Bulgari, romi, turci - istorie comună încordată

În urma ciocnirilor interetnice şi protestelor care au avut loc în 16 oraşe din Bulgaria, printre care Sofia, Plovdiv şi Varna, poliţia a arestat aproximativ 170 de persoane.

Evenimentele violente au fost puternic politizate, deşi reprezentanţii partidului de guvernare de centru dreapta, GERB, au cerut în repetate rânduri să nu fie ataşate conotaţii politice incidentelor.

Candidatul Partidului Socialist la alegerile prezidenţiale din 2011, Ivailo Kalfin, afirmă că evenimentele au fost declanşate de "lacunele din justiţie" şi de "lipsa de implicare a autorităţilor".

Ivailo Kalfin susţine că evenimentele din Katunitsa dezvăluie realităţile vieţii cotidiene a bulgarilor.

"Poliţia şi forţele de ordine nu fac nimic, oamenii sunt lipsiţi de apărare şi nu există voinţa politică pentru a impune legea şi ordinea. Oamenii încearcă în schimb să îşi rezolve problemele prin legea nescrisă", susţine Ivailo Kalfin, potrivit agenţiei de presă Novinite.

Fostul comisar european din partea Bulgariei, Meglena Kuneva, a făcut o remarcă similară, afirmând că forţele de ordine nu s-au preocupat de criminalitatea şi evaziunea fiscală din Katunitsa.

Meglena Kuneva merge mai departe, susţinând că eşecul Bulgariei de a fi primită în septembrie în spaţiul Schengen este legat de ce s-a întâmplat în Katunitsa.

"Evenimentele reprezintă un eşec clar al premierului Boyko Borisov şi al ministrului de interne Tsvetan Tsvetanov, care de când a preluat postul in iulie 2009, continuă să afirme că a trimis la închisoare criminali importanţi", notează comentatoarea Milena Hristova pentru siteul de stiri Novinite.

Guvernul respinge însă acuzaţiile. Premierul susţine că executivul şi-a făcut bine treaba în cazul Katunitsa şi în ceea ce priveşte aderarea la Schengen.

Ministrul de externe de la Sofia, Nikolai Mladenov, a afirmat că amânarea aderării la Spaţiul Schengen a fost generată de politica internă din Olanda şi Finlanda si nu de eventuale probleme interne ale Bulgariei.

Ciocniri interetnice mai vechi cu romii

Potrivit corespondentului Radio România la Sofia, Petio Petkov, tensiunile dintre bulgari şi minoritatea romă sunt mai vechi.

În aprilie 2000 în urmă asasinării bulgarului Naiden Timcevski în vârsta de 59 de ani, locuitorii satului Mecika, judeţul Plevna, au declarat nesupunere civică. Naiden Timcevski a fost împuşcat după ce mai mulţi romi i-au intrat în casa cu intenţia de a-l prăda.

În aprilie 2001 romii din Oriahovo s-au răsculat după ce o bombă artizanală a rănit grav o femeie de etnie romă care a încercat să pătrundă în casa unui fost profesor de fizică, în pofida avertismentelor cu litere mai pe uşa de intrare.

În iulie 2002 au avut loc proteste la Vidin după ce câţiva membri ai aşa-zisului clan Zrănkovi au revenit în oraş. Proteste au avut loc la Silistra şi Ruse, unde autorităţile au încercat să găsească locuinţe pentru romii din clan.

În august 2007 la Sofia a fost organizat un marş de protest împotriva criminalităţii romilor în cartierul ”Krasna Poliana” - fostele cămine vietnameze.

În iunie 2008 au avut loc demonstraţii de protest ale bulgarilor din cartierul sofiot ”Zaharna fabrica” după ce un grup de romi a atacat şi a rănit mai mulţi bulgari. Tot aici a fost asasinat un profesor universitar. Primarul de sector Rumeana Doicinova a recunoscut că există o problemă în relaţiile interetnice.

În iunie 2009 bulgarii din satul Şişkovţi, judeţul Kiustendil, au protestat după ce un grup de romi care vroiau să fure cireşe l-au asasinat cu cozi de lopeţi pe paznic şi au rănit grav încă două persoane care i-au venit în ajutor. Şeful poliţiei judeţene a declarat că 80% din infracţiunile din zonă sunt săvărşite de romi.

Tensiuni între majoritatea bulgară şi etnicii turci

Dacă cele mai recente ciocniri interetnice au implicat minoritatea romă, istoria problemelor etnice reţine şi tensiunile cu minoritatea turcă, cea mai mare comunitate după cea bulgară.

Un important aflux de populaţie turcă în Balcani şi implicit pe teritoriul actualei Bulgarii a avut loc în secolele XV şi XVI, în timpul Imperiului Otoman.

După Războiul de Independenţă din 1878, un mare număr de etnici turci părăsesc Bulgaria. Un al doilea important val de emigrare avea loc în 1989, când fostul preşedinte comunist Todor Jivkov deschidea graniţele ţării pentru cei care doreau să părăsească Bulgaria.

Recensământul populaţiei din 2011

Totuşi comunitatea turcă rămâne cea mai importantă minoritate, fapt confirmat şi de cel mai recent recensământ al populaţiei, din 2011.

8,8% din populaţia bulgară este constituită de turci, a doua importante minoritate fiind romii (4,9%).

Foto: Structură etnică a populaţiei din Bulgaria, potrivit recensământului din 2011. Click pe imagine pentru mărire.

Aceste cifre au obligat statul bulgar la un joc abil de păstrare a echilibrului privind drepturile minorităţii turce. O balanţă sensibilă care punea în echilibru pe de o parte solicitările intense ale comunităţii turce de a avea drepturi privind cultura, limba proprie, reprezentare politică proporţională şi pe de altă parte mesajele vocale ale reprezentanţilor formaţiunilor naţionaliste.

Un astfel de episod a avut loc în 2009, cand partidul naţionalist Ataka a cerut organizarea unui referendum privind interzicerea emisiunilor de 10 minute de ştiri în limba turcă la televiziunea naţională bulgară.

Premierul Boiko Borisov s-a declarat în favoarea iniţiativei partidului Ataka, fapt care a stârnit reacţii vehemente din partea autorităţilor de la Ankara.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan şi-a exprimat îngrijoarea privind ceea ce a numit "intensificarea declaraţiilor anti-turceşti în Bulgaria" şi i-a cerut omologului său de la Sofia să nu încurajeze iniţiative împotriva comunităţii turceşti.

Mai recent, a stârnit reacţii de îngrijorare şi protest din partea comunităţii turce declaraţia preşedintelui partidului de guvernare GERB, premierul Boyko Borisov, care spunea că formaţiunea pe care o conduce nu acceptă sprijinul partidului etnicilor turci DPS pentru alegerile prezidenţiale din 2011.

Recunoaştere oficială a "epurării etnice"

Probabil cele mai grave acţiuni împotriva comunităţii turce din Bulgaria au fost încercările fostului Partid Comunist de a asmilia forţat etnicii turci. După preluarea puterii în 1944, noul regim s-a declarat în favoarea egalităţii şi fraternităţii interetnice, potrivit doctrinei proletariatului internaţional.

Mijlocul anilor '50 aduce o schimbare de perspectivă asupra modului de abordare a relaţiilor interetnice. Regimul comunist adoptă o politică pe termen lung privind asimilarea turcilor din Balcani.

Anii 1984 şi 1985 aduc o campanie direcţionată împotriva minorităţii turce, care viza interzicerea hainelor tradiţionale, a utilizării limbii turce şi impunea schimbarea numelor proprii dar şi a denumirilor geografice turceşti. Publicaţiile în limba turcă au fost închise una câte una, până în 1985.

Anul 1989 aduce deschiderea graniţelor Bulgariei şi implicit un exod spre ţara mamă a comunităţii turce.

Pe 29 mai preşedintele comunist Todor Jivkov a ţinut un discurs în care afirma că toate persoanele care nu mai doresc să locuiască în Bulgaria sunt libere să emigreze în Turcia. Ca urmare peste 300.000 de turci au părăsit Bulgaria, populaţia cunoscând un trend descendent pentru prima dată după creşterea constantă din 1900, potrivit datelor publicate de Institutul naţional de statistică din Bulgaria.

Foto: Populaţia Bulgariei a scăzut în 1989 cu peste 300.000 de persoane (Sursă - recensământul din 2011). Click pe imagine pentru mărire.

După căderea comunismului în 1989, etnicilor turci li s-a permis să revină la numele anterioare.

Comitetul pentru drepturile omului din parlamentul bulgar a aprobat în februarie 2010 o declaraţie care condamnă încercările regismului comumist de a asimila cu forţa populaţia turcă din Bulgaria.

Comitetul a numit expulzarea forţată a 360.000 de turci în 1989 "o formă de epurare etnică" şi a cerut justiţiei bulgare şi procuraturii să redeschidă procesul împotriva arhitecţilor procesului de epurare.