Totul despre DEX

Probabil că o să vi se pară deplasat să citez definiţia unui cuvânt specializat ca „pleonasm”. Totuşi... despre el, despre pleonasm, scrie în DEX că este „o eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziţii cu același înțeles.” Şi chiar dacă nu vă e de nici un folos un astfel de cuvânt, „realitatea lingvistică” pe care o descrie vă este sigur familiară.

Toţi „coborâm jos” şi „urcăm sus”, „colaborăm împreună”, „ne întoarcem înapoi”, „revenim din nou” şi aşa mai departe. Dacă am sta să judecăm logic, nu putem să cobărâm decât jos. Chiar dacă şi celebrul „Luceafăr” cobora în jos... alunecând, ce-i drept, pe-o rază. De urcat, urcăm „în sus” şi ne întoarcem, bineînţeles, “înapoi”. Iar de colaborat nu putem să colaborăm... în singurătate.

De ce simţim aşadar nevoia să ne exprimăm pleonastic, când folosim cuvinte ştiute şi înţelese de toată lumea? Pentru că, de fapt, vrem să le întărim sensul mai ales lor, acestor cuvinte simple, care prin utilizare frecventă, par a avea un aspect cam ... „tocit”. Să spunem că aceasta ar fi scuza pentru exemplele de mai sus, dar pentru ceva care „se termină cu un happy-end” ce scuză mai putem găsi? Că nu ne-am dat seama că sensul cuvântului din română se suprapune parţial peste sensul împrumutului din engleză? Dar dacă nu ne dăm seama sau nu ştim, mai bine formulăm din nou sau reformulăm... nu din nou, de data asta... În plus, dacă, din inerţie, mai presărăm în conversaţie câte un pleonasm, ar trebui să ne gândim că şi cuvintele sunt o resursă, nu are rost să le risipim.

Parafrazînd sfatul unui preşedinte de ţară sud-americană care-şi îndemna concetăţenii să renunţe să mai cânte la duş pentru a face economie de apă, spun şi eu: să nu mai folosim cuvinte în plus, că le irosim degeaba şi puţină economie nu strică nici în domeniul acesta...