ETIMOLOGII XVI – APORIA SAU PROVOCAREA MINȚII PERPLEXE

O aporie este, simplu spus, o situație fără ieșire. Este un cuvânt cât se poate de interesant, dacă ne gândim că niciun altul din vocabularul limbilor (indo-)europene nu exprimă mai limpede lupta minții noastre pentru supraviețuire.

Aporia exprimă, înainte de toate, o stare de perplexitate a minții. Dar o perplexitate care o forțează să fie inventivă, să se descurce și să iasă din situații imposibile, să se folosească pe sine cât mai bine posibil. Să se realizeze... pe deplin.

Dacă mintea își învinge această stare și merge mai departe, trece peste/dincolo de ea, atunci această minte poate fi considerată ca fiind a unui supraviețuitor. Învingătoare. Care și-a realizat condiția. Și scopul vieții.

Desigur, pentru ea este important și cum iese din această perplexitate. Cu respect sau fără respect pentru lumea din jur.

O scurtă analiză etimologică ne arată că, cel puțin așa gândeau grecii vechi, omului i-a fost dat să învețe mergând... pe calea cea strâmtă și întortocheată, cu obstacole și răspântii la fiecare pas. Altfel spus... străbătând labirintul vieții.

Și măsurându-se mai tot timpul, la fiecare pas cu... impasul !

Impasul este un sinonim al aporiei. El obligă mintea să se rafineze și să se ascută, să se autodepășească, să-și descopere și să-și folosească geniul. Să aibă idei salvatoare și să treacă mereu dincolo de... să-și depășească limitele.

Aporia (ἀπορία) este un cuvânt inventat de grecii vechi. Nu există în nicio altă limbă indo-europeană. Sensul lui propriu este acela de: „fără ieșire” sau „de netrecut”. De unde: lipsă de mijloace, de resurse, impas, strâmtorare, încurcătură, dificultate și, de aici, sărăcie,

S-a format din aporos (ἄπορος): un loc pe unde nu poți trece, pe care nu-l poți străbate, de exemplu: un râu fără vad sau o mare impracticabilă, un ținut fără drumuri/cărări, greu sau imposibil de străbătut, o prăpastie fără punte sau o persoană neajutorată, pierdută, rătăcită, blocată, înțepenită, lipsită de resurse/mijloace, aflată în nevoie, la necaz, la ananghie, săracă, la minte și la pungă, lipsită de idei, de soluții, de ingeniozitate.

Și tot din aporos (ἄπορος): s-a format în greaca veche verbul aporeo (ἀπορέω): a fi lipsit de resurse/mijloace, a-i lipsi (mintea descurcăreață, de pildă), a se afla într-o încurcătură, într-un impas, într-o situație fără ieșire; a nu ști ce și cum să faci, ce să alegi, pe unde să mergi, a fi perplex. În greaca modernă a ajuns să însemne: a se mira.

Iar aporos (ἄπορος) s-a format din poros (πόρος): vad (pe care l-am moștenit din latină: vadum), trecere, pasaj, strâmtoare marină, un loc pe unde poți să te strecori ca să te salvezi, ieșire; idei, moduri și mijloace de a realiza, de a împlini, de a face; puterea de a descoperi o ieșire, o scăpare; invenție, stratagemă; cale de a-ți atinge scopul, remediu, idei cum să faci rost de bani, de unde: venituri, resurse și, nu în ultimul rând: călătorie, drum pe uscat și pe ape/mare; cale, drum, pasaj, străbatere, traversare...

La rândul lui, poros (πόρος) vine din verbele piro și/sau perao (πείρω, περάω), adică din verbele trecerii și străbaterii /străpungerii.

Astfel, piro/πείρω înseamnă : a găuri, a penetra, a străpunge, a traversa dintr-o parte în alta, a parcurge de la un capăt la celălalt…
… iar perao/περάω = a trece (râul, marea, muntele, deșertul), a traversa, a înainta, a merge mai departe, a depăși, a trece peste...

Să mai spunem că din aceeași familie a trecerii peste sau prin locul cel strâmt mai fac parte:

verbul porizo (πορίζω): a deschide/a tăia drumul spre o trecere, un pasaj; a (-și) procura, a inventa pentru sine/a fi inventiv, ingenios, plin de resurse... și
peras (πέρας): capăt, limită, sfârșit, extremitate, punct terminus...

Dar și că nucleele acestor cuvinte sunt particulele/prepozițiile:

pera (πέρα): dincolo de, peste, mai departe de, ideea de depășire, peste limită,
para (παρά): dincolo de limite, cu ideea de transgresiune și de nesocotire a limitelor...
peri (περί): peste, dincolo, în jurul...

... toate născute din radicalul indo-european *per- = a purta, a duce, a conduce, a călăuzi, a trece pe cineva sau ceva peste/dincolo, mai departe; a trece, a traversa...

În latină, din radicalul *per- s-au format trei cuvinte-simbol:
porto, portare, de unde, în română: a purta spre...
porta, de unde, în română: poartă...
... dar și peritus: expert, priceput, experimentat.

Iar în sanscrită, din el s-a format verbul piparti, a trece pe cineva sau ceva peste, dincolo, a elibera...

Din radicalul *per- provin și alte câteva cuvinte pe care europenii le au din latină: a se comporta, a se purta, a exporta și a importa, important, oportun, pașaport, port, portal, portar, portic, transport, suport...

Această simplă analiză etimologică ne dovedește un lucru despre noi, oamenii: avem o minte capabilă să se întreacă pe ea însăși... ori de câte ori e nevoie. Ea este singurul nostru rival.

Foto: Wikipedia: Idol cicladic: cap de femeie (2700-2300 î. Hr.), Luvru. I, the copyright holder of this work, release this work into the public domain. This applies worldwide.