BREXIT-TIXERB

„A rămâne sau... a nu rămâne?” – iată dilema care îi macină pe politicienii britanici, dacă ar fi să-i luăm împreună, la „paușal”.
Desigur, dacă ar fi să se alinieze, s-ar forma două tabere, pe pozițiile: DA și, repectiv, NU.

Văzând analizele și prognozele viitoarelor posibile evoluții ale unei Marii Britanii divorțate de Uniunea Europeană, care nu sunt prea îmbucurătoare, dilema apare mai mocnită în rândul brexiter-ilor, în timp ce remainer-ii își întăresc convingerea – dacă ar mai fi nevoie – că eroarea desprinderii de structurile comunitare este o aventură pe cât de păguboasă, pe atât de inutilă.

TRECE CINEVA LINIA DE DEMARCAȚIE, DINTR-O TABĂRĂ ÎNTR-ALTA?

Pentru politicieni, acest balans ar fi perceput ca o autodescalificare.

Disciplina de partid obligă la o anumită demnitate a opiniei și posturii ferme, pe linia partidului, desigur. Se presupune că un politician știe ce vrea, de la bun început, dispune de informații, are criterii și discernământ.

Cetățeanul de rând este mai liber: se poate înșela, este posibil să nu discearnă și, deci, să fie nehotărât.

În schimb, politicianul vede clar și știe foarte bine ce are de făcut...

Altfel, dacă greșește, se retrage...așa cum a făcut David Cameron, primul ministru britanic pro-european, care a riscat inutil, fără să-i ceară nimeni, organizând – a fost ideea lui - referendum-ul care a avut ca rezultat Brexit-ul. David Cameron este, acum, un fost politician ros de regrete...

Actualul prim ministru, doamna Theresa May, a fost o adeptă a rămânerii Marii Britanii în Uniunea Europeană. Dar, din momentul în care și-a asumat funcția de prim ministru al Marii Britanii, a devenit foarte fermă în a respecta voința britanicilor: s-a declarat a fi o brexiteră convinsă, a acționat și acționează în consecință.

„PROBLEMA MARII BRITANII NU ESTE EUROPA, CI ANGLIA!”

În negocierile de la Bruxelles, Marea Britanie ar fi vrut să obțină în continuare, și după divorț, condițiile de care se bucura ca membru comunitar... „adio, dar rămân cu tine!”
Nu a fost posibil!

Negociatorii comunitari au fost inflexibili, duri și neiertători.

În plus, Theresa May a convocat niște alegeri care, conform sondajelor, i-ar fi întărit poziția atât în partid, cât și în Parlament. A riscat și a pierdut considerabil din poziția destul de confortabilă pe care o avea.

La un moment dat, spre sfârșitul anului trecut, negocierile erau pe punctul de a se întrerupe fără acorduri. Desprinderea dură a fost evitată, până la urmă, iar funcționarii de la Bruxelles, au ținut să arate că o apreciază pe Theresa May. Preferă să negocieze cu ea.

BRITANICII CARE NU VOR IEȘIREA DIN UE

Londra metropola, Scoția, Irlanda de Nord și Gibraltarul vor să rămână în UE. S-a văzut la referendum.

Din acest punct de vedere, Gibraltarul are perspective certe de a o duce ca înainte și după Brexit: toate cele trei părți Spania, Marea Britanie și Gibraltarul însuși au tot interesul ca să nu se schimbe nimic.

În Gibraltar lucrează peste 30 de mii de cetățeni spanioli, care locuiesc în localitățile din apropierea enclavei britanice din sudul Peninsulei Iberice. Frontiera este și se prevede să rămâmă invizibilă, în continuare. Au nevoie unii de alții: nici întreprinderile gibraltarene nu se pot lipsi de cetățenii spanioli, și nici spaniolii nu pot renunța la job-urile lor din Gibraltar.

Irlanda de Nord, la rândul ei, nu concepe ca granița cu Republica Irlanda să redevină vizibilă.

Scoția a vorbit chiar de o desprindere de Marea Britanie, pentru a rămâne în UE. Secesiunea nu este o soluție. UE nu acceptă o asemenea rezolvare.

La acest criteriu geografic, se adaugă procentajul britanicilor care au votat pentru rămânerea lor în Uniunea Europeană. Sunt câteva nume mai cunoscute, Andrew Adonis, Nick Clegg, dar mai ales fostul prim ministru, Tony Blair, oameni care sunt foarte activi în a-i convinge pe britanici că soluția este simplă și la îndemână. Cum?

Printr-un nou referendum asupra Brexit-ului, doarece, acum, britanicii văd mai bine costurile și riscurile acestei aventuri. Sunt mai bine informați.

Voci pentru un referendum se aud și în tabăra brexiter-ilor. Europarlamentarul Nigel Farage, fost lider al partidului eurofob UKIP (Partidul pentru Independența Regatului Unit) a spus într-un interviu acordat postului britanic de televiziune Channel 5 că „începe și el să creadă că ar trebui să se organizeze un al doilea referendum asupra rămânerii în UE”.

Ce este ciudat este că Nigel Farage afirmă că britanicii vor vota în procent și mai mare pentru Brexit. Poate fi o formă abilă de a repara o greșeală, fără a recunoaște public acest lucru.

Malloch Brown, președintele organizației CE E MAI BINE PENTRU REGATUL UNIT (Best for Britain), adversar al Brexit-ului, spune că un al doilea vot asupra acestei chestiuni „este exact ce-i trebuie țării”. „Vedem, zi de zi, dezastrul Brexit-ului, în economie, în locurile de muncă, în comunitățile britanice și în întreaga societate”.

DAR AMESTECUL STRĂIN ÎN REFERENDUM ?

Ciudat este că britanicii nu au părut să fie interesați de amestecul străin în referendumul care a avut ca rezultat ieșirea țării lor din UE.

Nu au vorbit în public despre vreo intenție de a efectua cercetări în acest sens, cu toate că alte țări au semnalat existența unor serioase acțiuni externe asupra alegerilor din țări baltice, balcanice, dar și în țări puternice ca Franța, Germania, SUA...

ÎN SCHIMB, A INVESTIGAT PROBLEMA SENATUL SUA!

Raportul Senatului american asupra imixtiunii străine în sistemul electoral din Marea Britanie semnalează că marea breșă pe unde a fost posibilă această intervenție o reprezintă lipsa prevederilor din legile finanțării campaniei electorale care să oblige ca orice donație să fie făcută publică.

Banii pot să rămână anonimi dacă „provin de la proprietari ne-britanici de firme și companii integrate în Uniunea Europeană și fac afaceri în Marea Britanie”.

Această opacitate „a permis banilor relaționați cu Rusia să fie direcționați spre diferiți actori politici din Marea Britanie, pentru ca aceștia să dispună de suficientă putere de influență asupra scrutinului.”

Adică, a existat această formă de subvenționare ilicită a campaniei electorale – se spune în raportul Senatului american.

A NU COMPROMITE NEGOCIERILE CU UE!

La această înmulțire a cererilor de a organiza un al doilea referendum, primul ministru, Theresa May, răspunde – deocamdată – că aceasta ar representa o trădare a alegătorilor care au votat pentru Brexit și ar conduce spre un acord puțin convenabil cu Bruxelles.

Desigur, este foarte greu să negociezi ieșirea din UE și, în același timp, să arăți că nu știi dacă e bine ce faci. E mai demn să mergi spre Brexit cu încăpățânare.

Theresa May și Boris Johnson