Supă chinezească de creveți

„Gospodaru-i domn / Şi la masă-i om ...” iar gospodăria tradiţională românească este un spaţiu bun, curat, domesticit, un loc. Gospodăria tradiţională a românului era o lume, un cosmos, cu pământul şi cu cerul ei, cu munca, avutul şi puterea ei, cu regulile şi sărbătorile ei, cu apărătorul ei - Sfântul a cărui icoană patrona casa şi familia nouă încă din prima zi.

Locul trebuie neapărat îngrădit, pentru a nu fi călcat de orişicine, fie el om, animal sau fiinţă "de dincolo". Gardurile românilor nu ascund, sunt joase, stră-vizibile şi nu opun rezistenţă. Ele însă marchează o limită, un înafară şi un înăuntru; graniţa e întărită cu semnele porţilor (numele sau iniţialele gospodarului, anul construirii, o cruce, un soare, funia, păsări, vrejuri înflorite). Nici unul dintre aceste înscrisuri nu este pus doar ca să "facă frumos", ele apără şi consfinţesc apartenenţa şi încredinţarea locului. Cu alte cuvinte, aşează locul în relaţie cu stăpînul lumesc (gospodarul) şi cu cel ceresc (Domnul). Atunci cînd prin faţa porţii îi trece un străin, romanul dă „bună ziua!”, iar dacă acesta-l ispiteşte, se miră, se scarpină amuzat şi găseşte el o soluţie proprie. Cum ar adapta românul „Supa chinezească de creveţi”?

Are nevoie de 80 grame de tăieţei chinezești (românul are şi el tăiţei de casă şi nu se simte inferior), 150-200 grame de creveţi (13 lei o pungă de la market), o tijă de ţelină, o jumătate de ardei roşu tăiat fideluţe, o ligură de sos de soya, un vârf de cuţit de ghimbir mărunţit, o lingură de oţet balsamic, puţine condimente chinezeşti (găseşte în galantare un amestec de 5 arome chinezeşti).

Se pun creveţii cu 500 ml de apă la fiert, se adaugă ţelina tăiată bucăţele, sosul de soya, condimentele şi se lasă la clocotit 10 minute. Se pune ardeiul şi, la 2 minute dupa el, se pun tăiţeii (să fiarbă doar 3 minute) . Adaugă, spre final, ghimbirul şi oţetul balsamic. Se mai poate asezona cu arome picante.

„Un idealist, atunci când se izbeşte de realitate, e totdeauna mai înclinat decât oricine să creadă că orice ticăloşie e posibilă.” (Feodor Dostoevski)