Etimologii IV – De la Calendele Femeilor la Războiul femeilor de 8 Martie

O zi a Femeii trebuie că a existat întotdeauna, oriunde în lume. Femeia a fost multă vreme, în toate societățile arhaice, chipul lui Dumnezeu pe pământ. Și, multă vreme, pentru strămoșii noștri îndepărtați Dumnezeu a fost Marea Zeiță sau Marea Mamă, Stăpâna nașterii și a renașterii/morții.

De regulă, această zi era prima zi a Anului Nou (de primăvară), atunci când Zeița, care murise în ajun, renăștea și, odată cu ea, întreaga natură. Mai târziu cel ce murea ca să renască a fost soțul/iubitul sau fiul ei, întotdeauna un zeu solar, o epifanie a Soarelui. Așa s-au născut cuplurile Inanna și Dumuzi în vechiul Sumer, Cybele și Attis în Frigia , Isis și Osiris în Egipt sau Iunona și Marte în vechea Romă.

Această zi ne-a fost lăsată moștenire, nouă, femeilor de azi, de strămoașele noastre. E drept, în Europa, amintirea ei a devenit din ce în ce mai slabă, prima dată după instalarea epocii patriarhale și apoi după creștinare. Dar o putem recunoaște, totuși, în calendarele noastre populare: Ziua Dochiei sau Ziua Moașei.

Și cum să nu fi existat o zi a Femeii când femeia este inima familiei. Nu întâmplător în românește femeie vine din latinescul familia, familia lărgită cu sclavi și servitori.

Această zi dedicată Femeii și Mamei (ele nu pot fi despărțite) a devenit și o sărbătoare din calendarul civil, în secolul XX. Ea este eminamente laică și nu mai are nicio legătură cu Marea Zeiță, Dimpotrivă, este o zi de luptă a femeilor împotriva dominației bărbaților.

Am ales să arătăm cum se celebra Ziua Femeii în Roma antică, Matronalia, și cum s-a construit Ziua Femeii în Europa secolului XX.

Soborul zeițelor de la Poduri, jud. Bacău, România, 4 900 î. Hr.

I. ZIUA FEMEII ÎN VECHEA ROMĂ.

1. IPOSTAZE ALE MARII ZEIȚE LA ROMA: IUNONA, VESTA ȘI ANNA PERENNA

a. Iunona. Matronalia sau Calendele femeilor

Nu întâmplător, în vechiul calendar roman, pre-iulian, pe 1 martie cădeau Matronaliile (Matronalia). Era o sărbătoare a matroanelor romane, adică a soțiilor și a mamelor de familie (mater familias)

Ocrotitoarea, patroana lor (ce ironie a limbii, patronus vine de la pater, nu de la mater !) era Iunona, numită și Lucina sau Matrona. O Iunona (Iuno/Juno în latină) în ipostaza ei de zeiță a căsătoriei, a nașterii și a mamelor.

Lucina este „cea care aduce nou-născutul la lumină/pe lume” (în latină lucinus vine din lux, lumină; în românește lume vine din lumen, lumină), dar și zeița luminii noi, iar Matrona este ocrotitoarea mamelor (matrona vine din mater, mamă).

Spuneam nu întâmplător, pentru că Iunona era și ea, alături de Marte, fiul său, patroana Anului Nou și a primei zile a anului, 1 martie, ziua lui de naștere.

Dar cine este Iunona Licina și cine este Iunona Matrona ?

O amintire a Marii Zeițe/a Marii Mame-Glia, celebrată de mii de ani la începutul anului, alături de soțul ei, Cerul, cu care se unea într-o nuntă sacră, hierogamia. O zeiță a luminii noi, adică a Anului Nou (Lucina) și o apărătoare a femeilor/ mamelor (Matrona).

Era zeița luminii și mama „Soarelui tânăr de primăvară”, Marte. Un fiu care pare a fi o epifanie a Soarelui/Cerului.

Iunona era cea mai importantă divinitate feminină a romanilor. Cultul ei era străvechi în Italia centrală şi, oricum, pre-indoeuropean. Ea patrona calendele fiecărei luni, adică ei îi era dedicată prima zi a fiecărei luni și, desigur, prima zi a primei luni a anului, martie (Kalendae Martis/Calendele lui Martie). De aceea, o patronează, împreună cu Marte. Numele ei ar putea însemna „momentul cel mai înalt al forței vitale”, sau, altfel spus, vârsta de aur a tinereţii. Iuno/Juno face parte din familia de cuvinte a lui iuvenis, tânăr, și iuventus, tinerețe, căreia îi aparţine şi aevum: ev, timp, secol, eră (Georges Dumézil, La religion romaine archaïque).

Ca zeiţă a Anului Nou, ea era o personificare a reîntoarcerii vieţii în natură, în tot ce e viu, o personificare a creşterii puterii de viaţă şi de rodire… Ea era cea care dădea naştere fiecărei luni a anului, dar şi anului însuşi. Putem spune că era o reprezentare feminină a timpului însuşi. Ca şi Anna Perenna !

Ea mai era şi zeița femeilor, spiritul protector al oricărei femei romane, dublul său, esența sa, expresia naturii sale fecunde. Dar şi întruchiparea ideii de fecunditate şi de feminitate.

Acest ascendent asupra celui mai viril și plin de vitalitate zeu al romanilor, un zeu al agriculturii și războiului, ascunde, de fapt, trecerea puterii Marii Zeițe sau Marii Mame în mâinile… unui fiu care avea să se ocupe de treburile ei specifice: agricultura și războiul. Da, războiul pentru că Marea Zeiță era stăpâna nașterii și a morții, a fecundității și a distrugerii !
De altfel, cei din Lanuvium o reprezentau… îmbrăcată în piele de capră, cu lance şi scut (cum pelle caprina, cum hasta, cum scutulo), ne spune Cicero (Despre natura zeilor, I, XXIX, 82).

Ascunde, adică, trecerea de la lumea zeiței/mamei/femeii la cea a zeului/tatălui/bărbatului, de la epoca matriarhală la cea patriarhală.

Întorcându-ne la Matronalia, ea se mai numea și Kalendae foeminarum, calendele femeilor, ceea ce am numi azi Ziua Femeii. Era o sărbătoare a soților (a soției și a soțului) și a căsătoriei și atunci bărbații le făceau daruri nevestelor lor.

Iuno Sospita (Salvatoarea ?), Sala Rotonda, Muzeul Pio-Clementino, Vatican

b. Vesta și Anna Perenna

Interesant este că în vechiul calendar roman, în luna martie, găsim și alte două chipuri/ipostaze ale Marii Zeițe: Vesta și Anna Perenna.

Vesta era zeița vetrei, a căminului, a familiei. Nu întâmplător era celebrată tot pe 1 martie, așadar tot în prima zi a Anului Nou. Atunci, pe altarul ei, din templul ei din Roma, se reînnoia focul care nu trebuia să se stingă niciodată. Templul ei era considerat vatra Romei, adică vatra întregii familii a tuturor romanilor !

Anna Perenna este, poate, cea mai veche amintire a Marii Mame. Era celebrată pe 15 martie împreună cu… Iuppiter, soțul Iunonei !

Anna Perenna înseamnă: timpul etern, veșnicia, anul peren, adică timpul veșnic reînnoit. Foarte interesant este faptul că anna este o formă de feminin, neuzitată, a lui annus, an, timp și, la început, cerc, ciclu.

Așadar, Mama Veșnicie !

Peren este un cuvânt format tot din annus: per-ennis (din per, de-a lungul, și annus).

Ea era personificarea feminină a Timpului care se reînnoiește veșnic.

Apare fie ca o bătrână pe moarte, fie ca o zeiță tânără și mândră: evident, anul care moare și anul care renaște.

Anna Perenna

2. O IPOSTAZĂ A MARII ZEIȚE ÎN DACIA. DOCHIA

Dochia noastră este o Anna Perenna, adică o amintire a Marii Zeițe.

Nu întâmplător Dochia moare înghețată la sfârșitul anului. Numai că, în varianta românească lipsește partea a doua a mitului, cea despre renașterea/învierea zeiței.

Cât despre legenda dezbrăcării cojoacelor (pe care o au și grecii), așa cum o cunoaștem azi, este, de fapt, reminiscența unui mit întâlnit și în Mari, Siria, acum 4500 de ani: zeița Iștar și-a lepădat cele șapte veșminte în drum spre zeița Morții, în lumea subpământeană, dinaintea fiecăreia din cele șapte porți, și i s-a înfățișat Stăpânei lumii de Dincolo… goală: poate imaginea plantei care „se dezbracă” treptat de frunze și flori, moare și apoi renaște.

Idol feminin de la Cirna, Muzeul Național de Istorie, București

Poate nu întâmplător Baba Dochia s-a numit așa după Sfânta Evdochia (etimologie stabilită de Hașdeu), o martiră samarineancă de pe vremea împăratului Traian, pomenită de Biserică pe 1 martie.

Așadar Baba Dochia sau Baba Marta (de la numele lunii martie/sau Marte în ipostază feminină !, pe care au împrumutat-o și bulgarii: Баба Марта) era o amintire a Marii Zeițe în ipostaza ei de Glie care moare pentru a renaște… în răstimpul a 7, 9 sau 12 zile, cât durează, simbolic, trecerea de la anul/ciclul cel vechi la anul/ciclul cel nou.

De aici și… Babele cu sensul de Zilele Babelor (primele 7, 9 sau 12 zile ale lui martie, pe care le au și grecii.

Babe care o pot simboliza pe una și aceeași Babă Dochie (care se chema, probabil, Zeița bătrână), pe moarte, în cele din urmă zile ale ei…
… în fiecare zi, tot mai aproape de moarte…
…dar și de renaștere/înviere.

Povestea Babei Dochia, care tot leapădă câte un cojoc, încrezătoare în soarele de primăvară, și îngheață, ascunde, de fapt, credința foarte veche că Glia moare la sfârșitul anului vechi, ca o femeie bătrână…
… și renaște la începutul anului nou… ca o femeie tânără (nora sau fiica ei vitregă, de care pomenesc multele ei variante).

Iar Asocierea Gliei/Zeiței fertilității cu mucenița Evdochia nu-i deloc întâmplătoare. Evdochia a fost o altă Maria Magdalenă care s-a transformat dintr-o femeie pierdută și pierzătoare de bărbați într-o femeie cucernică și cucerită pentru Hristos.
Numele ei înseamnă „Bunăvoirea”.

Cum a ajuns Marea Zeiță să poarte numele unei mucenițe creștine ? Probabil că primii creștini au încercat s-o… creștineze sau s-o facă dispărută, acoperind-o cu figura unei sfinte a cărei zi era tot 1 martie. Iar Zeița, în mintea lor, era tot o… femeie pierdută și o mare ispititoare, cum fusese și Evdochia.

Se pare că n-au reușit, pentru că amintirea reală a Zeiței dăinuie și astăzi în legendele noastre.

Idol feminin, Gârla Mare, sec. XVI-XII ACN./î. Hr.

II. ZIUA FEMEII ÎN SECOLUL XX

1. Unde au dispărut zeițele ?

Desigur că în ţările creştine Fecioara Maria a înlocuit-o pe Marea Zeiţă şi pe toate aceste zeiţe-ipostaze ale ei. Iar ziua Adormirii Maicii Domnului, fixată pe 15 august de împăratul bizantin Mauriciu (528 - 603), a devenit, putem spune, o zi a Femeii prin excelenţă. Născătoarea de Dumnezeu a devenit Apărătoarea Doamnă a întregii creştinătăţi şi, desigur, a tuturor femeilor creştine.

Totuşi, în epoca Iluminismului şi a Raţiunii tot mai multe femei savante, mai ales în Franţa, au început să se plângă de condiţia pe care bărbaţii o rezervau sexului lor. Condiţia care le-a mutilat tot Evul Mediu. Condiţia femeii care trebuie „să se teamă de bărbat”… şi se supună bărbatului ei „ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii…” cum spune Pavel în Epistola către Efeseni (Efes. 5). Condiţia femeii supuse domnului şi străpânului ei şi, în general, bărbatului în toate privinţele.

În epoca Luminilor trebuie că femeile au început să pretindă să fie considerate egale cu bărbaţii, sau, cel puţin, să fie considerate fiinţe înzestrate cu spirit şi raţiune, inteligente şi având aceeaşi capacitate de înţelegere ca bărbaţii.

Paradoxal, nu atunci au început femeile să lupte ca o armată pentru dreptul de a fi considerate fiinţe raţionale şi capabile să ia decizii şi nu maşini de făcut şi crescut copii, fiinţe care nu au nevoie de o tutelă a bărbaţilor. Nu chiar atunci, ci la începutul secolului XX.

Iarăși paradoxal, nu femeile savante au început războiul de cucerire a drepturilor lor elementare, ci… muncitoarele ! Socialiste/ comuniste. Asta pentru că ele erau istovite de muncă, umilite și radicalizate.

2. Cruciada Femeilor Socialiste și Revoluția bolșevică

Iată o scurtă istorie a acestui război dus de femeile socialiste (și mai puțin feministe) împotriva condiţiei de fiinţe aservite și dominate de sexul opus.

1909: în SUA, la sugestia activistei ruso-americane Theresa Serber Malkiel, Partidul Socialist American declară la New York ziua de 28 februarie drept Ziua Națională a Femeilor, pe întreg teritoriul Statelor Unite. Atunci, între 15 și 20 de mii de muncitoare și muncitori au ieșit în stradă ca să ceară ca salariile femeilor să fie egale cu cele ale bărbaților, reducerea zilei de muncă și dreptul femeilor de a vota. Femeile americane au sărbătorit-o în ultima duminică a lui februarie până în 1913. Deviza lor era „Pâine şi trandafiri”: pâinea însemnând siguranţa economică şi trandafirii, o viaţă mai bună. Multe femei au fost atunci bătute de polițiști, târâte prin tribunale și închise. Prin această zi se aducea un omagiu marii greve a textilistelor din 1908.

1910: La Copenhaga, în Danemarca, Conferinţa femeilor, la care s-au întâlnit mai mult de 100 de femei din 17 țări - ţinută înaintea Congresului celei de-a II-a Internaționale Socialiste (23 august-3 septembrie) - a votat, în unanimitate, o Zi Internațională a Femeilor, o zi de luptă pentru drepturile femeilor, dar fără o dată anume. Această zi avea să fie dedicată luptei femeilor pentru dreptul de a vota, pentru dreptul la educaţie şi împotriva discriminării la locul de muncă . Totul a pornit de la Clara Zetkin, o învăţătoare, ziaristă şi militantă germană pentru drepturile femeilor. La sugestia ei Comisia a votat ca „În acord cu organizaţiile politice şi sindicale ale proletariatului, femeile socialiste din toate ţările să organizeze, în ţările lor, în fiecare an, o zi a femeilor care, înainte de toate, are rostul de a servi propagandei pentru obţinerea dreptului de vot. (…) Această zi a femeilor trebuie să aibe un caracter internaţional şi să fie pregătită cu cea mai mare grijă”. Din păcate, Clara Zetkin a respins orice alianţă cu „feministele burgheze”. Deşi Clara Zetkin a propus atunci ca Ziua Femeilor să se organizeze în luna mai, Comisia n-a fixat o dată anume. Clara Zetkin fusese aleasă la Comisia Femeilor de la Stuttgart, ţinută în 1907, înaintea celei de-a II-a Internaţionale, secretara Biroului Internaţional de Femei. Ziarul pe care l-a înfiinţat, Die Gleichheit (Egalitatea) – primul ziar al femeilor în Europa, cu 120 de mii de abonate în toată Germania, a fost organul internaţional al Femeilor Socialiste.

1911: În Germania, Partidul Social-Democrat German a fixat Ziua Drepturilor Femeilor pe 19 martie, la iniţiativa Clarei Zetkin, pentru a comemora Revoluţia din Berlin din 1848 şi Comuna din Paris din 1871. Pe 19 martie în Germania, Austria, Danemarca și Elveția peste un milion de femei și bărbați au sărbătorit, prin mitinguri, această zi a drepturilor femeilor ca fiind Ziua Internațională a Femeilor votată la Copenhaga. Femeile au cerut atunci, pe lângă dreptul la vot și la ocuparea unei funcții publice, și dreptul de a munci, dreptul la educație și formare profesională precum și încetarea discriminării la locul de muncă.

1913: În Rusia, muncitoarele au sărbătorit Ziua Internațională a Femeilor în ultima duminică a lui februarie, în timp ce, în unele țări din Europa, pe 8, 9 sau 10 martie au avut loc mitinguri ale femeilor împotriva războiului.

1917: În Rusia, la Petrograd, tot în ultima duminică a lui februarie (23 februarie, după calendarul iulian, dar 8 martie în cel gregorian), muncitoarele textiliste, alături de muncitorii metalurgi au făcut grevă pentru „Pâine și Pace”. Două milioane de soldați ruși muriseră în timpul Marelui Război. Patru zile mai târziu țarul Nicolae al II-lea al Rusiei a fost obligat să abdice și guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul de a vota. Se consideră că pe 8 martie 1917 a izbucnit Revoluţia Rusă care a culminat în octombrie cu preluarea puterii de către bolşevici şi instaurarea regimului leninist/comunist.

1918: În Germania femeile dobândesc dreptul de a vota.

1921: Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului din Rusia a decretat 8 Martie drept Ziua Internaţională a Femeilor. La cel de-al III-lea ei Congres, Internaţionala comunistă votează o rezoluţie care cuprinde metodele şi formele de organizare a muncii femeilor în cadrul sindicatelor, întreprinderilor şi cartierelor.

1922: Ziua Internaţională a Femeii începe să fie sărbătorită de comuniştii din China; Republica Populară Chineză, proclamată pe 1 octombrie 1949, declară, pe 23 decembrie, ziua de 8 Martie zi de sărbătoare în care femeile au dreptul la o jumătate de zi liberă.

1948: La Paris, 10 decembrie, cele 58 de state membre ale Adunării Generale a ONU adoptă Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Primul articol: „Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi sunt datoare să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii”./„Tous les êtres humains naissent libres et égaux en dignité et en droits. Ils sont doués de raison et de conscience et doivent agir les uns envers les autres dans un esprit de fraternité”. Este primul instrument internațional în care se afirmă principiul egalității între bărbați și femei.

1975: ONU proclamă Anul Internațional al Femeii și, totodată, recunoaşte, oficial, Ziua Internațională a Femeii, pe 8 martie. În plus declară perioada 1976-1985 drept „Deceniul ONU pentru condiţia femeii". În 1977, Adunarea Generală a ONU cheamă statele membre să proclame 8 Martie Ziua ONU pentru drepturile femeilor şi pentru pacea mondială.

1982: 8 Martie devine, oficial, Ziua Femeii în Franţa, graţie guvernului socialist al lui François Mitterrand.

1995: La Beijing, a Patra Conferință mondială a Femeilor adoptă o Declarație și un Program de Acțiune semnat de 189 de guverne. Programul prevede o lume în care fiecare femeie și fiecare fată să se poată bucura de libertăți și de propriile alegeri, își poate cunoaște și înțelege toate drepturile, mai ales dreptul de a trăi fără violență, dreptul la educație, dreptul de a participa la luarea deciziilor și dreptul de a primi un salariu egal cu cel al bărbaților pentru o muncă egală.

2014: A 58-a sesiune a Comisiei ONU pentru Condiția Juridică și Socială a Femeii (CSW58), principalul organism interguvernamental mondial dedicat exclusiv promovării egalității între sexe și emancipării femeilor a avut ca principală temă: „Provocările și rezultatele obținute în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului pentru femei și fete”. De altfel, ONU și instituțiile specializate au creat și lansat, de-a lungul anilor, strategii, norme, programe și obiective pentru îmbunătățirea condiției femeilor din întreaga lume. Și au înlesnit participarea femeilor, ca partenere egale ale bărbaților, la proiectele de dezvoltare durabilă, la obținerea/menținerea păcii și a securității și la respectarea drepturilor omului. Au avut loc patru conferințe mondiale sub egida ONU.

Clara Zetkin


Protestul femeilor muncii, Petrograd, 1917

Afiș din 1920. Legendă: ce a dat Revoluția din Octombrie muncitoarelor și țărăncilor ruse: Casa Mamei și a Copilului, sovietele muncitorilor și ale țăranilor, școală pentru adulți, grădiniță, bibliotecă, cantină, Clubul Muncitoarelor.

8 Martie 1945, sărbătorit de femeile deportate în lagărul de concentrare nazist de la Ravensbrück

3. Cruciada Femeilor azi. În primele rânduri femeile spaniole

Din păcate, promisiunile Organizației Națiunilor Unite nu le salvează nici în ziua de azi pe femei de abuzurile bărbaților. Salariul lor este în continuare mai mic decât cel al colegilor lor bărbați, ele sunt, în continuare victimele feminicidului și ale violenței de gen/domestice sau maciste/violencia machista cum se spune în Spania. Ale hărțuirii și violenței sexuale și ale agresiunilor și abuzurilor de tot felul din partea bărbaților. Și, se pare că cel puțin o treime din femeile din întreaga lume trăiesc experiența violenței masculine. Și se pare că legile sunt făcute să-i apere pe agresori și nu să le apere pe victime.

În 2011 Consiliul Europei spunea că formele grave de violență la care sunt expuse femeile și fetele și chiar fetițele constituie „un mare obstacol în carea egalității dintre bărbați și femei”. Sună ciudat, nu-i așa ? E ca și cum ai spune că violența masculină este o stare de fapt pe care n-o va schimba nimeni niciodată pentru că ea există în genele bărbatului.

Astăzi, femeile din Spania sunt în linia întâi a frontului acestui război. Ele au organizat, anul trecut, 2018, pentru prima dată în istoria țării lor, o grevă legală generală de 24 de ore, cerând oportunități și drepturi egale pentru bărbați și femei. Greve similare au avut loc în Islanda și în Elveția. Au participat apoximativ 5, 3 milioane de trabajadoras, de muncitoare. În Madrid și în toate capitalele de provincii ale Spaniei. Încurajate de succesul pe care l-a avut, în 170 de țări, în anul 2017, prima grevă internațională a femeilor convocată din Polonia și din Argentina. În Argentina mișcarea s-a numit Vivas nos queremos – Vrem să rămânem vii.

Anul trecut, greva femeilor din Spania a dorit să atragă atenția asupra feminicidului.

Anul acesta, 2019 - și de această dată ele sunt susținute de toate sindicatele - organizează pe 8 Martie o a doua grevă generală de 24 de ore sub deviza: există încă o mie de motive să protestăm, dat fiind că problemele femeilor sunt încă și mai vizibile, pentru că viața noastră n-a devenit mai bună, pentru că nimic nu s-a schimbat cu adevărat și pentru că mai e mult până să ajunem la egalitatea pe care o dorim. Două dintre motive sunt și acestea: justiția patriarhală, mai mult decât indulgentă cu autorii feminicidului și ai abuzurilor maciste și dezincriminarea avortului.

Și, am adăuga noi, pentru că numărul femeilor ucise în lume este în continuă creștere.

În America Latină sunt omorâte zilnic 16 femei. Mexicul, Brazilia, Ecuadorul, Argentina se află în fruntea acestei sinistre liste.
Dintre țările europene - majoritatea nu oferă statistici – doar Spania recunoaște deschis situația terifiantă a acestei forme extreme de violență împotriva femeii. În anul 2017, de pildă, au fost omorâte (în spaniolă: asesinadas !) 48 de femei. Autorii ? În marea lor majoritate, soții, foștii soți sau foștii prieteni sau parteneri.

Feminicidul sau femicidul este crima comisă împotriva femeii pentru faptul că este femeie. Este o boală socială cauzată de mentalitatea macistă - machista - în spaniolă (superioritatea absolută a bărbatului care consideră că viața, situația socială și corpul femeii i-ar aparține lui !).

Feminicidul nu este un fapt care se întâmplă într-un moment de furie, ci este precedat de o atmosferă de violență în relația bărbat-femeie. Violența se poate manifesta într-o formă fizică, emoțională sau prin impunerea de relații sexuale. Nu este un fenomen izolat, ci global, se manifestă peste tot în lume.

Legile care ocrotesc femeia, atunci când acestea există, nu sunt suficiente. Au, desigur, o mare importanță, dar este posibil să nu se aplice.

.

Pantofii femeilor dispărute... victime ale feminicidului


Gran Vía, Madrid, 8 Martie 2018. Marșul/Greva femeilor spaniole




Pedro Sánchez, prim-ministrul Spaniei, solidar cu grevistele din 8 Martie 2018, Madrid


„Quien no se mueve, no siente el ruido de sus cadenas"/ „Cine nu se mișcă nu-și aude zgomotul lanțurilor” – 2018, San Sebastián.



Greva de vineri, 8 martie 2019 lansează campania 1000 de Motive pentru Greva Femeilor/ "#1000Motivos para la #HuelgaFeminista"

Spuneam că deși, teoretic, femeile sunt protejate de multe organisme internaționale, totuși în fiecare an, în lume, există 12 milioane de „mici mirese”, adică 12 milioane de fetițe (unele chiar de 6 sau 7 ani) sunt obligate de părinți, de fapt de tați, să se căsătorească cu bărbați care le-ar putea fi tați sau bunici și, cel mai tragic, să suporte consumarea căsătoriei, cu consecințe grave: deteriorarea lor fizică sau, de multe ori chiar moartea. Ca să nu mai vorbim de sarcini epuizante pe care multe nu reușesc să le ducă la capăt !

Și totuși, există țări în care incestul nu este pedepsit de lege sau este tolerat…: New Jersey și Rhode Island în SUA, Franța, Spania, China, Japonia sau Rusia…
Și totuși, există țări unde pedofilia este tolerată… ca să nu spunem că realmente nu este pedepsită.

Atunci, ni se pare cam ruptă de realitate deviza sub care ONU sărbătorește anul acesta, 2019, Ziua Internațională a Femeii: „Gândește echitabil, construiește inteligent, inovează pentru schimbare”. Ce să mai spunem despre acest afiș… fără chipuri, fără suflet, fără emoții! Care nu spune nici o poveste și nu ne mișcă sufletul prin nimic !

În loc de încheiere:

De la ispitirea lui Adam și de la Sf. Pavel să fi pornit totul ? Iată ultima parte a capitolului 5 din Epistola către Efeseni a Sf. Apostol Pavel:

Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat. /Trad. Sinodală

Zeițele moderne ale Secolului XX:

Sufragete manifestând la Paris, 1934





Paris, mai 1968

Simone de Beauvoir, o emblemă a feminismului autoarea best-seller-ului Al Doilea Sex/ Le Deuxième Sexe (1949). A spus: femeie nu te naști, devii !

Update 12,30 9 martie 2019:

Greva femeilor din Spania de 8 Martie 2019 a fost un succes total – au spus organizatoarele. Ele și-au revendicat, și anul acesta, „locul în spațiul public și privat”. Una din devize a fost: „Feminismul este singurul care poate schimba lumea”."El feminismo es lo único que puede cambiar el mundo". O altă deviză: „Europa va fi feministă sau nu va fi deloc”/Europa será feminista o no será”.

Peste șase milioane de femei, de toate vârstele, au participat la această grevă, unele în stradă, altele la locul de muncă, în întreaga Spanie. Multe au fost însoțite de soții sau de partenerii lor și de copiii lor, unii chiar în cărucioare. Iar prezența masculină a fost semnificativă, asta pentru că bărbații acestor doamne sunt solidari cu ele și, desigur, nu fac parte din categoria bărbaților maciști.

Deviza principală a fost: „Suntem de neoprit. Feministe întotdeauna”/”Somos imparables. Feministas siempre”.

Din păcate chiar ieri, 8 martie, în timp ce se desfășura greva împotriva violenței maciste, o femeie a fost ucisă, împușcată, cu o pușcă de vânătoare, de ... soțul ei. Care apoi s-a sinucis. În Madrid. Amândoi erau de 80 de ani. Octogenari ! Polițiștii care investighează cazul spun că, cel mai probabil, este vorba despre o crimă macistă (crimen machista). Aceasta ridică la 10 numărul femeilor ucise de soții, partenerii sau foștii soți sau parteneri. Nouă asasinate avuseseră loc, anul acesta, conform ultimelor statistici, din 15 februarie, publicate de Guvernul spaniol. Opt copii au rămas orfani de mamă. Doar una din cele 9 femei își denunțase partenerul pentru agresiune. Șapte din cele 9 se aflau într-o relație sentimentală cu agresorii și doar două se despărțiseră de ei. Cinci din ele locuiau împreună cu asasinul lor, dar 4 nu.

Iată câteva imagini de la greva feministă de 8 Martie din Spania, pentru egalitate reală între bărbați și femei și pentru denunțarea violenței maciste:

Greva 8M 2019, Madrid, Plaza de Cibeles

Greva 8M 2019, Madrid

Greva 8M 2019, Madrid

Greva 8M 2019, Madrid

Greva 8M 2019,Pamplona

Greva 8M 2019, Vitoria