Soarta clădirilor de patrimoniu, pe masa ministerului culturii

Ministerul nu dispune de fonduri și personal pentru menținerea într-o stare bună a tuturor pieselor de patrimoniu

Patrimoniul României ”pe cale de dispariție”? Cu ce se ocupă legea?

Există o lege care teoretic ar trebui să protejeze patrimoniul României, dar cei care o folosesc ca pârghie pentru rezolvarea problemelor de această natură, de actualitate în țara noastră din 1990 încoace se plâng că nu le oferă toate mijloacele necesare.

Ministrul culturii, Daniel Barbu ridică din umeri și plasează principala responsabilitate la proprietarii sau administratorii de clădiri intrate în patrimoniu și spune că actul normativ ar trebui coroborat cu codul penal pentru a putea să dea și roade.

Ar trebui să fie de-o potrivă aplicate amenzi, dar și să existe răspunderea penală pentru încălcarea legii.

Oficialul reamintește că în prezent se percep astfel de amenzi în unele cazuri – dar marea lor majoritate sunt destul de mici – iar în alte cazuri nu se poate face nimic.

Cu toate acestea, Daniel Barbu susține că legea ar putea fi aplicată, dacă s-ar vrea, dar omite că în document se menționează printre altele că și instituția pe care o conduce are atribuții în domeniu.

Șerban Sturdza, vicepreședintele ordinului arhitecților din România arată, însă, că în lege este scris altceva: ”Ministerul reprezintă statul în relație cu proprietarii”...

Dar ministerul reiterează - ca de altfel de aproape 24 de ani - că nu are fondurile necesare și nici personalul disponibil pentru așa ceva...

Pe de altă parte, arhitectul Bogdan Fezi precizează că bugetul Bucureștiului este la jumătatea celui din capitala Franței, de exemplu.

Cu toate acestea Micul Paris este acum foarte departe de Marele Paris, unde potrivit instoricului Neagu Djuvara la fiecare colț de stradă există câte o placă informativă pe care stă scris cine și ce a făcut în acel loc.

Bine, dar acolo – veți spune - se dau amenzi de ordinul miilor de euro pentru nerespectarea prevederilor referitoare la conservarea pieselor de patrimoniu, iar repetarea acestor greșeli pot duce chiar la aplicarea unor sancțiuni penale de până la 6 ani de închisoare.

Un hotel istoric departe de a fi muzeu

În București, încă mai există o clădire unde s-au pus de fapt bezele Unirii Principatelor.

Hotelul Concordia este un imobil care a găzduit istorica întâlnire din noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859 și în care s-a hotărât alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al țării Românești, după ce fusese ales domn al Moldovei.

A fost construit în anul 1852 și avea 90 de camere, un salon de restaurant unde inalta societate se delecta cu specialități franțuzesti, italiene sau germane, precum și o cafenea și o sală de biliard ceea ce îl facea unul dintre cele mai moderne hoteluri ale vremii.

În anul 1884, un mare incendiu a izbucnit în strada Smârdan.

Hotelul Concordia, proprietate pe atunci a maiorului Fănuță, a luat foc și a ars în mare parte.

Refăcut, hotelul a mai avut de suferit de pe urma unui alt incendiu, prin 1901-1902.

Concordia a funcționat până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în timpul comunismului a fost administrat de ICRAL și repartizat oamenilor muncii.

Așa a început declinul său și așa se face că astăzi în loc să fie clădire de patrimoniu pe care elevii să o viziteze în ora de Istoria Românilor, Hotelul Concordia este o ruină, un focar de mizerie și un adapost al celor mai năpăstuiți de soartă, sau al câinilor vagabonzi.

De altfel, după 1989, imobilul a și fost câștigat în instanță de un cetățean străin, care l-a vândut imediat firmei Ro Naturstein SRL în octombrie 2003.

În controversatul centru istoric al capitalei, pe Strada Smârdan la numarul 39, printre numeroasele terase și puburi, dăinuie deci o clădire care, ca multe altele din această zonă, ar fi meritat un loc în lista monumentelor de patrimoniu a Romaniei, întrucât a fost scena pe care s-a petrecut unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria Romaniei moderne.

Mărturie stă insăși placa memorială de la intrare, unde e scrijelit în piatră următorul mesaj: “In această clădire se afla în anii Unirii Țărilor Române, Hotelul Concordia, unde în seara de 23 ianuarie 1859 s-a hotărât dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, de către fruntașii Partidei Naționale, ca domn al Țării Românești.”

Primaria București și-a expus încă de la începutul anului intenția de a reabilita mai multe clădiri istorice din Capitală și a prezentat în acest sens are câteva proiecte – printre ele și Hotel Concordia.

Bucureștenii nu știu, însă foarte multe despre acest proiect și nici despre clădirea cu pricina. Dovadă stă chiar înregistrarea audio de mai jos.

Ce se poate face?

Ministrul culturii Daniel Barbu spune că atribuțiile revin în acest moment direcțiilor de patrimoniu din cadrul primăriilor și admite că ministerul s-ar putea asocia cu societatea civilă și ar putea trimite acestor direcții o notificare prin care, în primă instanță, să atragă atenția asupra stării și statutului acestei clădiri...

Dar până acum nu a făcut-o!

Audio: Dincolo de ziduri (invitaţi în studio ministrul culturii Daniel Barbu, vicepresedintele ordinului arhitectilor din România Şerban Sturdza, arhitectul Bogdan Fezi, şi istoricul Neagu Djuvara)