Vasile Șeicaru despre...

Un timp am crezut că viața mi se va schimba radical. Și mai credeam că în bine. Că așa era normal.

Eu unul m-am săturat până la lehamite să trăiesc o veșnică perioadă de tranziție. Am trăit și perioade în care aveam senzația că sunt liber. Am trăit și perioade în care am sperat până-n pânzele albe că vom trăi mai bine. Acum mă amuz de circul politic. Acum viața m-a învățat să deosebesc foarte bine șmecherul de omul cu bun simț, nesimțitorul de cel trăitor întru Dumnezeu. Nu mai știu însă la un moment dat cine e hoțul și cine e vardistul.

Dintre dezamăgirile mele aș aminti și scăderea gustului majorității românilor pentru frumos. Frumosul cel adevărat, nu cel pe care ni-l dau la televizor. Sunt multe lucruri care nu-mi plac. Dar mă și bucur enorm de cele legate de libertatea mea. Azi pot călători, pot vedea frumosul pe care vreau să-l văd, pot respira un alt aer când al meu devine irespirabil.

Băiatul meu, Mihnea, învață în Germania. A ales să trăiască acolo, a ajuns să gândească chiar în orizontul altui grai. Și asta nu înseamnă că și-a trădat țara sau că e dezrădăcinat.

Pot cânta despre ce vreau eu, pot apărea pe scenă cum vreau, pot spune nu. Și asta ți-o spun eu care am trăit și am înțeles pe propria-mi piele ce înseamnă rație la alimente, la benzină sau la viață. Așa că să nu-mi spună nimeni că era mai bine înainte. Numai că așteptările mele erau altele. Doream să trăiesc frumos într-o țară care să-mi ofere tot. Că are ce să-mi ofere.

Acum, după 20 de ani, mă bucur că-mi pot asculta, compune și cânta muzica pe care mi-o doresc. Pot vedea frumosul, pot trăi și simți viața pe care mi-o doresc. Speranțele mele sunt mari. Și am o mare încredere în generația tânără.

Vasile Șeicaru