Ferma animalelor – un spectacol eveniment

Probabil, Eric Blair, britanicul care și-a ales ca pseudonim literar numele de George Orwell, ar fi fost foarte plăcut surprins dacă ar fi asistat la spectacolul FERMA ANIMALELOR, oferit de trupa-orchestră timișoreană AUĂLEU, în Arad, în Hala Olimp a fabricii dezafectate de textile Teba, în seara de 24 iulie 2016.

A fost un spectacol orwellian up-gradat și up-datat, adică adus la nivelul aspirațiilor, dar, mai ales , al decepțiilor noastre actuale, cu adevăruri sugerate discret, altele menționate, dar și strigate cu insistență și stridență, pe treapta cea mai de sus a sincerității, în pură tradiție orwelliană : Orwell a fost un om de stânga, ceea ce nu l-a împiedicat să fie un critic acerb al regimurilor totalitare, în special al celor de stânga !

Spectacolul a început aproape imperceptibil cu chitara lui Andrei Racolța, în sensul că spectatorii – foarte tineri, media de vârstă s-a situat sub 30 de ani ! – nu și-au dat seama când anume membrii trupei-orchestră s-au desprins de public, au urcat pe scenă, iar au revenit, au urcat din nou, unii dintre ei și-au acordat instrumentele de coarde pe un fond muzical anume ales să pară, în același timp, ilustrație muzicală a ambianței spectacolului și sonoritate reper pentru acordarea fină a instrumentelor.

Prezentarea membrilor formației a continuat această linie a imperceptibilului; am aflat date despre unele trăsături și caracteristici ale rolului, literalmente am avut în față, mai întâi, personajul și pe urmă am aflat numele actorului. Actori, cântăreți și instrumentiști ! Pregătire complexă.

Spectacolul în sine a fost o succesiune de cântece de text (textul primează pentru a deveni mesaj), monologuri sprijinite de cor pe anumite cuvinte-cheie, dialoguri și pseudo-dialoguri (ce dialog real poate exista între un dictator și supușii săi ?). Umor, ironie, caricaturi și șarje... cu idei din abundență, într-un ritm copleșitor. Un crescendo spre senzația de inepuizabil. Fundalul îi aparține lui Orwell, dar textele și compozițiile sunt meritul trupei-orchestră AUĂLEU, mai precis ale liderului trupei care este și regizorul piesei, Ovidiu Mihăiță, textele, și ale lui Cari Tibor, compozițiile !

Ovidiu Mihăiță

Recuzita ? Simplă și ingenioasă. La intrarea în sala de spectacol se aflau baloturi (baloți!) de paie, din care s-au smuls o mână-două și s-au presărat pe jos, pentru ca publicul să pășească, obligatoriu, pe acest „covor de paie” preferat al dictatorului-porc. Era un prim indiciu al interactivității : spectatorii deveneau actori ai spectacolului din momentul în care intrau în sală.

O tălănguță, o zgardă... au definit, fiecare, câte un personaj: vaca și câinele interpretate fabulos de Christine Cizmaș și de Ioan Codrea.

Ioan Codrea

Ioan Codrea

Christine Cizmaș și Ioan Codrea

Christine Cizmaș și Ioan Codrea

Christine Cizmaș

Costumul de un roz extravagant îi permitea personajului numit de Orwell „Napoleon” să fie, în funcție de situație și împrejurări, când ingenuu ca un purceluș, când fioros și agresiv ca un mistreț colțos. Era unul și același în ipostazele extreme obișnuite ale dictatorului și, de fiecare dată, culoarea roz îi venea foarte bine. Pink-ologii nu pot fi decât încântați de un asemenea Groholonț... Marian Pârvulescu, interpretul lui Napoleon. Domină excelent și arta tăcerii !

Ioan Codrea și Marian Pârvulescu

Ioan Codrea și Marian Pârvulescu

Ioan Codrea și Marian Pârvulescu

Dar, ingeniozitatea s-a putut vedea plenar în momentele în care au apărut „investitorii”: câte o pălărie și un fular, în decurs de doar câteva secunde, defineau câte o națiune. Turul acesta de forță l-a realizat, cu mare succes, un singur actor. Nu spunem mai mult, deoarece spectacolul trebuie să fie văzut !

Talentul ? Foarte mult ! Într-adevăr, acești artiști complecși ai trupei-orchestră AUĂLEU au foarte mult talent. Voci (voci sonore, cu mari capacități de nuanțare !), mimică, prezență scenică, spectacolul în ansamblul său – sunt o încântare ! Sunt artiști tineri care au entuziasmat un public tânăr ! Aplauzele au fost frenetice !

În finalul interactiv, s-au amestecat ovații, aprecieri și urări reciproce de bine !

Trupa AUĂLEU știe să promoveze Teatrul și INTERESUL pentru Teatru.

Iată câteva titluri ale cântecelelor: Prolog în Cocină, Revoluția inutilă, Imnul animalelor, Gostatul, Tovarășe Napoleon, Muntele de Zahăr, Am să muncesc mai mult, Abatorul, Mă doare la pateu, Epilog- Exercițiu zilnic Pentru Condiția Fizică Umană.

Merită să vedeți spectacolul ! Ce fac acești actori demonstrează că teatrul are viitor !

Andrei Racolța