Turnul cu Ceas din Sighişoara

Cu o istorie de peste 870 de ani, Cetatea Medievală a Sighişoarei este singura locuită din această parte a Europei, fiind cea mai spectaculoasă şi mai bine păstrată cetate medievală din Transilvania.

Întreg sistemul defensiv al cetăţii a fost ridicat, de-a lungul timpului, de bresle, iar dacă în prezent au mai rămas în picioare 9 turnuri, din cele 14 ridicate în secolul al XVIII-lea, lungimea zidului s-a păstrat aproape în totalitate, având peste 900 de metri.

Anual, peste 150.000 de turişti aleg să viziteze acest edificiu, aflat în patrimoniul UNESCO, Muzeul de Istorie din cetate oferindu-le celor interesaţi o bogată zestre culturală aparţinând unei lumi medievale demult apuse.

Cetatea Sighişoarei este atestată documentar într-un act emis de Papa Bonifaciu al VIII-lea în 1298, însă fondarea oraşului a avut loc undeva în jurul anului 1140.

Dincolo de maiestuozitatea ei, vizibilă atât de la poalele cetăţii, cât şi de pe străduţele înguste ale burgului, istoria cetăţii medievale se regăseşte şi într-o bogată colecţie de exponate adăpostite de Muzeul de Istorie.

„Muzeul de Istorie Sighişoara are trei expoziţii permanente, respectiv Turnul cu Ceas, cea mai veche locaţie, care are 114 ani vechime, a fost inaugurat în 25 iunie 1899; în apropiere, muzeul mai are o colecţie permanentă, în piaţa din faţa Turnului ce Ceas este colecţia de Arme; tot în cadrul muzeului, la baza Turnului cu Ceas poate fi vizitată vechea închisoare militară a oraşului, organizată în secolelel VII-XVIII, pe care am amenajat-o ca o cameră de tortură.

"Ne-am bazat pe o lucrare editată în perioada Mariei Terez – Codex Criminalis Tereziana, datat în 1769, este ultimul cod penal care în această zonă permitea tortura ca şi procedură de anchetă penală”, susţine Nicolae Teşculă, directorul instituţiei.

La camera de tortură, ghid ne-a fost Mircea Radu Iacob.

„În camera de tortură se poate vedea fotocopii după Codul Terezian, care a fost emis de Maria Tereza în 1769, avem fotocopii după legarea de mâini a condamnatului, după scara de tortură, după jugul de tortură, după cizma spaniolă, după zdrobirea degetelor şi a mâinilor, un lanţ unde erau legaţi condamnaţii, apoi o piatră care era legată de gâtul condamnatului şi era purtat cu ea prin cetate. Mai avem jugul de tortură, cătuşe pentru mână şi picior”, ne-a explicat Mircea Radu Iacob.