Străinașul

Voi vorbi astăzi despre "străinași" - un derivat al cuvântului străin. Un cuvânt pe care l-am auzit săptămâna trecută de la oameni care se ocupau de recensământul agricol. Aşadar, cei din Mureş aveau o problemă cu „străinaşii”, adică nişte "producători agricoli" sau mai exact, "proprietari de teren agricol plecaţi din localitate". Cam 25% dintre proprietarii de teren din judeţ, zicea autoritatea citată şi preocupată de acurateţea statisticii. Dau să mă uit în DEX să văd ce-i cu diminutivul în cauză. Nu este nimic. Nu e în DEX. Deci e cazul să apelez la "Micul dicţionar academic" – care deşi „mic” este de fapt mai mare decât DEX-ul. Îl găsesc, iar în dreptul lui scrie: "(oarecum) străin". Deci nu e chiar străin, iar "oarecum" e plasat în paranteză. Şi din altă paranteză aflu că este un termen regional şi cu rol de alint. Ce-i drept sufixul "-aş" exprimă ceva la care nu te gândeşti cu mânie, ci mai degrabă cu... tandreţe. Aşadar "străinaşii" aştia nu ar fi chiar ceva rău. Dar de ei şi de problemele puse recensământului agricol se plâng şi cei din Maramureş.

Dintr-o altă ştire, de pe ziare.com, aflăm şi un fel de "definiţie" a "străinaşilor": "cetăţenii cu proprietăţi pe raza unei localităţi, dar cu domiciliul în altă parte". În Neamţ, aceştia sabotează de-a dreptul acelaşi recensământ şi mai au şi aliaţi. Zice un titlu pe realitateamedia.ro că "Străinaşii" şi "stranierii" pun beţe-n roate recensământului agricol. Şi din nou, o definiţie: "oamenii care deţin terenuri şi animale în alte localităţi decât cele în care îşi au domiciliul, ori care pur şi simplu sunt plecaţi în străinătate iar gospodăriile lor sunt goale." Să zicem că am înţeles ce e cu străinaşii şi pot spune că:

1. “străinaşul” e un om (oarecum) străin; nici străin de tot, nici de-al nostru încă; nici înstrăinat, dar nici uşor de găsit.

2. “străinaşul” e un "venetic", adică o persoană venită de altundeva, dar care a dobândit proprietăţi în zonă şi a devenit de-al nostru; aşa că termenul "venetic", cu sensul lui peiorativ, devine inexact;

3. “străinaşul” e unul de-al nostru, cu teren în vatra satului şi în Registrul agricol de pe vremea lu' bunică-su, dar că e plecat în Spania sau în Italia şi, la o adică, ar răspunde şi la numele de "căpşunar". Orice ar fi, un lucru e clar: cel care îţi devine vecin în Registrul Agricol nu mai e pur şi simplu "străin". Iar cel care s-a înstrăinat şi vorbeşte româneşte cu accent, e totuşi doar un „străinaş”...