Podul de Flori, "deschidere a Moldovei sovietice spre România"

Realizator: Alexandra Andon, Eduard Maceac - Bună ziua, tuturor! Sunt Alexandra Andon cu această ediţie specială, duplex Radio România Actualităţi - Radio Moldova. Aşa că îi salut pe ascultătorii noştri, atât din România, cât şi din Republica Moldova, precum şi pe colegii de la Chişinău. Bună ziua, Eduard Maceac!

Eduard Maceac: Bună ziua, doamnelor, domnilor! Sunt Eduard Maceac. Radio Moldova Actualităţi continuă duplexul consacrat împlinirii a 20 de ani de la primul "Pod de flori", la 1990. Vom încerca pe durata a jumătate de oră de timp, cu colegii de la Radio România Actualităţi, să rememorăm câteva aspecte referitoare la acest eveniment important, dar şi să punctăm câteva repere referitoare la actualele relaţii politice dintre Chişinău şi Bucureşti. Salut pe calea undelor toţi ascultătorii şi colegii de la Radio România Actualităţi, doamna Alexandra Andon.

Alexandra Andon: Se împlinesc astăzi 20 de ani de când autorităţile române şi cele sovietice permiteau la 6 mai 1990, pentru prima dată după 40 de ani, libera circulaţie peste graniţă. Una dintre relicvele Războiului Rece era înlăturată.

Era o tensiune emoţională de nedescris, avea să mărtuirească peste ani într-un interviu regretatul poet Grigore Vieru. Un film documentar realizat de Thomas Ciulei despre "Podul de flori" a primit în anul 2008 Premiul "Amintire şi viitor".

Această sintagmă, "amintire şi viitor", poate caracteriza şi emisiunea noastră duplex de astăzi. După două decenii, în realitatea europeană schimbată radical, relaţiile dintre România şi Republica Moldova cunosc punctul unei noi relansări.

Vom discuta în această emsiune duplex alături de colegii de la Radio Moldova despre Declaraţia pentru parteneriat startegic, semnată recent la nivel înalt la Bucureşti, despre conţinutul şi utilitatea acestuia, despre perspectivele acestor relaţii. Invitatul nostru este profesorul Dan Dungaciu. Bună ziua şi vă mulţumim!

Dan Dungaciu: Bună ziua!

Alexandra Andon: Eduard Maceac, este rândul tău să-ţi prezinţi invitatul.

Eduard Maceac: Vom încerca să discutăm toate aceste aspecte şi reamintesc ascultătorilor şi colegilor că invitatul nostru de la Chişinău este domnul Victor Chirilă, directorul executiv al Asociaţiei pentru Politică Externă.

Alexandra Andon: Mulţumesc, Eduard Maceac! La 6 mai 1990, miile de flori aruncate în apele Prutului exprimau sentimentele celor care veniseră cu entuziasm şi poate cu uimire să participe la eveniment.

Unii dintre participanţi şi-au întâlnit membrii de familie de pe celălalt mal al Prutului. Oamenii au traversat cu bărcile sau înnot atunci.

După entuziasmul de la acel moment, relaţiile dintre cele două ţări nu au avut o evoluţie constantă, care să înlesnească legături mai strânse între cetăţenii lor. Ştefan Daraban a fost martor la Podul de flori de acum 20 de ani şi rememorează acea zi.

Ştefan Daraban: Parcă mai ieri a fost, îmi zic, gândindu-mă la entuziasmul acelor momente în care am văzut oameni îmbrăţişându-se de-a valma, oameni care, practic, nu se văzuseră niciodată.

A fost un eveniment care nu are să mai fie, un eveniment irepetabil ca desfăşurare şi ca trăire emoţională. Eram reporter atunci, la acele momente, şi reporter am fost şi astăzi, chiar lângă apa Prutului, la Sculeni.

- A fost extraordinar, pentru că a fost un moment de istorie, ca să spunem aşa, moment în care noi l-am aşteptat mult, fiind rupţi de la... să zic aşa, pământul nostru natal. România întreagă a fost ruptă şi, atunci, am făcut cunoştinţă cu... să-i zic aşa, cu români.

Deci nu în zadar a fost numit "un pod de flori", pentru că floarea înseamnă renaştere. Deci am reînviat la România adevărată, la o limbă adevărată. Nu mai vorbim limba rusă, vorbim o limbă care este din strămoşii noştrii.

Ştefan Daraban: Locuiţi aici, aproape de malul Prutului?

- În Ungheni.

- A fost frumos, a fost interesant. Pe uliţa mea, era, Doamne, Doamne, mulţi, mulţi, tare mulţi. Pe calea ferată, li s-a dat drumul, pe unde merge trenul.

- A fost interesant, au făcut cunoştinţă, au făcut multe schimburi de adrese în familie, veneau una-altul, era interesant.

- Întâi, am trecut noi în partea cealaltă, după aceea, când am ajuns şi am trecut podul, ne aşteptau moldovenii din partea cealaltă, ne aşteptau pe noi la pod.

Ştefan Daraban: Aveţi rude dincolo?

- Nu avem rude, dar atunci aşa era o pereche şi ne-a apucat de mână şi, după aceea, am mers cu ei.

Ştefan Daraban: Deci nu vă văzuseţi niciodată?

- Nu ne vâzusem niciodată, dar, aşa, ne-am uitat unul la altul şi ne-am plimbat cu maşina. După aceea, am mers la o cofetărie.

Ştefan Daraba: Şi de atunci, de la "Podul de flori", v-aţi mai văzut?

- Ne-am mai văzut. Chiar atunci au venit ei la noi şi după aceea ne-am dus cu dânşii în oraş, la Iaşi.

Reporter: A fost, emoţionant.

- A fost foarte frumos.

Reporter: Dumneavoastră aţi prins "Podul de flori"?

- Eram fugit din ţară atunci când s-a organizat "Podul de flori", dar la "Podul de flori" a fost prezentă soţia mea.

Reporter: Doamna.

- Da, am fost. Cu adevărat, pe unde traversam, erau flori. Multe flori. Îmi era milă să calc peste ele. Mi-am făcut foarte multe cunoştinţe atunci. Am primit cărţi, abecedare pentru copiii noştri. Era o bucurie extraordinară, vă spun sincer. Un braţ de ziare în limba română am luat atunci.

Reporter: Mai păstraţi legătura cu cei pe care i-aţi cunoscut atunci?

- Sigur. Cu persoanele cu care am făcut cunoştinţă la "Podul de flori" ţinem până astăzi legătura.

Reporter: Florile, altfel spus, iată, îşi menţin culoarea, parfumul.

- Exact. Să ştiţi că, de câte ori intrăm noi în casa respectivă, să zic aşa, doamna mă întâlneşte cu flori ori eu mă duc cu flori la ea, şi anume florile pe care le călcam în picioare atunci, acolo.

Realizator: A fost un material realizat de Ştefan Daraban. Aţi ascultat amintirile unora dintre cei care au participat acum 20 de ani la "Podul de flori" peste Prut. Cum au evoluat însă relaţiile dintre Republica Moldova şi România în aceşti 20 de ani, Eduard Maceac, te rog.

Eduard Maceac: Într-adevăr, aşa cum s-a menţionat până acum, la 6 mai 1990, s-a scris probabil cea mai frumoasă şi emoţionantă poveste din istoria recentă a neamului românesc, stropită cu lacrimi şi flori de peste 1,2 milioane de români, care au organizat pe meleagurile Prutului o impresionantă Mare Adunare Naţională, intrată în istorie sub numele de "Pod de flori".

Vă reamintim că la acea vreme, Republica Moldova era în componenţa Uniunii Sovietice. La acel timp, conducerea reformistului Mihail Gorbaciov, care a aprobat, de fapt, tacit deschiderea graniţei dintre Republica Sovietică Socialistă Moldovenească şi România. A făcut-o între orele 13:00 şi 19:00, fără a fi nevoie de paşapoarte sau vize.

Discutăm despre acel eveniment şi perioda pe care am parcurso acum 20 de ani, aşa cum am spus, cu invitatul nostru domnul Victor Chirilă.

Cum vedeţi domnule Chirilă aceste evenimente de acum 20 de ani şi unde am evolutat noi în relaţia dintre Bucureşti şi Chişinău?

Victor Chirilă: Evenimentul de atunci trebuie privit de asemenea şi in contextul acelor transformări prin care trecea Republica Moldova ca parte a Uniunii Sovietice. Eram în plină perestroică, eram în plin glasnosti cum se spunea atunci in Republica Moldova, un termen pentru a evita libertatea presei şi libertatea cuvântului şi acea deschidere care care s-a întâmplat şi datorită politicienilor de atunci şi mai ales datorită oamenilor...

Eduard Maceac: Şi conjuncturii internaţionale.

Victor Chirilă: Şi conjuncturii internaţionale a fost o deschidere nu numai intre Republica Moldova şi România, dar o deschidere între Uniunea Sovietică de atunci şi lumea din afara ei pentru că pentru mulţi dintre noi lumea de dincolo de Prut era o necunoscută, inclusiv pentru mine, un tânăr adolescent pentru care istoria, istoria adevărată a Republicii Moldova, a neamului era un secret pe timpurile acelea şi abia începeam să descopăr adevăratele istorice şi naţionale.

Şi in aceaşi situaţie era practic toată societatea. Multe întrebări apăreau şi acele întrebări îşi căutau un răspuns, fiecare din noi căuta un răspuns şi probabil acel răspuns a fost căutat şi in ziua de 6 mai 1990 când au avut loc poduri de flori.

Edurad Maceac: Cum au evoluat relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti de acum 20 de ani?

Victor Chirilă: Cu părere de rău, acel eveniment trebuia să pună.., podurile de flori trebuiau să pună începutul unei noi relaţii între Chişinău şi Bucureşti, uneio relaţii de apropiere între cetăţenii de pe ambele maluri ale Prutului.

Dar acele flori s-au ofilit prea repede, au fost călcate în picioare de politicienii care au guvernat Republica Moldova în anii '90.

S-a căutat un pragmatism, dar acel pragmatism a fost mereu lipsit de valori, mereu se încerca să se explice, şa nu se explice că adevărul de fapt trebuie privit prin lentilele acelei ideologii sovietice de altă dată, iar pragmatismul trebuie să fie lipsit de orice conotaţie naţională.

Şi acest lucru din păcate a dus la o răcire treptată a relaţiilor noastre cu România, o Românie care dorea să se axeze la fel pe un pragmatism,dar pe un pragmatism care să nu nege valorile care stau şi adevărurile care definesc acum istoria noastră comună.

Eduard Maceac: Da, într-adevăr aşa a fost, a fost o pornire foarte bună în acei ani 1990 şi ulterior am parcurs o perioadă de traniţie foarte complicată în relaţia cu Bucureştiul. În ultimul deceniu aceste relaţii s-au tensionat, dimpotrivă, s abia acum încercăm să vedem o revigorare a acestor relaţii.

Realizator: Este adevărat, Eduard Marceac, chiar vă propuneam să mergem mai departe, să privim spre viitor. Am evocat câteva etape din trecut, dar săptămâna trecută la Bucureşti, preşedinţii României şi Republicii Moldova au semnat declaraţia privind parteneriatul strategic. În invit în discuţie pe profesorul Dan Dungaciu, privind spre viitor, dar mai întâi un diagnostic asupra acestei declaraţii. De ce a fost o declaraţie şi nu a fost un acord?

Dan Dungaciu: De ce a fost o declaraţie şi nu a fost un acord? Pentru că unele din tensiunile, probabil, care s-au plantat în relaţia dintre cele două maluri ale Prutului, la nivel politic, persistă şi astăzi, anumite reticenţe, anumite reţineri care se traduc în limbaj diplomatic şi în limbajul foarte riguros şi formalizat al acestor declaraţii sau tratate prin termeni specifici.

Unele au încărcătură mai puternică, altele au încărcătură politică mai redusă. Despre asta este vorba, pentru că temperatura politică dintre cele două maluri ale Prutului, cum spuneam, poate fi măsurată şi prin tipul de utilizare a conceptelor în relaţia dintre România şi Republica Moldova.

Declaraţie şi acord este o nuanţă, o nuanţă care n-aş spune că este fundamentală, dar este o nuanţă care sugerează că problema formalizării relaţiilor între Bucureşti şi Chişinău nu este foarte clară, cel puţin în mintea unor politicieni din arcul guvernamental al Republicii Moldova.

Acolo trebuie căutată această... sau cheia înţelegerii diverselor tipuri de concepte şi terminologii utilizate. Acesta este un lucru care a început de mult timp, mai complicat, sigur că nu e neapărat cazul aici să-l legăm cu ce s-a întâmplat la "Podul de flori", mai de grabă cu ce s-a întâmplat după "Podul de flori", pentru că "Podul de flori", sigur că, dacă-l privim din perspectiva de astăzi, poate părea o manifestaţie sau manifestare redusă ca semnificaţie şi pondere, dar dacă îl privim din perspectiva celor 50 de ani de ocupaţie sovietică, cu totul şi cu totul, altfel stau lucrurile şi cred că a persifla evenimentul sigur că nu e cazul.

Dar, revenim la actualitate, acolo sau după evenimentul pe care îl aniversăm astăzi s-au întâmplat nişte pene în comunicarea directă, unele din acele pene, din acele reţineri au evoluat în timp, au căpătat, la un moment dat, dimensiunea unei guvernări comuniste de la Chişinău care identifica duşmanul principal în vecinul România, acel duşman a dispărut, dar multe, încă o dată spun, reţineri, din nefericire, s-au păstrat, nu trebuie să le exagerăm, cu siguranţă, dar nu trebuie nici să le minimalizăm.

Realizator: Dar, care este conţinutul pe care ar urma să-l aibă acest parteneriat strategic şi care ar fi deschiderile pe care le oferă?

Dan Dungaciu: Parteneriatul strategic este în interpretarea, cel puţin, a Bucureştiului, este tratatul de bază dintre România şi Republica Moldova, pentru că ce înseamnă un tratat de bază între două capitale?

Înseamnă un document care reglează relaţia politică, dar nu numai dintre ele. Eu aş aminti, aici, că România are ca participant al... în Uniunea Europeană, ca membru în Uniunea Europeană, are deja un tratat cu Republica Moldova şi acela este parteneriatul pentru cooperare pe care Republica Moldova l-a semnat cu Uniunea Europeană, undeva prin 1.992. Prin urmare, lucrurile deja sunt discutate în limitele unui tratat, dacă Repblica Moldova semnează acordul de asociere cu Uniunea Europeană asta înseamnă că România, ca parte a Uniunii Europene, va mai avea un acord cu Republica Moldova.

Prin urmare, problema relaţiei directe între cele două capitale trebuie să fie puse şi cu pragmatism şi cu inteligenţă, pentru că România nu-şi va putea permite să aibă un tratat care, pe relaţia cu Chişinău este mai slabă, decât acordul de asociere al Republicii Moldova cu Uniunea Europeană şi niciun tratat care e mai puternic sau e deasupra acordului pe care Republica Moldova îl are cu Uniunea Europeană şi, atunci, această soluţie a parteneriatului strategic pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană intră, se mulează cel mai bine pe viitorul acordului, tratat de asociere pe care Republica Moldova îl va semna, pentru că este o relaţie directă care ajută Republica Moldova sau o sprijină mai bine în parcursul ei asumat la nivel politic, adică parcursul european. Ce s-a întâmplat după acest parteneriat strategic, el se va traduce în măsuri, în planuri de acţiune, care sunt parte a pachetului de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană şi parte care poate fi realizată mai repede pe relaţia bilaterală, adică Bucureşti-Chişinău /.../ va fi tradus la nivel executiv.

Realizator: Vă mulţumesc, domnule Dan Dungaciu. De altminteri, colegii de la Radio Moldova au realizat înregistrări despre proiectele concrete de colaborare economică, despre proiectele de infrastructură. Eduard Maceac, te rog!

Eduard Maceac: Da, întradevăr, dincolo de acest parteneriat strategic, au fost semnate, recent, la Bucureşti, în cadrul vizitei preşedintelui Ghimpu, o serie de acorduri interguvernamentale foarte importante.

Şi aici vom asculta o declaraţie a ministrului transporturilor şi infrastructurii drumurilor de la Chişinău, Anatol Şalaru, el se referă la câteva proiecte destul de ambiţioase, inclusiv la reconstrrucţia unor poduri.

Anatol Şalaru: Orice pod este justificat, indiferent de amplasarea lui şi vrem să mai construim două poduri, la Ungheni şi la Liova, respectiv partea română la Fălciu şi la Ungheni, pentru asta se caută finanţare, premierii au vorbit, au discutat, Emil Boc şi Vlad Filat, ideea a apărut mai demult, aşteptăm finanţare de la Uniunea Europeană deoarece costă în jur de 10.000.000 de euro un pod.

Orice pod înseamnă dezvoltare, a fost o delegaţie de la Liova la mine şi ei au spus: "Dacă facem podul la Liova, atunci se dezvoltă oraşul". Orice pod, orice legătură înseamnă un pas înainte, este avantajoasă ambelor părţi, alt proiect este Autostrada de Centură a Mării Negre, care va trece prin Moldova şi România.

De asemenea, în urma discuţiilor pe care le-am avut recent cu ministrul transporturilor au fost identificate mai multe proiecte comune, cum ar fi construcţia în Chişinău a unei uzine de reparaţie a vagoanelor şi a locomotivelor, ne-ar uşura foarte mult viaţa deoarece trebuie să reparăm vagoanele noastre prin Rusia, prin Ucraina, în cazul ăsta le vom repara în Moldova, mult mai ieftin şi mult mai calitativ.

Traficul aerian se prevede în curând deschiderea unor curse low-cost, din Chişinău pe unele aeroporturi din România, să se facă conexiune cu marile oraşe ale Europei.

În ceea ce ţine de transportul rutier se lucrează intens la anumite proiecte comune, se fac comisii comune, se întâlnesc specialiştii, chiar săptămâna viitoare va veni secretarul de stat Eusebiu Pistru de la Ministerul Transporturilor şi multe alte proiecte care apar, noi începem să le dezvoltăm acuma.

Eduard Maceac: A fost precizarea Ministrului Transporturilor de la Chişinău, Anatol Şalaru, vreau să îl întreb pe invitatul meu, Victor Chirilă, foarte pe scurt, să ne aprecieze cum vede el aceste proiecte, mai există şi alte proiecte foarte importante în relaţia între Bucureşti şi Chişinău, proiecte de infrastructură legate de interconectarea liniilor de tensiune înaltă, de asemenea construcţia unor gazoducte cu banii europeni.

Victor Chirilă: Menţionam anterior căs-a vorbit prea mult despre pragmatism şi această noţiune aici n-a avut niciodată o substanţă reală.

Iată, proiecte de felul celora pe care le-am auzit în contextul vizitei domnului Ghimpu la Bucureşţi trebuie să dea esenţă acestui pragmatism real, un prgamatism de care ar beneficia cetăţenii de rând.

Este nevoie de construit drumuri, poduri, reţele electrice, pentru a uni acele două maluri cât mai puternic şi prin astfel de proiecte să unim Republica Moldova mai strâns de spaţiul UE din care face parte şi România.

Integrarea europeană înseamnă în primul rând valori şi armonizare legislativă şi instituţională, dar fără conectarea reală, fizică a economiei Republicii Moldova la piaţa de desfacere a Uniunii Europene şi la economia Uniunii Europene această integrare europeană va fi una pe jumătate.

De aceea, este important că România şi Chişinăul şi până la urmă, Republica Moldova au găsit această înţelegere, acest compromis asupra noţiunii de pragmatism.

De asemenea, este important ca cetăţenii şi politicienii de la Chişinău să înţeleagă că pragmatismul nu trebuie să ducă la neglijarea problemelor din trecut, la neglijarea valorilor care ne unesc pe noi cu România, aşa cum au încercat să facă Partidul Comunist.

Pentru că dacă vom ajunge la aceeaşi abordare a pragmatismului, cu siguranţă vom crea noi obstacole în relaţia noastră cu Bucureştiul.

Dar, de asemenea vreau să menţionez cu referire la cadrul contractual, ceea ce a spus domnul Dungaciu este perfect valabil, eu înţeleg argumentele dânsului când este vorba despre semnarea unui nou tratat de bază cu Republica Moldova.

Dar, în acelaşi timp, politicienii de la Bucureşti trebuie să ia în considerare şi îngrijorările care există la Chişinău, nuanţate de anumiţi politicieni.

Societatea în Republica Moldova este divizată când este vorba despre România, când este vorba despre identitate, când este vorba despre limbă.

Există foarte mulţi oameni care au suspiciuni faţă de România, faţă de intenţiile sale faţă de Republica Moldova. Un tratat de bază pe care Moldova a încercat să îl promoveze în relaţia cu România.

Este văzut ca o încercare de a aplana, de a a tenua aceste suspiciuni. Aceste suspiciuni, dacă vor persista, ele vor pune în pericol buna funcţionare a relaţiei dintre Chişinău şi Bucureşti în viitor.

Realizator: Domnule Chirilă, de cine depinde să fie eliminate acele suspiciuni sau cine le alimentează?

Victor Chirilă: De politiocienii din ambele capitale. A neglija doleanţele cu Chişinăul la capitolul de tratat de bază înseamnă o eroare din partea Bucureştiului. Eu am văzut acel coninut pe care noua guvernare încearcă să-l promoveze în relaţia cu Bucureştiul şi ştiu că conceptele pe care le promovează sunt aproape de valorile şi conceptele pe care le promovează Bucureştiul. De aceea, pentru mine este un pic de neînţeles această încăpăţânare a unor politicieni de la Bucureşti de a evita acest subiect.

Realizator: Domnule Dan Dungaciu, pe de altă parte, aceste proiecte pot să determine diversificarea relaţiilor economice ale Republicii Moldova, pot să creeze deschideri noi, beneficii noi pentru populaţie?

Dan Dungaciu: Cu siguranţă că ăsta este scopul. Proiectele nu se fac nici pentru politicieni, nu se fac nici pentru a raporta rezultate excepţionale la Bruxelles, sau mai ştiu eu unde se mai raportează, ci se fac în beneficiul cetăţenilor de pe ambele maluri ale Prutului, şi cred că lucrul acesta trebuie să fie explicat în primul rând opiniei publice de la Chişinău, pentru că cine urmăreşte piaţa mediatică de la Chişinău, aproape informaţiile legate de România şi de acest parteneriat lipsesc aproape cu desăvârşire.

Sigur, ce faceţi dumneavoastră este un lucru extraordinar şi el ar trebui continuat pentru că vorbim despre o relaţie comună şi despre diverse forme de cooperare, dar dacă acest tip de cooperare nu ajunge şi în minţile cetăţenilor din republica Moldova şi din România, cu siguranţă vom avea aceste tipuri de probleme de care ne mailegăm şî astăzi.

Ce sensibilităţi trebuie menajate şi ce sensibilităţi nu trebuie menajate. Cu siguranţă există politicieni care au un anumit tip de sensibilitate la Chişinău, dar există alţii care au alte tipuri de sensibilităţi şi nu cred că există o sensibilitate sacră în Republica Moldova care trebuie protejată indiferent de guvernare şî indiferent de cine se află la putere.

Toate lucrurile acestea cred că trebuie reglate. Cum bine aţi spus domnule Chirilă, cu calm şi înţelepciune punându-le în discuţie şi abrodându-le, sigur, fără patimă, dar cu suficient de mult tact şi competenţă, astfel încât lumea să înţeleagă despre ce este vorba.

Astfel că, miza principală a acestor discuţii, la fel cum şi miza principală a acestor tratate despre care dumneavoastră spuneţi, este în primul rând cetăţeanul din Republica Moldova şi cetăţeanul din România.

Este în beneficiul ambelor state ca relaţiile să meargă bine. Este în beneficiul ambelor categorii de cetăţeni ca lucrurile să meargă bine.

Dar lucrurile acestea trebuiesc spuse. Din nefericire, acest tip, şi repet această idee, mi se pare foarte important- cu atât mai mult cu cât dumneavoastă faceţi un pot mediatic extrem de bine venit.

Din nefericire, aceste tipuri de parteneriate de discută extrem de puţin în mass-media din Republica Moldova şi dacă parteneriatul nu va fi dublat şi de un soi de nu neapărat omogenizare, dar punere în comun şi a spaţiului mediatic de pe cele două maluri ale Purtului, cu siguranţă rezultatele nu vor fi cele scontate, pentru că nu se va ajunge acolo unde trebuie să se ajungă, adică în mintea şi de ce nu în sufletul cetăţenilor din Republica Moldova şi din România.

Realizator: Mulţumesc domnule Dan Dungaciu. Dacă în urmă cu 20 de ani, unele familii se regăseau la 'Podul de flori' de peste Prut, cei care s-au născut atunci în 1990, au şanse noi, speranţe noi şi orizonturi noi. Colegii de la Chişinău au invitat în emisiune o studentă de 20 de ani, care învaţă în România.

Eduard Maceac: Da, este vorba de domnişoara Oxana. Ea este studentă la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării. Oxana, bună ziua, ne auzi?

Oxana: Bună ziua şi bine v-am găsit.

Eduard Maceac: Da, pentru că avem foarte puţin timp, vreau să te întreb cum au fost pentru tine aceşti ani şi ce perspective vezi tu în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti? Care sunt perspectivele pentru tinerii care invaţă pe ambele maluri ale Prutului?

Realizator: Şi daca îmi permiţi şi mie o întrebare - de ce ai ales să studiezi în România şi ce vrei să faci după aceea când termini studiile? Unde să profesezi?

Oxana: ... a fost acest program de burse oferit vecinilor basarabeni. Cu fiecare an numărul tinerilor din Moldova care doresc să studieze în România creşte, dovadă că România e atractivă pentru tinerii din Moldova.

O parte din ei sau cea mai bună parte aleg să rămână în România. Dar sunt convinsă că situaţia se va schimba în următorii ani odată cu schimbările de la Chişinău. Tinerii au înţeles că cunoştinţele, experienţa acumulate în România trebuie şi merită implementate acasă.

Personal vreau să mă întorc acasă, aşa, după ce voi face un masterat aici în România pentru că posibilităţile pentru noi, tinerii, acolo la Chişinău au crescut şi sunt sigură că cei de acasă ne aşteaptă, ne aşteaptă să venim să schimbăm ceva acolo.

Realizator: Mulţumim, Oxana. Este o perspectivă asupra viitorului. Sunt nişte speranţe exprimate. De altminteri este un episod de viaţă ceea ce ne-ai prezentat nouă acum. Ne apropiem de finalul emisiunii noastre speciale realizată de Radio România Actualităţi şi Radio Moldova la 20 de ani de la 'Podul de flori' peste Prut. Am căutat să evocăm amintiri şi să privim spre viitor. Invitatul nostru de astăzi a fost profesorul Dan Dungaciu. Le mulţumesc colegilor de la Chişinău, îi mulţumesc lui Eduard Maceac şi invitatului său. Eu sunt Alexandra Andon, spun la revedere ascultătorilor noştri din România şi Republica Moldova.

Eduard Maceac: Într-adevăr, a fost o jumătate de oră foarte interesantă. Vom continua la Radio Moldova să organizăm acest duplex cu colegii de la Iaşi şi peste puţin timp vom intra în legătură directă cu colegii de la Iaşi; Redacţia Tineret a pregătit o emisiune de aproape o oră. Vă spunem la revedere, o zi bună.