Taxa Robin Hood

Deputații au adoptat pe articole, legea privind ,,taxa pe lux”. Potrivit proiectului, cetățenii care au case, terenuri și mașini cu valoare însumată de peste 900.000 euro, vor achita în fiecare an, o taxă pe lux de 1,25% din valoarea calculată a bogăției. Dacă va trece și de votul final din plenul Camerei, ,,taxa de solidaritate” ar lovi mii de privilegiați, iar la buget s-ar strânge aproximativ 3 miliarde de euro pe an.

Taxa de solidaritate nu este o măsură populistă, chiar dacă poporul surâde atunci când statul român mai ciupește câte puțin din marile averi. Legal dobândite, evident. Un asemenea impozit a fost reintrodus anul trecut în Spania, dar cu un prag de 700.000 euro, în Ungaria vilele sau apartamentele ultra luxoase sunt taxate suplimentar, ba chiar din inima capitalismului, președintele american Barrack Obama a cerut milionarilor să dea înapoi bugetului o sumă cinstită.

Totuși, taxa Robin Hood în varianta românească a fost ,,ciuntită” față de forma inițială. Prin 2010, atunci când a fost propusă, urma să se aplice pentru averi mai mari de 450.000 euro, dar acum, suma, oricum consistentă, a fost dublată. Nu vă îngrijorați, avem destui milionari și în plus nu trebuie să fie neapărat cetățeni români ci doar să dețină pe teritoriul țării terenuri, vile, yachturi sau limuzine de peste 50.000 euro. Cum apartamentele de lux și mașinile ultimul răcnet nu pot fi transferate în conturile din Elveția, Cipru sau insulele Cayman, se pare că taxa de solidaritate poate fi și funcțională. Impozitul pe avere va fi stabilit de către direcțiile fiscale locale, pe baza grilelor aprobate de Uniunea Notarilor Publici, deci, portițe pentru a declara valori sub prețul pieței nu prea mai există. Cel puțin teoretic.

Taxa pe avere poate fi și o minimă compensare pentru impozitele ridicol de mici pe care le plătesc cei care nu duc grija zilei de mâine. La fiecare început de an vedem cozile imense pe care pensionarii le formează la CEC sau la Circa financiară. Pentru birul pe un apartament cu două sau trei camere, românii obișnuiți fac economii chiar și de sărbători, în timp ce privilegiații cu așa zise moșteniri fabuloase de la vreo mătușă sau rudă îndepărtată, plătesc sume derizorii pentru palatele apărute peste noapte.

Taxa de solidaritate readuce în discuție cota unică și polarizarea societății. La noi impozitul de 16% se aplică salariului minim, dar și lefurilor cu multe zerouri, pe când în Danemarca statul ia 60% din câștigul bogaților. De aceea mă gândesc că valoarea de 1,25% din averea probabilă este cam puțin. Adică pentru fiecare milion la buget se varsă doar 10.000 euro. Și mai este o problemă: oare la 500.000 sau la 800.000 euro nu poți fi solidar? Sau poate că acest mărunțiș nu se consideră lux în România?