Vine vacanța cu... trenul din Franța?

Vacanța vine ŞI din Franţa, pentru că Micul dicţionar academic îi plasează originea oricum în zona surorilor de „gintă latină”. Putea să vină foarte bine şi din limba italiană, dar cu siguranţă nu a venit cu trenul, de vreme ce în acelaşi catastif găsim notată şi prima atestare pe undeva pe la sfârşit de secol al XVIII-lea la un anume EUSTATIEVICI care publica la Sibii un „Scurt izvod pentru lucruri de obşte şi de chilin în scrisori de multe chipuri”. Scuzaţi regionalismul învechit „chilin” dar aşa vă mai pot spune şi eu câte un cuvânt... mai deosebit, nu numai colegul Orodel Olaru. Iar de... deosebit ce e, chiar deosebit înseamnă!

Dar să-l lăsăm pe CHILIN să doarmă liniştit prin dicţionare şi să revenim la VACANŢĂ... Cum vă spuneam cu trenul nu avea cum să ajungă, de transportul feroviar putând vorbi doar după 1820 şi atunci doar în Anglia. Aşadar EUSTATIEVICI nu avea cum să aducă nicidecum cuvântul cu „trenul”. Îl aduce într-o carte! Astăzi ar avea mult mai multe mijloace de locomoţie la dispoziţie, dar un alt cuvânt să-l dea la o parte cu greu s-ar putea găsi. O fi pentru snobi globalul „holiday” oarecum frecventabil, dar nu cred că poate alunga „vacanţa” noastră adusă cu trenul din Franţa niciun tren rapid care circulă pe sub Canalul Mânecii. Mai mult, „vacanţa” asta cu rădăcini latineşti a ajuns şi în dicţionarele limbii engleze unde îmbracă o haină fonetică puţin schimbată, dar tot de la verbul latinesc „vacare” se revendică. Iar verbul înseamnă că „eşti neocupat, liber, fără stăpân”... Adică... în vacanţă! Pe care o doresc cât mai plăcută tuturor elevilor care se vor bucura în curând de ea!