Dezbatere pe tema Roşia Montană

Realizator: Bună ziua, tema dezbaterii este Roşia Montană - care este stadiul contractului dintre Guvernul României şi investitorul strategic canadian care va exploata minele de aur şi argint ale românilor, din Munţii Apuseni, încheiat în 1998, cât de profitabilă este această investiţie şi dacă statul român câştigă sau pierde, dacă câştigă suficient; ce variante alternative există pentru Roşia Montană, dacă proiectul nu va fi realizat? Cât are de gând statul să aloce pentru acea zonă? Ce se va face acolo? De ce atâţia ani, 2006-2010, proiectul de evaluare intitulat "Studiul de impact asupra mediului" este blocat şi ce are de gând guvernul, îl va debloca sau nu? Este astăzi acea zi? Proiectul Roşia Montană pare să fi ajuns într-un moment important din punct de vedere al deciziei referitoare la demararea sau nu a investiţiei. În cursul lunii trecute, localităţile din Apuseni au fost vizitate de ambasadorii Canadei şi Ungariei, dar şi de miniştrii economiei, mediului şi culturii din guvernul Boc. Aceştia au declarat săptămâna trecută că azi au o întâlnire de lucru pentru a vedea ce vor face. Vom dori şi noi să aflăm toate aceste lucruri şi îi rugăm pe invitaţii noştri să ne ajute. Îl avem alături de noi pe preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel.Mai sunt alături de noi preşedinţii unor comisii din Parlamentul României - preşedintele Comisiei de industrie din Camera Deputaţilor, domnul Iulian Iancu, şi preşedintele Comisiei juridice din Senat, domnul Toni Greblă. Peste un sfert de oră, ministrul mediului, Laszlo Borbely, ne-a promis că va intra în legătură cu noi. Este o întâlnire de lucru la guvern; mai sunt şi alte întâlniri la guvern şi întâlniri cu experţii FMI. Încep cu dumneavoastră, domnule preşedinte al Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel. Ieri aţi dat un aviz pentru acest proiect. Pe teritoriul judeţului dumneavoastră aveţi conturate opinii pro şi contra pentru această investiţie. Ce înseamnă evenimentul de ieri, ce înseamnă presiunea pro şi contra faţă de această investiţie?

Ion Dumitrel: Am emis un nou certificat de urbanism. Ce înseamnă acest lucru? Pur şi simplu, obligaţia Consiliului Judeţean, a autorităţii judeţene, de a emite un certificat de urbanism pentru o investiţie care trebuie tratată, aşa cum am promis şi contestatarilor acestui proiect, ca orice investiţie, mare sau mică, din judeţul Alba. Este foarte important însă, din punctul meu de vedere, pentru statul român. Certificatul de urbanism este un document care a fost solicitat de investitor în urmă cu aproximativ două luni şi jumătate. Obligaţia noastră legală era să-l emitem în 30 de zile, însă a fost nevoie să solicităm cât mai multe documente pentru a putea să emitem un certificat de urbanism care să răspundă tuturor întrebărilor ridicate de-a lungul timpului referitor la condiţiile în care trebuie să fie şi să se facă această investiţie, dacă, în urma analizelor, instituţiile statului - care vor trebui să-şi spună un punct de vedere - vor constata că se poate face investiţia sau nu, în final urmând să se ia hotărâre privind emiterea autorizaţiei de construcţie sau nu.

Realizator: Domnule preşedinte, am în faţă, primită de la Bruxelles chiar în urmă cu o jumătate de oră, o scrisoare a mai multor primari din Munţii Apuseni, care sunt acum acolo, la o dezbatere cu europarlamentarii români, care va începe la ora 15:00. Se cere în acea scrisoare, printre altele, ca Guvernul României să deblocheze cât mai urgent evaluarea studiului de impact asupra mediului şi să ia cât mai urgent o decizie în demararea acestei investiţii importante pentru comunităţile din Munţii Apuseni. Există şi alţi primari care sunt contra? Ce spun aceştia? Ce le răspundeţi dumneavoastră?

Ion Dumitrel: Eu pot să vă spun că, dacă este vorba despre primarii care sunt "afectaţi" de această investiţie, eu îi înţeleg - şi vă spun de ce. Este zona minieră a Munţilor Apuseni, e vorba de Abrud, Bucium, Roşia Montană, dar şi Lupşa, şi Bistra, şi alte comunităţi din zonă, care sunt foarte afectate din punct de vedere social. Aici, şomajul este extraordinar de mare, dar şi bugetul local este păgubit de posibile venituri dintr-o investiţie minieră. Fie că e vorba de investiţia minieră de la Roşia Montană, care este solicitată a fi continuată de un investitor canadian, fie că este vorba de investiţia din exploatarea de cupru de la Roşia Poeni, în care acum statul român este proprietarul, oamenii aceştia doresc să facă ceea ce ştiu mai bine, şi anume să pună în valoare zăcămintele de aur şi de cupru din zona Munţilor Apuseni. Dacă aţi trăi în această zonă, sau dacă contestatarii - sau şi cei care sunt pro, dar mă refer la contestatari - ar trăi în zona Munţilor Apuseni, şi-ar da seama şi ar înţelege populaţia din zonă şi aceşti primari - care merg, sunt convins, cu mandatul administraţiei locale şi cu mandatul cetăţenilor - de ce îşi doresc atât de mult să înceapă mineritul. Şi mai e un lucru foarte important, zic eu, pentru noi - şi e vorba de întreaga Românie: avem atâtea rezerve, atâtea posibilităţi, mai ales acum, în perioada aceasta de criză, prin care putem să dăm o şansă comunităţilor locale - şi eu vorbesc de oamenii din judeţul Alba, locuitorii judeţului Alba - pentru a avea un loc de muncă, pentru că o astfel de investiţie creează locuri de muncă nu numai direct în minerit, ci şi în zonele colaterale acestei investiţii. Însă până la urmă este un lucru care trebuie analizat foarte-foarte serios, şi de data aceasta nu de politicieni, ci de specialişti, şi să spună: toate întrebările ridicate prin certificatul de urbanism - mă refer la condiţii, avize, studii care trebuie făcute -, aceste lucruri le fac specialiştii şi ne spun: "Da, se poate face exploatarea" sau "Nu se poate face", de ce şi cum trebuie făcută. Dar trebuie lăsaţi - şi asta am rugat şi rog de câţiva ani de zile instituţiile statului: să ne lase şi să-i lase pe cei care trebuie să facă aceste analize, să facă aceste studii, ca să ştim odată ce facem în Roşia Montană şi la Roşia Poeni, pentru că mă interesează întreaga zonă minieră - poate că, de ce nu, toată zona minieră a Munţilor Apuseni, pentru că altfel tot o întindem şi pierde timpul. Cei care cred că în zona Roşia Montană - Roşia Poeni se poate face agricultură sau se poate face turism sau se pot face exploatarea lemnului se înşală; înseamnă că dumnealor n-au fost şi nu cunosc zona.

Realizator: Deci, înţeleg de aici că cei din Roşia Montană sau din jur, sau comunităţile locale, unii sunt pro şi unii sunt contra. Cei care sunt contra, din ce mi-aţi spus dumneavoastră, înseamnă că vor şi ei să se extindă investiţia în zonă? Aţi spus că şi cupru, şi altele...

Ion Dumitrel: Da.

Realizator: Şi în alte zone? Deci vor ca statul român să aibă grijă şi de exploatarea restului de minerale ce sunt în subsol şi metale? Asta vreţi să spuneţi?

Ion Dumitrel: Statul român trebuie să spună foarte clar dacă se face minerit şi cum să se facă şi trebuie să se acţioneze în această direcţie, pentru că stăm de foarte mulţi ani... Şi sunt convins că şi ceilalţi parteneri de discuţie din această emisiune cunosc foarte-foarte bine, aşa cum ştiu eu despre dumnealor câte ceva, acest domeniu şi cred că pot să-şi spună, cu siguranţă profesionist, punctul de vedere. Însă trebuie să se ţină foarte clar seama şi de interesele localnicilor - şi mă refer la toate comunităţile din zona Munţilor Apuseni şi a întregului judeţ Alba - ca să ia această decizie, pentru că...

Realizator: Domnule preşedinte, numai o secundă; vreau să vorbesc şi cu ceilalţi care sunt pe fir cu noi. Domnule preşedinte Iulian Iancu, până la urmă ce se întâmplă în zona Munţilor Apuseni? Deci, din '98 vorbim întruna de aceste rezerve. În ce stadiu suntem acum? Ce urmează de aici? Ce se pune în schimb dacă se ia o decizie "nu investiţiei", ce se pune în loc în zona aceea dacă se va aplica acea investiţie? Pentru că sunt aici tot felul de probleme legate, evident, şi de mediu, şi de patrimoniu. Vă rog.

Iulian Iancu: Vedeţi, aici este un paradox. Vorbim de zona cu cel mai bogat zăcământ din Europa în aur şi argint şi cel mai important zăcământ de cupru din Europa. Şi cu toate acestea...

Realizator: Deci, reluăm: pe teritoriul României, la ora actuală există cel mai mare zăcământ de aur, argint şi cupru, neexploatat.

Iulian Iancu: Cel mai mare zăcământ de aur şi argint şi cupru din Europa; neexploatat - primul punct. Al doilea: vorbim de cel mai controversat contract din istoria postdecembristă a României, încheiat în '98 şi blocat pentru studiul de impact asupra mediului încă din 2006. Ce trebuie să reţinem? Este un subiect controversat tocmai datorită acestui impact asupra mediului, dar nu sunt admise, tocmai din cauza acestor sensibilităţi, accentele grave, deciziile imperative. Aşa cum am văzut acum doi ani de zile, când în guvernarea precedentă ne-am trezit cu poziţia fostului ministru al mediului, a primului-ministru, care pe de-o parte au emis un punct de vedere de susţinere, iar la câteva luni au venit cu un punct de vedere de nesusţinere, după care ne-am trezit cu o iniţiativă legislativă de interzicere pur şi simplu a unei substanţe chimice, cianura, neţinându-se seama de consecinţele asupra vieţii economice şi sociale - adică impactul asupra autorităţii locale, aşa cum spunea domnul preşedinte. Autoritatea locală, comunitatea de acolo, de 20 de ani este cea mai afectată. Nimeni, în nicio guvernare, nu a prevăzut o sumă expresă, aşa cum noi am spus la vremea respectivă, în dezbatere în comisie în 2008 - am prevăzut ca o obligativitate ca Guvernul României să aloce 20 de milioane exclusiv pentru acea comunitate, până când se vor termina aceste discuţii contradictorii. Iată în ce moment se află...

Realizator: S-a emis?

Iulian Iancu: Nu. Acest lucru este interesant: eram pe vârful de creştere economică, vârf de maxim, 2007-2008, şi guvernul a refuzat să aloce de la buget 20 de milioane. Nu era o sumă mare, dar era o sumă care dădea o soluţie comunităţii locale până când acest tip de dezbatere va lua sfârşit. Dar în ce condiţii discutăm? Discutăm în condiţiile în care există o directivă europeană care a fost realizată şi aprobată după şase ani de dezbatere - atenţie! -, în condiţiile în care pe suprafaţa Europei, în diverse state membre...

Realizator: Decizie a Comisiei Europene - să precizăm.

Iulian Iancu: A Comisiei Europene, deci la nivel european. Vorbim de decizia UE, a Comisiei Europene...

Realizator: De executivul european.

Iulian Iancu: a executivului european. Vorbim de state membre ale UE care au contracte în derulare folosind această tehnologie şi vorbim, iată, de cel mai mare zăcământ, adică impact economic maxim pentru România. Dacă convenim cu toţii astăzi: da, nu este admisă tehnologia care utilizează cianura pentru exploatarea aurului, atunci, automat, la această rezoluţie trebuie să existe un amendament, depus de această dată de noi, adică de reprezentanţii PSD, prin care României să-i fie compensată această pierdere de contract economic. Adică, înţelegem dacă se ajunge ca o voce unică la nivel european să interzică tehnologia, de acord, dar, atenţie, afectaţi ţara cu cel mai mare zăcământ şi, prin urmare, trebuie să fim compensaţi pentru această pierdere economică prin: susţinere financiară concretă, în echivalent cu suma pe care o pierdem, în contracte de dezvoltare a infrastructurii, promovare a resurselor regenerabile, în aşa fel încât acea comunitate locală să aibă soluţii, să aibă locuri de muncă, să-şi dezvolte viaţa în condiţii decente. Or, noi acum avem parte totuşi de abordări imperative, ca şi cum nu am fi capabili să purtăm un dialog cu argumente pro şi contra. Se face acest tip de demers, culmea!, din partea unei ţări care nu are niciun zăcământ de acest gen, respectiv Ungaria. Ungaria este cea care este cea mai activă în a interzice acest tip de proiect. Or, după părerea mea, nu este cazul. România are instituţii ale statului care ştiu să se reprezinte în conformitate cu legislaţia europeană. Ministerul Mediului, Ministerul Economiei, guvernul în ansamblul său ştie să-şi analizeze impactul, trebuie să analizeze corect impactul asupra condiţiilor de mediu şi să ia o decizie numai după ce s-a asigurat că nu există niciun risc pentru viaţă, pentru dezvoltarea corectă a vieţii faunei, florei în acea zonă.

Realizator: Domnule preşedinte, înţeleg aşa: că mâine, în Parlamentul European, este o iniţiativă legislativă înaintată de reprezentanţi europarlamentari ungari şi greci împotriva interzicerii cianurii şi exploatării zăcămintelor cu cianură, da?

Iulian Iancu: Da. Este o rezoluţie comună, semnată de membri ai mai multor grupuri politice, dar care are deja cinci amendamente. Printre aceste amendamente se află şi amendamentul nostru, prin care cerem expres ca României să-i fie compensată orice pierdere în cazul în care se ajunge la o astfel de decizie. De asemenea, mai există un amendament, am înţeles, promovat de colegii de la PDL, care solicită un studiu de impact pentru evaluarea impactului privind legislaţia existentă şi legislaţia nouă asupra contractelor în derulare, solicitat a fi realizat până la sfârşitul anului 2012. Avem în dezbatere un subiect la nivel european, în baza acestei rezoluţii...

Realizator: Şi unul la nivel intern, destul de pasionat. Mă duc şi eu domnul Greblă şi îl rog, ca preşedinte al Comisiei juridice: vă rugăm să ne spuneţi, în acest context, la această dezbatere care se întinde pe atâţia ani, statul român pierde sau nu din contractul care a fost încheiat? Legile au fost bune în '98? Trebuie modificate? Trebuie renegociat contractul? Ce se întâmplă, de fapt?

Toni Greblă: România pierde, şi pierde foarte mult. După părerea mea, lucrurile ar trebui un pic sistematizate şi fiecare să-şi facă datoria acolo aşa cum are atribuţiile, respectiv: guvernul trebuie să decidă la nivel politic dacă doreşte susţinerea, continuarea şi dezvoltarea activităţilor de extracţie a minereurilor în România şi în zona Munţilor Apuseni. Aceasta este o decizie politică. Noi avem foarte multe minereuri în subsolul ţării, care de 20 de ani încoace am început să le abandonăm până aproape de dispariţie.

Realizator: Singuri am putea să le exploatăm?

Toni Greblă: Aici nu e problema cine exploatează, important ca ele să fie exploatate; că e o firmă a statului român, că e o firmă privată, până la urmă aceleaşi taxe şi impozite se plătesc, acelaşi lucru se întâmplă indiferent de sistemul pe care îl alegem. Dar trebuie să ne decidem politic: dorim relansarea industriei de extracţie a minereurilor? Atunci trebuie să adoptăm o soluţie. Dacă vrem să o blocăm, adoptăm soluţia negativistă. Al doilea lucru este că până la urmă decizia trebuie să aparţină autorităţilor locale, comunităţilor locale. Şi dacă în zona Roşia Montană, Abrud, în general în zona Munţilor Apuseni, s-au exploatat minereuri de sute de ani, acel teren este răvăşit şi arată... pentru cei care au fost acolo... arată aşa cum arată. Deci, din acest punct de vedere, comunităţile locale şi-au spus părerea. Noi dorim relansarea activităţii de extracţie a minereurilor în această zonă. Ministerul Mediului şi alte organe competente trebuie să-şi exercite rolul lor de verificator - adică: studiile, tehnologia care sunt folosite acolo ar trebuie să fie verificate din punct de vedere al conformităţii cu normele europene, care norme europene, în acest moment, permit extracţia aurului şi a argintului prin tehnologia cu cianură. Astfel încât ce va face UE în următorii 7, 15, 20 de ani este o chestiune care astăzi nu ne priveşte, şi din acest punct de vedere, după părerea mea, autorităţile române ar trebui să ia o hotărâre corectă şi repede, în sensul de a permite dezvoltarea activităţilor în zonă, pentru că, din punct de vedere social, este de-a dreptul un dezastru acolo; populaţia doreşte acest lucru. Din punct de vedere al mediului, aşa cum arată terenul, aşa cum arată pământul în prezent, el este răvăşit şi ar necesita zeci de milioane de euro pentru a-l reface din punct de vedere ecologic.

Realizator: Domnule preşedinte, deci, din punct de vedere juridic, în acest moment înţeleg că suntem în următorul stadiu: guvernul României trebuie să deblocheze activitatea Comitetului de analiză interministerial pentru a da un "da" sau "nu" studiului de impact asupra mediului. E corect?

Toni Greblă: Este corect, şi aceste lucruri ar trebui grăbite.

Realizator: După aceea?

Toni Greblă: După aia urmează autorizaţii...

Realizator: După aceea urmează o evaluare a ministerului, a autorităţilor române, pe baza acelui studiu?

Toni Greblă: Da, trebuie prevăzute în autorizaţia de mediu nişte etape care au mai fost parcurse acum câţiva ani şi acum reluăm, practic; se reia procedura.

Realizator: Deci, se reia procedura de evaluare. După aceasta, Guvernul României dă o hotărâre de guvern, nu?

Toni Greblă: Ministerul Mediului emite o autorizaţie de mediu; ăsta este punctul final.

Realizator: Şi începe investiţia sau se opreşte?

Toni Greblă: Să înceapă investiţia. Şi poate să înceapă investiţia dacă ar exista autorizaţia.

Realizator: Îl avem alături de noi şi pe ministrul mediului, Laszlo Borbely. Bună ziua, domnule ministru, mulţumim că v-aţi alăturat dezbaterii noastre, în care încercăm să înţelegem ce se întâmplă cu Roşia Montana acum, astăzi, şi, conform promisiunii de săptămâna trecută, dacă la întâlnirea dintre miniştrii mediului - dvs -, culturii şi economiei s-a luat o decizie - se deblochează, da sau nu, investiţia?

Laszlo Borbely: Nu, noi nu discutăm deblocarea investiţiei; nu avem ce discuta cu deblocarea investiţiei. Dânşii au despus ieri un nou certificat de urbanism, care a fost depus la minister. Se fac paşii necesari să se verifice acest certificat de urbanism, dacă este în concordanţă cu prevederile legale, urmând ca după aceea să se întrunească CAT - Comitetul de autorizare tehnică -, care reia acele discuţii în legătură cu studiul de impact, care va trebui să fie reluat, mai mult ca sigur, pentru că, chiar dacă au fost discutate patru capitole, trebuie dânşii să depună din nou acest studiu de impact. După terminarea acestor discuţii, inclusiv transfrontaliere - şi aici vreau să corectez pe cel care a spus că nu prin hotărâre de guvern se va da autorizaţia: ba da, conform legislaţiei în vigoare, după ce se termină aceste discuţii, pe baza propunerii, evident, a Agenţiei regionale şi pe baza propunerii ministerului, se va da autorizaţia de mediu prin hotărâre de guvern.

Realizator: Domnule ministru, deci suntem în faza de început a discuţiilor despre Roşia Montană, la mijloc? Unde ne situăm? De ce atâtea patimi în aceste zile?

Laszlo Borbely: Păi sunt patimi pentru că, în primul rând, trebuie explicat la toată lumea că sunt unele proceduri bazate pe cianură, tehnologii moderne, care înseamnă 5 mg, faţă de 10 mg care sunt permise în UE, deci concentraţia de cianură, deci sunt aceste posibilităţi care sunt aplicate în mai multe ţări din UE; în al doilea rând - şi trebuie explicat foarte clar -, trebuie să fie un sistem închis în care să nu fie niciun fel de pericol şi să fie 100% garantat că nu va polua. În al doilea rând, ceea ce mi se pare grav - şi de aceea eu am spus şi săptămâna trecută: din păcate, şi trebuie s-o spunem, statul român nu s-a prea implicat în ultimii ani acolo; când e vorba de o comunitate, când e vorba de oameni care sunt în şomaj 90%, nu s-a implicat! Şi cum poate să se implice? De exemplu, prin decizia mea, pe care am luat-o acolo, la faţa locului - şi acest lucru îl discutăm acum, ca din 700.000 de euro - când investitorul a cheltuit deja mai multe sute de milioane de dolari -, prin 700.000 de euro măcar să neutralizăm acea apă acidă care curge în Abrud şi în Arieş de zeci de ani de zile. Şi o vom rezolva prin fondul de mediu; aşa se implică statul. În rest, trebuie să vină investitorul, trebuie să fie toate procedurile respectate, şi atunci voi vedea eu, ca ministru al mediului, când ajungem la sfârşit - care probabil că va dura câteva luni bune de zile, cel puţin câteva luni bune de zile, până când vom ajunge în perioada finală, când se va pune în dicuţie autorizaţia de mediu.

Realizator: Şi hotărârea de guvern, înţeleg.

Laszlo Borbely: Hotărârea de guvern, da.

Realizator: Domnule ministru, în acest moment, aceşti 700.000 de euro pe care dvs aţi decis să-i daţi comunităţii locale sunt pentru râul care este în jurul exploatărilor trecute, făcute de zeci de ani, din urmă.

Laszlo Borbely: Corect. Statul român nu s-a implicat, şi...

Realizator: Iar în viitor, investitorul care este acolo va investi pentru noua tehnologie pe care dvs o veţi decide care va fi cea mai bună pentru România, până la urmă. Da sau nu? E corect?

Laszlo Borbely: Aşa e, şi o să mă duc în luna iunie până în Suedia să mă uit; acolo sunt trei mine de aur care funcţionează de ani de zile, Suedia fiind o ţară care cred că tratează aceste probleme de mediu foarte serios. Mă duc acolo la invitaţia ministrului omolog din Suedia să văd şi eu la faţa locului cum funcţionează un sistem închis de tehnologie bazată pe cianură.

Realizator: Dvs sunteţi şi membru al guvernului. Cunoaşteţi şi, de fapt, în grădina dvs este problema Roşia Montană. Ce se face cu zona de patrimoniu de acolo?

Laszlo Borbely: Cu zona de patrimoniu colegul meu, domnul Kelemen Hunor, se ocupă, de aceea am fost împreună la Roşia Montană. Acolo, din câte am văzut, sunt aceste galerii romane din care o parte poate fi chiar pusă în circuitul turistic şi, evident, salvată. Trebuie să se introducă şi acolo un nou studiu arheologic, pentru că cel vechi a fost, tot aşa, prin justiţie, suspendat, şi trebuie Comisia pentru monumente istorice să dea avizul pentru a putea să fie finalizată procedura pe tema patrimoniului. Investitorii, prin prezentare cel puţin, s-au angajat să prezerve atât zona istorică, deci localitatea, centrul localităţii, şi acele galerii romane care sunt vizitabile.

Realizator: Mulţumesc foarte mult. Deci, avizul de la Cultură vine tot la dvs, în cadrul Comitetului de analiză tehnică, nu?

Laszlo Borbely: Avizul de la Cultură îl dă Ministerul Culturii prin Comisia pentru Monumente. E separat de Mediu, da.

Realizator: Mulţumesc foarte mult pentru toate aceste informaţii. Înţelegem că în acest moment discuţiile despre Roşia Montană sunt într-o fază de renaştere, de reînceput, şi până la urmă patrimoniul trebuie salvat, partea ecologică, tehnologiile şi mai ales comunităţile locale.

Ion Dumitrel: O singură menţiune: totuşi, să nu uităm că în momentul de faţă România nu mai are minerit pe zonă de resurse minerale, orice categorie de resursă minerală; de la 20 de milioane de tone producţie suntem la 0,025 şi importăm toate aceste materii prime care sunt necesare astăzi în economia românească, într-un moment de criză, de vârf de criză. Deci, este nevoie să ne întoarcem către mineritul românesc.

Realizator: Spuneţi că este o salvare pentru a ne întoarce spre mineritul românesc în forma clasică, sau suntem capabili să punem şi tehonologii moderne?

Ion Dumitrel: Nu. Astăzi, din fericire, tehnologiile moderne permit valorificarea zăcămintelor chiar sărace cu o eficienţă maximă. România are astăzi capacitatea să-şi valorifice la maximum, cu înaltă eficienţă, potenţialul de resurse minerale.

Realizator: Vă mulţumesc foarte mult.