Torta di zucchine

Zeii postmodernităţii intră în bucătărie. Cei mai inspiraţi „chefi” bucătari au ajuns să câştige chiar şi 500 de milioane de dolari într-o carieră de câţiva ani. Nu în bucătărie, ci în emisiuni de televiziune, prin cărţi de bucate şi prin investiţii în reţele de restaurante.

Principiul pare simplu când este explicat de antropologul Vintilă Mihăilescu, director la Muzeului Ţăranului Român:

„Se ia o categorie de alimente şi se întreabă, aşteptînd inspiraţia: ce este, în mod tradiţional, mai incompatibil cu aceasta? De pildă, ciocolata. Păi, nici o bucătărie din lume nu a combinat ciocolata cu spanacul, de pildă. Răspuns corect: vom combina ciocolata cu spanacul. Se iau, mai ales, alimente bine conotate, cu gusturi puternice şi amatori declaraţi: somon, ficat de gîscă, etc. După acelaşi principiu, vor fi combinate cu alte categorii de alimente, cât mai depărtate ca gust, pentru a fi scoase din somnul lor tradiţional şi aduse la o nouă viaţă culinară în/şi printr-o simfonie imprevizibilă a gusturilor şi aromelor. Se întreabă, cu voce tare, de unul singur: la ce ne duce toată această jubilare a transgresării? Răspunsul: se creează o explozie de diversitate. Nu! Omoară, de fapt, diferenţa. Trebuie să aibă nişte "reguli de joc", să rămînă creaţie şi nu simplă "deconstrucţie".”

Care ar fi, de fapt, diferenţa dintre McDonald's şi această „Nouvelle cuisine” (noua bucătărie)? În fond, amândouă mondializează şi uniformizează. Doar că, privind nota de plată, dacă hamburger-ul este post-gurmandismul săracului, mousse de chocolat cu spanac este cel al bogatului. Şi mai este ceva: dacă într-un restaurant cu "bucătărie etnică", oricare ar fi aceasta, te poţi imagina undeva, într-un restaurant de acest gen te poţi imagina oriunde - sau nicăieri...

Putem să continuăm sinteza gurmandă în propria bucătărie, într-un moment de inspiraţie latină. „Tartă cu dovlecei” sau la mama ei „Torta di zucchine”.

Fierbeţi, timp de 5 minute, 100 de g de orez, împreună cu 5 fire de ceapă verde tocate. Scurgeţi apa şi adăugaţi conţinutul în castronul cu 500 g de dovlecei raşi pe răzătoarea mare, 2 ouă bătute uşor, 2 linguri de iaurt, 50 de g de suncă tăiate cubuleţe, 50 gr brinza topită ruptă în bucăţi, la fel şi Gorgonzola sau caşcaval ras şi o legătură de pătrunjel. Se pregăteşte aluatul din 250 g făină, 100 g de unt, 1ou, 50 g smântână şi sare. Se întinde o foaie subtire într-o tavă de 30 de cm.

Peste aluat se presară pesmet apoi se varsă compoziţia. Se presară parmezan ras sau caşcaval mai gras şi se coace la 180 °C, în cuptorul gata încălzit. Se poate termina bine o aventură care nu l-a scutit de emoţii pe antropologul Vintilă Mihăilescu. „Cînd am ajuns acasă, povesteşte acesta, am simţit irepresibil vocaţia mitocanului român pentru o pereche de mici, pentru a mă regăsi în această nouă ordine culinară a lumii.”