Taxa de primă explicitare

Primă înmatriculare, a doua, a noua, a douăzeci şi noua – nu contează! Ideea e că statul vrea bani! Cât mai mulţi şi cât mai repede!

“Ultima” – în ordine cronologică – taxă auto, că “noi” or să mai tot fie probabil, va deschide alte dosare, va indigna lume multă... fel de fel şi nu va rezolva nici măcar de-o roată de rezervă problema bugetului!

Necesitatea de-a avea o maşină nu va deveni sub nicio formă lux, ci mai mult ca sigur coşmar, pentru că în ritmul ăsta n-ar mira pe nimeni să apară în scurt timp “taxa de viraj”, “impozitul pe antifurt” ori “birul pe cap de pasager”! Nu se ştie cât se vor mai concentra asupra atelajelor motorizate toate aceste senzaţii, cotaţii şi elucubraţii poluante (sau mai degrabă... purificatoare?!) trăite de sfaturile de taină ale comiţiilor împuternicite cu impunerea imperativelor sociale. E clar însă că propovăduirea bunăstării României prin extorsiune publică nu va înceta să zămislească noi forme de dijmuire!

În consecinţă, ca să nu mai fim luaţi prin surprindere de iniţiative ambigue ce necesită dezbatere publică şi după adoptare, am să propun câteva concepte de taxare, aplicabile tot aşa..., la scară largă, dar cu mai puţine tâlcuri de context.

1. Pe principiul că dacă te-ai fript o dată cu ciorbă, sufli pe urmă şi-n iaurt, “taxa de a doua căsnicie” poate contribui şi la întreţinerea celulei de bază a familiei! Cu cât te-nsori mai des adică, cu atât statul, care ocroteşte familia, va avea mai multe resurse de gestionare a situaţiei. Care situaţii? Păi... în funcţie de temperatura ciorbei!

2. Dacă orice-am face, câinii vagabonzi continuă să se înmulţească într-un ritm superior eradicării flagelului pe bani publici, “taxa pe opţiune” poate împuşca doi iepuri dintr-un foc, soarta fiecărui patruped prins hoinărind fără stăpân pe străzile marilor oraşe putând fi astfel hotărâtă de contribuabili, posibil şi cu strigare: “Nume de cod – Grivei 1 bis, femelă, gri-roşcată cu pete negre, bearcă, stare bună! Cine e pentru eutanasiere? Plăteşte cineva castrarea? Adjudecat! Domnul X va achita la casieria primăriei “taxa pe opţiune”. Rog să se consemneze că exemplarul va fi tratat în consecinţă.”

Şi 3. (Aş putea să continui, dar şi ideile costă, aşa că pentru altele voi percepe o taxă de primă explicitare...) Dacă tot sperăm ca într-o bună zi să trecem la moneda unică europeană, poate n-ar strica încă de pe acum o “taxă de schimb”: cine are un leu în buzunar să plătească de urgenţă contravaloarea lui în euro la cel mai apropiat ghişeu de colectare de impozite, pentru ca la momentul respectiv statul să aibe cu ce să facă inerentele conversii.