Cazul Caracal - documentar

AUDIO: Un documentar de Simona Șerbănescu

Cazul Alexandrei Măceşanu, adolescenta răpită, sechestrată și ucisă la Caracal, și al Luizei Melencu, tânăra despre care nu s-a mai știut nimic din 14 aprilie, a provocat un val imens de revoltă și nemulțumire.

În cazul în care nimic nu a funcționat, sunt întrebări peste întrebări, fără răspunsuri, care au implicat emoțional întreaga societate. Și, în primul rând comunitatea din Caracal: orașul din județul Olt, care se întinde pe doar 72 de kilometri pătrați, cu populație de aproximativ 30 de mii de oameni.

Un oraș în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Dar nimeni nu știe nimic.

TEXT:

Realizator: Simona Şerbănescu: Cazul Alexandrei Măceşanu, adolescenta răpită, sechestrată şi ucisă la Caracal, şi al Luizei Melencu, tânăra despre care nu s-a mai ştiut nimic din 14 aprilie, a provocat un val imens de revoltă şi nemulţumire. În cazul în care nimic nu a funcţionat, sunt întrebări peste întrebări fără răspunsuri, care au implicat emoţional întreaga societate şi, în primul rând, comunitatea din Caracal, oraşul din judeţul Olt care se întinde pe doar 72 de kilometri pătraţi, cu o populaţie de aproximativ 30.000 de oameni. Un oraş în care toată lumea cunoaşte pe toată lumea, dar nimeni nu ştie nimic.

-: Eu l-am cunoscut pentru că eu locuiesc vis-à-vis de spital, acolo m-am născut, şi l-am cunoscut ocazional.
-: Din vedere, da. Nu am avut aşa, dar... cunoşteam.
-: Eu am copilărit cu el. Până la 18 ani am stat /.../.
-: Da, adică el a stat acolo.
-: Ne jucam; copil cuminte, liniştit, vă spun! Mie nu-mi vine să cred lucrul ăsta!
-: Toată lumea e consternată.
-: Nu pot să cred că el ar putea să fie /.../.
-: Nu-şi doreşte nimeni.
-: Ne-am dat seama că suntem mici şi că jocurile se fac sus şi că, din păcate, încrengătura e uriaşă, şi că şansele să mai gândim pozitiv şi să mai putem face ceva, să pornim cu schimbarea.., de la noi, e greu.
*
Realizator: Spre Caracal am pornit din faţa casei Alexandrei Măceşanu, din comuna Dobrosloveni.
-: La Moara Mureş, aici, aici eram la ziua unei prietene, aici, la ea acasă.
Realizator: Astea când sunt, acuma în ...?
-: Astea sunt din ianuarie, astea sunt de acum două-trei săptămâni, asta din decembrie... şi asta la fel.
-: Petrecerile..., eram împreună la un majorat al unui coleg din ansamblu.
Realizator: Asta când, de-acum...?
-: Două-trei săptămâni.
Realizator: Eraţi şi împreună la liceu?
-: Eu eram în aceeaşi clasă.
-: Eu sunt mai mare decât ea.
Realizator: Prietenele ei, Alexandra mică şi Andreea, sunt în faţa porţii şi-mi arată ultimele poze pe care le au în telefon cu Alexandra. Nu pot să întreb nimic şi nu e nimic de spus.
-: Nu mai ştiu nici ele. Aşa de supărate sunt de nu mai... Ele stau numai împreună, câte trei, şi la şcoală plecau, şi la repetiţii plecau şi veneau, s-au mai dus la câteva majorate tot împreună, câte trei erau. Erau nedespărţite. Se duceau la una, la alta toată ziua. Veneau..., când plecau la repetiţie venea Alexandra, asta mică, cu Alexandra ailaltă, şi plecau de la Andreea, de aici. Erau nedespărţite. Poate de aia nu îmi vine să cred. Eu chiar am văzut-o când era singură la ocazie. Am văzut-o, am intrat la un vecin în curte... Doar am făcut cinci-şase paşi, am strigat de două ori la femeie, n-a răspuns, şi m-am întors înapoi. Şi până m-am întors înapoi, ea urcase în maşină.
-: Nu era nimeni, nimeni pe stradă, nimeni, nici copii, nici oameni, nici...
-: La noi aici-i aproape, ce, până la oraş, cinci kilometri, şi nu s-a întâmplat niciodată nimic-nimic...
*
Realizator: Oamenii sunt împietriţi. Tot ce pare de neimaginat s-a întâmplat. Şi tot ce s-a întâmplat, au aflat din presă. Sunt lucruri de nerostit, de nevorbit şi de necrezut.
-: Acum stăm numai la televizor şi numai... Tot să aflăm ceva, tot să aflăm.
-: Alexandru ăsta de tot vorbeşte unde... E de-aici, de la două case de ei. Verişor cu tata... Bunicii lor au fost fraţi. Dacă nu stăruia el, că-i acolo...
-: Cei de la Bucureşti nu s-ar /.../.
-: Şi se poate că să mai aflăm, mai insistăm unde a sunat fata, c-a sunat de trei ori şi...
Realizator: Cred că de aia s-a aflat, c-a sunat fata.
-: Păi de aia s-a aflat. De aia s-a aflat şi a stăruit el de ce şi cum - de ce n-au răspuns, de ce nu s-au dus, de ce... Altfel, nu. Era ca Luiza ailaltă. Nu se mai s-a interesa nimeni. Insista cineva? Rămânea tot aşa. Că n-o găseşti, că nu e, că nu ştiu ce...
-: Eu am aflat seara. Maică-sa, când a venit de la servici, a zis că fata nu i-a mai răspuns la telefon şi-a venit la fata noastră să-ntrebe dacă ştie ceva de ea. S-a dus direct în casă, eram la poartă. A întrebat, zice: "Andreea-i acasă?". "E-acasă...". Şi s-a dus la ea în casă şi-a vorbit. Ce-a vorbit cu ea nu ştiu, că nu mi-au spus. Încă n-aflasem. Da' mi-a dat în gând că e ceva, c-am văzut-o supărată şi când a ieşit, a ieşit noră-mea după ea şi a şi plecat, n-a mai stat de vorbă, a plecat acasă. Şi după aia, a doua zi, am aflat de la televizor, na..., că ei s-au dus la poliţie, s-au dus la Caracal, s-au dus... Aşa am aflat. Că ei tot nu le venea să creadă, nu le venea să creadă.
-: Mama fetei, Tudoriţa o cheamă.
-: /.../ că nu cred. Când am aflat... Îţi dai seama că şi-aşa de-o săptămână ei nu s-au mai hodinit, n-au mai mâncat, toată lumea, toată ziua, neamuri, vecini, lume... Îi întrebe ce şi cum şi ce mai ştie... Sunt distruşi. Suntem distruşi şi noi, pe lângă.../aburtoi
-: Discutam - eu sunt profesor de muzică - cum să se abată asemenea necaz. Lucrurile astea se întâmplă oricum. Şi fetelor...., bine, noi le-am spus dintotdeauna. Categoric ca dascăl întotdeauna le-am explicat, le-am spus cu cine să meargă, unde să se urce... Domne', eu nu îmi dau seama, chiar vorbeam şi cu mamaie, nu îmi dau seama cum a reuşit acest om să nu ştie nimeni, să nu observe, să nu simtă.
*
Realizator: Tot din presă ştiu şi omenii din Caracal, dar nu pot crede, mai ales că nu puțini sunt cei care spun că îl cunosc pe Gheorghe Dincă și au copilărit cu el.
-: Din presă, local, dar asta e prima reacţie emotivă, aşteptăm să vedem ce zic autorităţile până la urmă.
-: Eu nu cred că este cum spune presa, televizorul. Adică, adevărul e undeva mult departe de ce ni se spune.
-: De la televizor. Stau la casă şi chiar nici vecinii nu mă întâlnesc cu nimeni. Dacă am doi nepoţi nu ies, n-am timp, gătesc, stau de ei. Oricum, primele zile, v-am zis, nu puteam să dorm, parcă îmi era teamă, parcă mă gândeam cum a putut să fie aşa de nemernic cu un copilaş. Tot am sperat că nu e aşa, chiar nu am discutat. Când ne întâlnim şi ne întreabă ce se întâmplă, de ce zice..., şi de asta nici la televizor nu prea dăm, să nu priceapă ei despre ce este vorba. Mă gândesc că totuşi se timorează şi ei şi le e frică; n-am discutat.
Realizator: Caracalul e un oraş mic. Într-un fel cam toată lumea se cunoaşte cu toată lumea.
-: Asta nu prea e de bine întotdeauna, pentru că atunci când toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi îţi permiţi să tragi concluzii că ai văzut tu nu ştiu ce, să pui eticheta, într-un oraş mic bârfa e mare, minciuna e multă, părerea mea. Trebuie fiecare să-şi vadă de...
Realizator: E destul de greu să se întâmple lucruri îngrozitoare și vecini, colegi...
-: Nu are, domniţă. Cine bănuiește vreodată că o minte diabolică....
-: Trăieşti cu omul în casă şi nu ştii ce...
-: De aia aşteptăm şi noi, suntem curioşi şi noi să vedem ce se...
-: Eu vă spun sincer că evit și cu ai mei în casă să îmi dau cu părerea și să..., deci nu vreau!
-: Eu am copilărit cu el până la 18 ani, am stat pe Craiovei. Ne jucam, cuminte, liniştit, vă spun. Mie nu-mi vine să cred lucrul ăsta. Nu pot să cred că el ar putea să fie capabil să omoare, nu. Eu merg pe..., fiecare are părerea lui personală. Cred în proporție de 85% că se ocupa cu trafic de carne vie. Noi suntem liniştiţi toţi. Noi ne-am mai văzut şi după cât am copilărit cu el - părerea mea personală. Eu cred că se muşamalizează ceva despre suspuşi. Ai lui Popicu', că pe el îl cheamă Dincă.
-: Eu am înţeles de la soacră-mea, că soacră-mea este în Bold, că şi tatu-său era un nărod, zice când se supăra punea calul jos şi-l omora.
-: Eram pe stradă copil, să fi avut şase-şapte ani şi trecea cu căruţa cu cal şi urla 'asta e Vasile Popicu' şi bătea cu biciul. Era fabrica de pâine de aici din faţă, până la el urla pe stradă.
-: Soacră-mea zice că atunci când se supăra, era beat, punea calul jos şi îl omora.
-: Taică-său e o fire foarte rea.
-: Fugea. Când vedeam că fuge cu căruţa, fugeam în curte imediat. Nu ştiţi ce era. Asta e. Iulică, dar ce mă ştie Dinu ălă mă ştie de Ureche din copilărie, şi cu el când ieşea tot Ureche îmi ziceau copiii pe stradă.
-: Eu l-am cunoscut, pentru că eu locuiesc vis-à-vis de spital. Odată, a venit şi mi-a pus un geam acasă, că făcea diverse munci. Nu ştiu exact ce calificare avea la spital, a lucrat o perioadă la spital.
Realizator: Asta când? Prin anii '90?
-: Cred că da şi îl vedeam, umbla într-un halat albastru, îl vedeam prin curtea spitalului. Toată lumea îl știa de George. Ne salutam când ne întâlneam, mai rar, dar ne întâlneam. Păi, nici nu mai poţi să spui că îl poţi privi. Eu unul n-aş putea să-l privesc, să mă întâlnesc cu el şi să-l privesc, că mi-ar face foarte rău, dacă a fost în stare să facă aşa ceva. Mie prietenii îmi spun Noni Semaca, pentru că eu cântam pe la Casa de Cultură și pe afiș aşa era trecut, scuzaţi-mă, Noni Semaca.
*
Realizator: Domnii din aceeași generație cu Gheorghe Dinică își petrec timpul în parcul "Constantin Poroineanu" din centrul Caracalului și la un moment dat şi-au intersectat drumul cu cel care a spus că a ucis cele două fete, dar nu l-au cunoscut, la fel cum nu l-au cunoscut nici taximetriștii sau rechinii, așa cum îi numesc cu oamenii pe cei care practică taximetria ilegală.
-: Personal nu m-a afectat, poate puțin emoțional. Povestea în sine cu fetele, mai ales acum când s-a auzit că le-a şi omorât.
Realizator: Aţi crezut până la ultima picătură că nu s-a putut întâmpla aşa ceva.
-: Da.
Realizator: Că doar le-a răpit şi că le vom găsi bine sănătoase.
-: Sigur că da. Undeva s-a greşit cu ancheta asta, dar unde...?
Realizator: Dar aşa, printre taximetrişti era cunoscut?
-: Da, da. Păi aici fiecare cunoaşte pe fiecare. Era un om normal. N-avea ieşiri, nu l-am vazut nicioadată, venea pe aici, lua taxiul, pleca acasă. Vorbea, dar cât să vorbeşti cu el în trei minute, cât făceam până la domiciliul lui. Discutam banalități, diverse, nu... Cunoscându-l de ani de zile, nu mi-a venit să cred. Există ceva dubios, eu știu vizavi de ancheta asta. Sunt foarte mulţi rechini la noi.
Realizator: Am înţeles că sunt autobuze interne.
-: Nu, nu. Sunt Slatina-Caracal, dar merg din oră în oră şi, vă daţi seama, omul zice 'de cât să aştept microbuzul, mă urc la ăsta' şi a plecat.
*
Realizator: Așa că oamenii fac în continuare autostopul indiferent de riscurile pe care și le asumă, n-au încotro. La bancă este unul dintre locurile cunoscute de autostopiști. Nu puțini sunt cei care au cunoscut-o pe Alexandra și s-au urcat la rândul lor în mașina lui Gheorghe Dinică. Astăzi se înghesuie în automobile. Pleacă și câte patru sau cinci, cât mai mulți. Aşa se simt în siguranţă. /lcoman
-: Cu ce să ne ducem, dacă nu avem cu ce?
-: La Caracal?
-: La Slatina, până unde...?
-: Ne este frică, dar nu avem cu ce să mergem decât la ocazie...
-: Ne este frică, suntem amândouă...
Realizator: Unde mergeţi?
- La Fălcoiu.
Realizator: Câţi kilometri sunt?
-: 13-15-17 kilometri.
Realizator: Văd că stă foarte multă lume la ocazie.
-: Suntem multe..., dar cred că le e și frică acuma să mai oprească, să ne mai ia. De aia plecarăm amândouă ca să...
-: Nu ne era frică. Nu știam că se întâmplă așa ceva.
Realizator: Deci este un obicei autostopul în Caracal.
-: Da, de ani de zile e așa ceva, și pe timpul lui răposatu...
Realizator: Adică înainte de '90.
-: Da, se făcea... Erau trenurile oprite, când nu circulau că erau zăpezi, şi mergeam la ocazie. Nu era atâta lume, că mai erau trenuri care circulau, dar acum nefiind trenuri....
-: La mocrobuz, de fapt, nu la ocazie. O cunoşteam. Se suia în microbuz de acolo de la Dobrosloveni. Era o fată micuţă, slăbuţă, respectuoasă....
Realizator: Adică megea cu autobuzul.
-: Cu autobuzul. Avea şi abonament, fiindcă mergea la şcoală şi de câte ori veneam la oraş ne întâlneam la microbuz.
Realizator: Dar cu Gheorghe Dincă aţi mers vreodată?
-: Probabi că da, dar nu-l cunoşteam. Cred că am mers, de ziceau că era aici, că mereu făcea ocazie.
-: Nu vedeţi că totuşi lumea mege în continuare...
-: Lumea care n-are frică.
-: Nu ne aşteptam la un om aşa înaintat în vârstă să...
-: Oricum, e de groază....
-: Ne este teamă, dar acum ce să facem, trebuie să ajungem acasă.
-: Cu ce ne ducem dacă nu sunt microbuze. Până acum nu-mi era, dar acum îmi e frică.
-: Te urci şi nu ştii la cine te urci!
Realizator: Uitaţi, aveţi noroc, este o doamnă la volan.
-: Poate merge la Slatina. Este o domnişoară...
*
Realizator: Pe drumul spre Radomir, statul Luizei Melencu, tânăra despre care nu se mai știe nimic din 14 aprilie, este și casa lui George Dincă, o casă parcă desprinsă din decorul unei filmul de groază, înghesuită între cărțile vecine, cu geamuri improvizat zidite, se înalță haotic și dezordonat, cu podul din scânduri înnegrite și carton. Nimic surprinzător pentru vecinii care știu şi mai puțină parcă decât cei care s-au intersectat măcar odată cândva cu Gheorghe Dinică.
-: /.../ mă culc la 2-3 noaptea. Copilaşul ăsta -merge la tualetă, că nu avem în casă, trebuie să se ducă în grădină - nu se mai duce. Mă trezeşte din somn.
-: /.../ de stres. Ne-a anchetat. N-am ce să vă spun, ori de da, ori de nu, că nu ştiu ce a existat în sufletul lui.
-: Nu am simţit niciun miros ca vecin. Ce pot să vă spun! Să vă spun că am mirosit? Nu am mirosit! Plec la 7:00 - 7:30 şi vin pe la 10:30- 11:00 noaptea de la muncă. Nu am avut niciun fel de problemă cu dânsul. Îl salut şi atât.
Realizator: Dumneavoastră locuiţi aici în zonă?
-: Nu, nu. Din Teleorman.
Realizator: Din Teleorman şi aţi venit aici special?
-: Da, din alt judeţ am venit special.
Realizator: Aveţi copii, probabil.
-: Avem şi noi fetiţe, avem şi noi copii. Am văzut şi noi la televizor ce s-a întâmplat cu crima asta oribilă. Nu e posibil așa ceva!
Realizator: Ce le spuneţi copiilor?
-: Să fie atenţi, mai atenţi, să circule cu mijloacele de transport în comun, să se ferească..., că nu se gândea nimeni la așa ceva. Poate copilul ăsta a zis că bătrân şi a avut încredere. Am venit să aprindem şi noi o lumânare.
Realizator: Cum vi se pare când veniţi aici, faţă de ceea ce vedeţi la televizor.
-: E ceva groaznic! Dureros.
-: A fost eroic /.../ că s-a descoperit, că se puteau întâmpla multe, multe...
-: /.../am înţeles ca sunt gropi acolo. Nu e prima sau a doua sau a treia care...
*
Realizator: Doar câţiva kilometri mă mai despart de casa Luizei Melencu şi de tristețea mamei, bunicilor, mătușii.
-: Cazul ei este la indigo cu al Alexandrei. Dacă nu era Alexandra..., probabil pe noi ne-au văzut că suntem niște persoane simple și nu avem un nivel ridicat. Probabil asta a fost la oamenii legii. Era în Craiova, era la Liceu la "Constantin Nenițescu". În data de duminică, eu i-am trimis niște bani, nu o sumă foarte mare de bani; văzuse o pereche de adidași, la care mi-a confirmat că-i plac, să-i comande, să-i ia. N-a funcţionat MoneyGram-ul, microbuze duminica sunt foarte rare..., iar, ce să vă spun, prima dată a plecat..
Realizator: A fost prima oară când a plecat singură, când s-a urcat într-o maşină de ocazie.
-: Aşa este. Asta a fost prima şi utima oară. Singură s-a dus. Cel puţin noi ca familie am fost umiliți. Eu una mă simt umilită.
-: Cum înainte nu au găsit, când s-au apucat de controale acolo sânge și acum este sânge. Nu s-au ocupă îndeajuns. Când au venit de la București imediat s-au văzut petele de sânge. În fiecare zi porți deschise DIICOT - Coșoveni, DIICOT - Coșoveni...
-: Trei luni şi jumătate şi ei aveau probe deja. De ce..., că era deja suspect respectivul monstru în dosar, dar trei luni jumate! Zic.
Dacă erau mai preocupaţi, măcar o salvau pe Alexandra. Nu se mai întâmpla cu Alexandra dacă ei descopereau că i-a făcut ce i-a facut Luizei. Eu aşa zic./pvelisar
-: De trei luni jumătate să îl ţină pe loc, ştiind cine e monstrul...
-: Singurul răspuns era: nu există nicio pistă. Chiar aş vrea să aflu cum s-a petrecut. Chiar aş vrea să aflu, indiferent de situaţie.
-: De unde era Luiza la ocazie până la casa domnului... nu pot să îi zic "domnul"...
-: Criminalul.
-: Aşa. Erau vreo 400 de metri.
-: În drum.
-: În drum. Iar de aici, până la oraş, unde mergem undeva la cumpărături, este Caracal. Gândiţi-vă de câte ori am trecut prin Caracal din momentul dispariţiei. Probabil de o mie de ori, iar noi nu ştiam ...
Realizator: Casa pare o casă neîngrijită dacă nu te uiţi atent, dar dacă te uiţi atent la ea este...
-: Dezastru ce e...
Realizator: ... o casă îngrozitoare.
-: Eu nu ştiu unde ar fi putut să le ţină.
-: Casa groazei. Nu ne-a sărit în ochi până acum. Treceam cu maşina. Dar când te uiţi la ea e casa groazei.
Melencu Monica: Melencu Monica, mama Luizei.
Ştefania Cincă: Ştefania Cincă, mătuşa Luizei. Atât îi transmit: să ardă în iad. Ce le-a făcut el fetelor noastre, aşa să se întâmple cu el. În faţa noastră să ni-l aducă, în faţa familiilor. Să facem şi noi cu el ce a făcut el cu copiii noştri.
-: Mi-au crescut-o de la şase luni, mi-au crescut-o pe Luiza.
-: Vă daţi seama că e groaznic, vă daţi seama că e groaznic!
*
Realizator: În cazul Caracal în care nimic nu a funcţionat sunt întrebări peste întrebări. În lipsa unor răspunsuri, fără încredere, oamenii vorbesc. Unele lucruri s-au dovedit adevărate, altele urmează să le aflăm.
-: Lumea vorbeşte în oraş că el practic ar fi un pion. Eu nu sunt de acord că el este un pion al unui clan interlop. Eu cred că omul acesta a suferit şi cred eu că se va constata că are mai multe victime la activ. Cred eu că omul acesta din naştere a avut nişte deficienţe.
-: Chiar nu mă aşteptam să se întâmple un scandal de asemenea amploare în oraşul acesta. E un oraş liniştit şi...
Realizator:: Ai făcut liceul aici, în Caracal?
-: Da. Da.
Realizator: Vin mulţi copii din altă zonă?
-: Da, având în vedere că e singurul oraş apropiat pe o rază de - nu ştiu să zic - 30-40 de kilometri, chiar vin mulţi, majoritatea.
Realizator: Şi a fost vreodată cazuri la şcoală cu fete care au dispărut?
-: Nu, din câte ştiu eu.
Realizator: Părinţii tăi ce îţi spuna acum?
-: Părinţii mei sunt mai afectaţi decât mine, sincer. Ar trebui luate măsuri, ar trebui reanalizate, făcută mai multă ordine în sistem şi... Adică lor le-a luat atât de mult timp să găsească măcar indicii despre...
Realizator: Dacă ar fi să începi de undeva, ce crezi că ar putea să se facă, aşa, în primul rând, ca să se rezolve ceva, să nu se mai întâmple?
-: Mai multă colaborare.
Realizator: Între oameni, între autorităţi?
-: Între toţi. Între noi toţi: autorităţi, oameni, că acesta este scopul lor, în primul rând - să comunice şi să aibă grijă de oameni.
Realizator: Poţi să îmi spui şi cum te cheamă?
-: Adriana.
Reporter: Câţi ani ai?
-: 21.
-: Da. Atât la Mihai Viteazu. Ce putem să zicem? Ne pare super rău. Noi, sincer, chiar credem că ar mai putea fi în viaţă.
-: ... nu a murit, noi sperăm să fie în viaţă.
-: Eu mă gândesc că spun asta ca să se încheie ancheta şi să poată să îşi continue planurile.
-: Oricum, nu cred că e singur în treaba asta.
Realizator: Bănuiesc că între voi, acolo, la liceu, aţi vorbit. Ce vorbes colegii?
-: Toţi suntem dezamăgiţi complet de... Adică...
Realizator: Deci, mai mult dezamăgiţi decât speriaţi?
-: Da.
-: Da.
-: Dezamăgiţi mai mult de poliţie pentru că nu şi-a făcut treaba. Nu ştiu, probabil... Mă gândesc că la câţi bani are... o fi avut legătură şi cu poliţia, probabil. Or fi...
Realizator: De ce vorbiţi despre câţi bani are?
-: Pentru că aşa am auzit, că ar avea mulţi şi...
-: Oricum, probabil clacam. Nu ştiu, aş fi murit până să mă omoare el, de frică. Adică, nu ştiu, fata aceea a avut mult curaj să sune, să... Adică, vă daţi seama, aţi văzut cum este la el în casă: singură, noaptea. La 15 ani îţi dai seama că nu ai... A avut foarte mult curaj. Nu cred că aş fi rezistat dacă aş fi fost.
Realizator: Credeţi că acum aţi fi mai pregătite să faceţi faţă unei situaţii de criză, indiferent de felul ei?
-: Probabil am fi...
-: Am învăţa din toate întâmplările astea şi da, cred că am fi mult mai pregătite.
-: Doamnă, noi suntem afectaţi. Numai în pielea celor care au suferit să nu fii. Suntem afectaţi şi de faptul că autorităţile ne-au demonstrat încă o dată, şi nu este vorba numai de oraşul Caracal, la nivel de ţară, că nu îşi fac datoria, că nu ne protejează. Dacă autorităţile nu ne protejează, vă întreb şi eu pe dumneavoastră, la cine să apelăm? Cine ne-ar putea proteja? Interesul banului spune cuvântul. Păcat de fetele acestea! Văd că nici autorităţile la ora actuală, cu toţi experţii trimişi la Caracal, încă nu rezolvă problema. Ce să vă spun? Credeţi că nouă ne este uşor? Acum, parcă ţi-e şi ruşine, nu frică, să te duci prin ţară să spui că eşti din Caracal, mai ales că toată lumea este afectată. Sunt convins că şi în Braşov, şi la Iaşi şi la Suceava dacă te duci, oamenii au o tristeţe în suflet.
*
Realizator: Cu tristeţe, am vorbit astăzi despre cazul Caracal, un caz în care avem doar întrebări fără răspunsuri. Ce ştim sigur este că două tinere adolescente au avut nevoie de ajutor şi nimeni nu a făcut nimica