Casa de piatră a boierilor Hereşti

Este refăcută însă aşa-numita casa de piatră, conacul fraţilor Udrişte şi Cazan Năsturel.

Aproape 400 de ani de istorie şi credinţa într-un documentar pe care l-am pregătit împreună cu o parte dintre cei care încă sunt legaţi de oamenii locului şi destinele lor impletite: preotul Mihaiţă Podaru, prof.univ.dr. Ioan Opriş, istoric, director adj. al MTR Georgeta Roşu, etnograf, acad. Constantin Bălăceanu-Stolnici, localnicii Nicoleta Milan, Ioniţă Vasile şi Vasile Duinea, dar şi tinerele profesoare Ana Maria Gomboş şi Ana-Maria Pană.

Pe un platou din apropierea râului Argeş, Casa de Piatră de la Hereşti, ctitorie a boierului Udrişte Năsturel, cărturar vestit în epocă şi cumnat al domnitorului Matei Basarab, oferă vizitatorilor săi bucuria cunoaşterii singurului monument de arhitectură civilă românească de la începutul secolului al XVII-lea construit în întregime, pe dinafară şi pe dinăuntru, din piatră de talie mare-şlefuită.

Folosirea spaţiului şi formelor arhitecturale pe cele trei nivele (pivniţă, parter, etaj), orânduirea şi distribuirea saloanelor, holurilor şi scărilor interioare, frumuseţea pivniţelor şi încăperilor mici boltite cilindric, împreună cu tehnicile de lucru folosite şi calitatea materialului dau o notă distinctă de originalitate şi farmec întregului ansamblu monumental pe care, Paul de Alep, secretarul patriarhului Macarie al Antohiei, ajuns la Hereşti în septembrie 1657, îl va asemui cu “un palat fără egal în lume afară numai de Ţara francilor… atât de frumos, că împrăştie toată grija sufletului întristat”.

Casa de piatra de la Hereşti, clădire de patrimoniu de gradul unu, a fost construită de logofătul Udrişte Năsturel şi de fratele său Cazan, după o călătorie în Italia.

Această casă din piatră, cu scară interioară este o ciudăţenie şi pentru că materialul din care se construieşte în zonă este chirpicul şi pentru că arhitectura ei este neobişnuită.

Palatul are două caracteristici destul de rare ce fac din el un monument unic în arhitectura veche civilă românească.

Prima trăsătură este distribuţia în plan a camerelor.

În varianta originală, clădirea a fost în formă de “L”, iar spaţiile de locuit, aproape identice, formau două apartament aflate în oglindă, structuri separate, fiecare cu propria intrare, scară interioară şi pivniţă.

Acest tip de cazare dual, proiectat pentru doi proprietari, este o variantă comună în arhitectură tradiţională.

Cu toate acestea, casa de la Herăşti este singurul tip de cazare astfel construit în arhitectura civilă.

A doua trăsătură este sistemul de construcţie. Casa este realizată în întregime din ziduri groase, împodobite atât la faţadă cât şi la pereţii din interior, cu blocuri de piatră de mari dimensiuni, bine şlefuite.

Casele nobiliare şi palatele datând din secolele 17 şi 18 sunt făcute adesea din piatră, dar numai în componentele lor separate: stâlpi, portaluri, balustrade, decoraţiuni sculptate etc.

Zidăria este întotdeauna executată cu piatră de mici dimensiuni sau cărămizi, piatra de mari dimensiuni fiind folosită doar pentru decor.

Casa din Hereşti este singura construcţie acoperită în întregime cu un astfel de material, ceea ce dă valoare artistică ansamblului.

Beciurile reprezintă una dintre cele mai mari atracţii ale monumentului datorită dimensiunilor lor mari.

Alături de castel s-a construit şi o biserică de piatră, monument istoric, ctitorită de sora boierului Udrişte Năsturel, Elena, de fapt Elina Doamna, soţia lui Matei Basarab, pe pământul familiei acestoraîn anul 1644.

De ea localnicii sunt mândri, căci, spun ei "a dat si satul nostru o regina"(i.e. sotie a domnitorului!) .

În pridvorul bisericii o frumoasă construcţie de marmură atrage privirea.

Este un stalp paralelipipedic, având scris cu litere chirilice o genealogie a familiei Năsturel-Hereşti, monument recuperat din biserica demolată Sfânta Vineri de la Bucureşti, ctitorie tot a unor Hereşti.

Năsturel-Herescu este una dintre cele mai vechi familii boiereşti pământene, cu rădăcini până la Basarab Întemeietorul.

În marmură apare şi blazonul familiei: acvila bicefală încoronată, cu aripi deschise, având pe piept scutul cu leul şi şarpele faţă în faţă.

Flancând pasărea sunt aşezaţi doi cavaleri cu arme diferite, iar la picioarele lor se deschide deviza familiei: Honor et patria.

Blazonul apare si pe paginile de garda ale cartilor pe care le-a scris, tradus sau tipărit Uriil (Udrişte) Năsturel, dar şi deasupra uşilor de intrare ale palatului, cum încă îl numesc localnicii.

Istoricii aduc dovezile ştiinţifice, localnicii mai vârstnici mai au amintiri din vremea când încă aici vorbeam de locuire boierească, iar cei tineri pendulează între indiferenţa sau dorinţa ca locul să fie mai bine pus în valoare şi să intre în circuitele de turism cultural-religios.

Audio: Ascultaţi documentarul despre Casa de Piatră de la Hereşti.