Strictul necesar

Vrând-nevrând, poate chiar fără să ne dăm seama, de-o vreme încoace ne tot întoarcem (uşor-uşor...) la STRICTUL NECESAR. Unii spun că din cauză că istoria se repetă, alţii - mai simplu - îi spun criză...

„Deschiderea” de după '89 ne-a adus, odată cu multe altele, binefacerile, păcatele şi blestemele consumului, la care înainte doar visam uitându-ne la filme străine, auzind povestirile altora care călcaseră "în afară" sau - pentru cei mai norocoşi - din scurtele experienţe mai mult sau mai puţin accidentale.

Fireşte că, tipic pentru noi, frenezia achiziţiilor a dat uşor în risipă şi-apoi, inevitabil, în prostie – de pe urma căreia şi azi cetăţeni cu situaţii materiale modeste trag ponoasele garsonierei cu 3 televizoare sau a Bentley-ul din faţa căminului de nefamilişti. Dar astea-s alte poveşti, pe care n-o să le spun io aici...

Eu am observat că au revenit (la modă chiar!) reţetele de murături făcute în casă care câştigă teren în faţa borcanelor de tot felul cumpărate, vizitele la atelierele de reparat încălţăminte, umbrele sau... te miri ce şi mai ales târgurile de vechituri. Până şi măria sa "căruciorul de la hipermarket plin-ochi" a căzut în dizgraţie, înlocuit fiind din ce în ce mai abitir de coşul cu STRICTUL NECESAR!

Cine-a apucat însă şi-şi aminteşte vremurile în care sintagma asta era expresia singurului ideal cotidian şi programatic n-ar trebui să aibă probleme. Pentru cei care au uitat ori n-au idee ce presupune STRICTUL NECESAR, voi încerca să arunc săptămânal o privire (ba chiar două) asupra unor lucruri mărunte, care ne umplu viaţa fără să ne dăm seama, pe care poate nu dăm doi bani, sau, dimpotrivă, atâta fac. Lucruri, chestii, treburi mărunte despre care, de regulă, nu ştim mai nimic; ni se pare în schimb cât se poate de firesc să ne folosim, să ne servească sau să beneficiem de ele, aşa încât nu băgăm de seamă importanţa lor: hai s-auzim, are careva idee cine a inventat indispensabilul ac de siguranţă? Sau de când a început să ne deranjeze că se vorbeşte cu „decât” şi-n culcare şi-n sculare? V-aţi întrebat vreodată ce caută volanul pe stânga (sau, după caz, pe dreapta)? Ori... cine-a pus cârciuma-n drum? Astea-s întrebările care mă macină pe mine de când am terminat cu „ce e viaţa, încotro se îndreaptă lumea şi dacă într-adevăr Einstein a fost detronat din poziţia de cel mai cool geniu al omenirii...”

Eu voi încerca să descifrez în fiecare marţi şi joi la “România, împreună”, originea, povestea şi însemnătatea... strictului necesar. Astăzi prima întrebare: