Când crizele i-au adus la adevăratul lor nvel de viață, ne-susținut de alte țări din UE, nemulțumirea grecului de rând s-a revărsat asupra Germaniei. Cine-i dă dreptul Angelei Merkel să ne reducă salariul sau pensia? Ce-i dă acest drept?

Tocmai Germania care ne datorează bani pentru distrugerile pe care ni le-a cauzat în cel de al Doilea Război Mondial !?

La aceasta se adaugă faptul că Germania este țara care a cumpărat masiv, la preț de lichidare, porturile și aeroporturile Greciei.

Și totuși, deocamdată, nu există o mișcare serioasă GREXIT, cu toată antipatia grecilor față de Berlin. A cochetat cu această idee la începuturile activității sale ca prim ministru, tocmai Alexis Tsipras, dar a făcut-o din teribilism, pentru a amenința că Grecia nu-și va mai plăti datoria externă, și, în caz de nevoie, va ieși din UE ! Între timp, a devenit un om politic foarte docil al Troicei de la Bruxelles, care, iată, îl apreciază ca pe un elev silitor și ascultător.

Redăm discursul complet al lui Alexis Tsipras - un model de retorică practicată de sofiștii secolului al V-lea î. Hr., secolul de aur al Greciei antice. Alexis Tsipras l-a rostit pe vârful dealului Aloni/Αλώνι (aloni=arie de treierat) din insula lui Ulise, Ithaca. Simbolismul este dublu:

1. Odiseu a ajuns acasă, în patria-i, Ithaca, la soața-i, Penelopa, și la fiul său, Telemah, după zece ani de peripeții și de aventuri pe mare, după cucerirea Troiei... pe care el și nu altul a ruinat-o... pentru că doar el a avut ideea calului troian !

2. În subsidiar recrează imaginea lui... Iisus predicând pe Muntele Măslinilor ! Și Predica de pe Muntele Măslinilor este cea mai importantă predică a lui Iisus Hristos ! Ba, mai mult: el se compară, implicit, nu numai cu Odiseu, ci și cu însuși Iisus. Nu întâmplător spune în discurs „ziua izbăvirii” (mera litrosis/μέρα λύτρωσης).O Litrotis/Ο λυτρωτής în greaca modernă nu este altceva decât un teonim al lui Iisus și înseamnă Izbăvitorul

Așadar, discursul de pe Dealul Aloni:

„Astăzi, pentru Grecia, începe o nouă zi. O zi istorică. S-au terminat, în sfârșit, memorandum-urile austerității, ale recesiunii și ale ruinei sociale. Țara noastră își redobândește dreptul ei, acela de a-și hotărî singură soarta și viitorul. Ca o țară europeană ca toate celelalte. Fără constrângeri. Fără alte șantaje. Fără alte sacrificii din partea poporului nostru. Patria noastră este un loc închis. O închid cele două Simplegade negre, spune poetul (Homer – n.n.). Noi am lăsat în urmă aceste Simplegade. Știind că Grecia este una cu propria ei istorie. Cu realizările, luptele, dar și cu suferințele ei, cele care au îndreptat-o pe drumul pe care l-a străbătut de-a lungul secolelor. Un drum care n-a fost ușor niciodată. Dar care a dus întotdeauna undeva, a avut întodeauna o țintă, o destinație. Chiar și în cele mai întunecate vremuri și în cele mai mari furtuni. Grecia a trăit, din 2010, propria ei Odisee modernă. În cinci ani s-au întâmplat lucruri nemaivăzute pentru o țară în timp de pace. Și-a pierdut 25% din bogăția națională. Trei din zece oameni au rămas șomeri. La fel, șase din zece tineri. Cu măsuri de austeritate de 65 de miliarde de euro. Violența și represiunea au devenit parte a realității cotidiene. A fost înjosită democrația.Bancherii au devenit prim-miniștri și miniștrii au devenit bancheri. Brigăzi fasciste au ieșit din bârlogurile lor după 60 de ani. O țară aflată mereu în stare de urgență. Și un popor, totuși, care niciodată nu s-a împăcat cu soarta pe care i-au rezervat-o cei puternici. Și care a scris mereu noi pagini ale luptei de rezistență. Acest popor, acum trei ani și jumătate, a luat o hotărâre istorică. Să ia în mâini cârma țării, de la cei care au aruncat-o între stânci. Și s-o dea unor noi căpitani. Iar noi ne-am asumat această grea răspundere. Cu putere, cu hotărâre, dar și cu respect față de jertfele poporului nostru. N-am pornit, atunci, la drum, cu certitudini. Doar cu una singură. Aceea pe care ne-au dat-o femeile și bărbații noștri: să scoatem țara dintre stâncile (Simplegadele – n.n.) memorandum-urilor (programelor de salvare – n.n.) și ale veșnicei austerități. Am dus corabia prin multe valuri ca să ajungem astăzi acolo unde am vrut să ajungem, la destinație. Echipajul corabiei, navigatorii s-au mai schimbat. Unii s-au speriat de valuri, alții au ales să le îmblânzească. De multe ori în urechi ne-a răsunat glasul Sirenelor zădărniciei. El spunea că lucrurile, în Grecia, n-aveau să se schimbe. Că vom avea mereu memorandum-uri. Că n-are sens să te opui când în fața ta stau Lestrigonii și Ciclopii. Monștrii pe care mica și neputincioasa Grecie nu i-ar fi putut învinge. Nimic din toate astea, totuși, nu ne-a înfrânt strădaniile și eforturile. Și asta pentru că oamenii care s-au ostenit ca noi toți să ajungem la liman, acasă, nu-au mai rămas, indiferenți, pe margine. N-au mai stat închiși în magazia din cală, neauziți și fără speranță. Ci au venit la cârmă. Alături de noi. Și care, la greu, au ținut-o strâns. Femei și bărbați ai Greciei, ziua de azi este ziua izbăvirii (sublinierea noastră) ! Dar este și începutul unei noi epoci. Și, la acest început nu vom comite hybris-ul, actul de nesăbuită trufie de a ignora lecțiile Greciei din timpul programelor de salvare. Nu vom lăsa să ne cuprindă uitarea. Nu vom fi ca lotofagii. Nu vom uita niciodată cauzele și persoanele care au împins țara spre memorandum-uri. Nu vom uita imunitatea fiscală de care s-au bucurat deținătorii marilor averi, rețeaua de interese și corupția sau impunitatea de care s-au bucurat unii oameni de afaceri și grupuri editoriale care, de ani buni, considerau că țara le aparține, că e a lor. Nu vom uita cinismul și desconsiderarea unei elite politice care a crezut că Grecia este feuda ei și că oamenii acestei țări sunt docilii ei supuși. Nu-i vom uita niciodată pe aceia care au ridiculizat și au disprețuit Grecia și Grecii pentru că au îndrăznit să nu consimtă la realizarea unui experiment neo-liberal care ar fi durat zeci de ani. Nu-i vom uita, însă, nici pe cei care le-au stat alături grecilor și Greciei, la greu. Personalități și forțe politice din toate țările europene. Care s-au opus cu putere planurilor de ieșire și de pedepsire a Greciei. Pentru că ei știu că Grecia pentru Europa înseamnă mult mai mult decât cifre. Nu vom uita niciodată prin câte am trecut, pentru că tot ce am trăit noi nu este material documentar pentru istoricii din viitor. Toate sunt deja proviziile pe care și le-a făcut o țară care scrie o nouă pagină de istorie, istoria ei, la timpul prezent. Am ajuns la liman, la destinație, acolo unde ne-am propus să ajungem. Am ieșit din programe, dar asta nu înseamnă că totul se termină aici. Noi lupte ne așteaptă. Pețitorii moderni sunt aici stau acum în fața noastră. Sunt toți cei care doresc să vadă corabia din nou jucată de valuri și poporul, din nou, în magaziile de sub punte. Sunt cei care au făcut Grecia după chipul și asemănarea lor, o Grecie a corupției, a rețelelor de interese și a puterii celor puțini. Cei care doresc să poată, în continuare, să fraudeze nestânjeniți statul, prin evaziune fiscală, și să-l paraziteze în detrimentul interesului public, deținând off shore-urile lor și conturile lor în străinătate. Cei care se consideră pe ei deasupra oricărei legi și oricărui principiu al statului de drept. Și care tremură la ideea unei justiții independente. N-o să lăsăm Ithaca în mâinile lor! Acum, că am ajuns la mult-dorita noastră destinație, avem puterea de a ne face țara așa cum merită să fie. Noi, grecii cei destoinici și inventivi (polimihani/πολυμήχανοι-aluzie la Odiseu,numit de Homer polimihanos, cel care găsește întotdeauna o soluție – n.n.) am scris, după o grea luptă și după sacrificii, sfârșitul memorandum-urilor. Începând de astăzi, pornim cu viziune și determinare, spre o nouă epocă din istoria patriei noastre. Cu prudență și simț de răspundere, ca să nu ne mai întoarcem, din nou, la Grecia deficitelor și a falimentului. Dar și cu îndrăzneală, ca Grecia să renască. Ca o patrie a egalității, a democrației și a dreptății sociale. Pentru că Ithaca este doar începutul.”/Trad. ZLH

***

«Σήμερα στην πατρίδα μας ξημερώνει μια καινούργια μέρα. Μια μέρα ιστορική. Τα μνημόνια της λιτότητας, της ύφεσης και της κοινωνικής ερήμωσης, επιτέλους τελείωσαν. Η χώρα μας ανακτά το δικαίωμα της, να ορίζει αυτή τις τύχες και το μέλλον της. Σαν μια κανονική ευρωπαϊκή χώρα. Χωρίς εξωτερικούς καταναγκασμούς. Χωρίς άλλους εκβιασμούς. Χωρίς άλλες θυσίες του λαού μας. Ο τόπος μας είναι κλειστός, τον κλείνουν οι δυο μαύρες Συμπληγάδες, λέει ο ποιητής. Αυτές τις Συμπληγάδες αφήσαμε πίσω μας. Γνωρίζοντας ότι η Ελλάδα είναι η ιστορία της. Τα επιτεύγματα, οι αγώνες αλλά και οι οδύνες. Αυτά δηλαδή που καθόρισαν τη διαδρομή της στην πορεία των αιώνων. Μια διαδρομή που δεν ήταν ποτέ εύκολη. Αλλά είχε πάντα προορισμό. Ακόμα και στις πιο σκοτεινές μέρες, στις πιο μεγάλες φουρτούνες. Η Ελλάδα βίωσε από το 2010, τη σύγχρονη Οδύσσειά της. Μέσα σε πέντε χρόνια, συνέβησαν πρωτοφανή πράγματα για μια χώρα σε καιρό ειρήνης. Χάθηκε το 25% του εθνικού μας πλούτου. 3 στους 10 έμειναν άνεργοι. 6 στους 10 νέους, επίσης. Υλοποιήθηκαν μέτρα λιτότητας 65 δις. Η βία και η καταστολή, έγιναν κομμάτι της καθημερινότητας. Η δημοκρατία ευτελίστηκε. Τραπεζίτες έγιναν πρωθυπουργοί και υπουργοί έγιναν τραπεζίτες. Φασιστικές συμμορίες, βγήκαν από τις κρυψώνες τους μετά από 60 χρόνια. Μια χώρα σε διαρκή κατάσταση εκτάκτου ανάγκης. Κι ένας λαός, όμως, που ποτέ δεν αποδέχτηκε τη μοίρα που του επιφύλασσαν οι ισχυροί. Και έγραψε νέες σελίδες αντίστασης Αυτός ο λαός, πριν από τριάμισι χρόνια πήρε μια ιστορική απόφαση. Να πάρει το τιμόνι της χώρας από αυτούς που την οδήγησαν στα βράχια. Και να το δώσει σε νέους καπετάνιους. Αναλάβαμε αυτή την βαριά ευθύνη. Με σθένος, αποφασιστικότητα αλλά και σεβασμό στις θυσίες του λαού μας. Δεν πορευτήκαμε με βεβαιότητες. Παρά μόνο με μία. Αυτή που μας όρισαν οι Ελληνίδες και οι Έλληνες: Να βγάλουμε τη χώρα από τη στενωπό των μνημονίων και της αέναης λιτότητας. Περάσαμε από κύματα πολλά για να φτάσουμε σήμερα στον προορισμό μας. Το πλήρωμα άλλαξε. Άλλοι φοβήθηκαν τα κύματα, άλλοι προτίμησαν να τα δαμάσουν. Ακούσαμε πολλές φορές τις Σειρήνες της ματαιότητας. Ότι τα πράγματα στην Ελλάδα δεν πρόκειται να αλλάξουν. Και τα μνημόνια θα είναι για πάντα εδώ. Ότι δεν έχει νόημα να αντιστέκεσαι όταν απέναντι σου στέκονται οι Λαιστρυγόνες και οι Κύκλωπες. Τα θεριά που η μικρή και αδύναμη Ελλάδα δεν θα μπορούσε να νικήσει. Τίποτα από αυτά, όμως, δεν λύγισε την προσπάθειά μας. Και αυτό γιατί, οι άνθρωποι που μόχθησαν για να φτάσουμε στον προορισμό, δεν ήταν πια στο περιθώριο. Δεν ήταν πια κλεισμένοι στο αμπάρι, χωρίς φωνή, χωρίς ελπίδα. Αλλά ήταν στο τιμόνι. Μαζί μας. Και στα δύσκολα ήταν αυτοί που το κράτησαν σφιχτά. Ελληνίδες, Έλληνες, Σήμερα είναι μια μέρα λύτρωσης. Είναι όμως και η αφετηρία μιας νέας εποχής. Και σε αυτή την αφετηρία, δεν θα διαπράξουμε την ύβρι να αγνοήσουμε τα διδάγματα της Ελλάδας των μνημονίων. Δεν θα αφήσουμε τη λήθη να μας παρασύρει. Δεν θα γίνουμε λωτοφάγοι. Δεν θα ξεχάσουμε ποτέ τις αιτίες και τα πρόσωπα που οδήγησαν τη χώρα στα μνημόνια. Τη φοροασυλία του μεγάλου πλούτου, τη γενικευμένη διαπλοκή και διαφθορά, την ασυδοσία μιας σειράς επιχειρηματικών και εκδοτικών ομίλων που για χρόνια θεωρούσαν ότι η χώρα τους ανήκει, τον κυνισμό και την περιφρόνηση μιας πολιτικής ελίτ η οποία νόμισε ότι η Ελλάδα είναι φέουδο και οι Έλληνες πειθήνιοι υπήκοοι της. Δεν θα ξεχάσουμε ποτέ αυτούς που λοιδόρησαν και απαξίωσαν την Ελλάδα και τους Έλληνες, επειδή τόλμησαν να μη συναινέσουν στην υλοποίηση ενός νεοφιλελεύθερου πειράματος που θα κρατούσε για δεκαετίες. Δεν θα ξεχάσουμε όμως και αυτούς που στάθηκαν στο πλευρό των Ελλήνων και της Ελλάδας στα δύσκολα. Πρόσωπα και πολιτικές δυνάμεις από όλες τις ευρωπαϊκές χώρες. Που αντιστάθηκαν σθεναρά στα σχέδια για έξοδο και τιμωρία της Ελλάδας. Διότι γνωρίζουν ότι η Ελλάδα για την Ευρώπη σημαίνει πολλά περισσότερα από δημοσιονομικά μεγέθη. Δεν θα ξεχάσουμε τίποτα από όσα ζήσαμε γιατί δεν είναι απλά η ύλη για τους ιστορικούς του μέλλοντος. Αλλά είναι τα εφόδια μιας χώρας που γράφει τη νέα σελίδα της ιστορίας της, σε χρόνο ενεστώτα. Φτάσαμε στον προορισμό μας, βγήκαμε από τα μνημόνια, αλλά δεν τελειώσαμε εδώ. Νέες μάχες είναι τώρα μπροστά μας. Οι σύγχρονοι μνηστήρες είναι εδώ και στέκονται ακόμα απέναντι. Είναι όσοι επιθυμούν να δουν το καράβι ξανά να θαλασσοδέρνεται και το λαό ξανά στα αμπάρια. Όσοι έφτιαξαν κατ' εικόνα και καθ' ομοίωση τους, την Ελλάδα της διαφθοράς, της διαπλοκής και της εξουσίας των λίγων. Αυτοί που θέλουν να μπορούν ανενόχλητοι να φοροδιαφεύγουν, να παρασιτούν εις βάρος του δημοσίου συμφέροντος, έχοντας τις off shore τους και τις καταθέσεις τους στο εξωτερικό. Αυτοί που θεωρούν εαυτούς υπεράνω κάθε νόμου και κανόνα ενός κράτους δικαίου. Και που τρέμουν στην ιδέα μιας ανεξάρτητης δικαιοσύνης. Δεν πρόκειται να αφήσουμε την Ιθάκη στα χέρια τους. Τώρα που φτάσαμε στον πολυπόθητο προορισμό μας, έχουμε τη δύναμη να φτιάξουμε τον τόπο μας όπως του αξίζει. Οι πολυμήχανοι Έλληνες, γράψαμε με αγώνα και θυσίες το τέλος των μνημονίων. Από σήμερα, ξεκινάμε με όραμα και αποφασιστικότητα, για τη νέα εποχή της πατρίδας μας. Με σύνεση και ευθύνη να μη ξαναγυρίσουμε πίσω στην Ελλάδα των ελλειμμάτων και της χρεοκοπίας. Αλλά και με τόλμη για την αναγέννηση της Ελλάδας Για μια πατρίδα ισότητας, δημοκρατίας και κοινωνικής δικαιοσύνης. Γιατί η Ιθάκη είναι μόνο η αρχή».