Specialități olandeze

Van Gogh a avut, probabil, motivele sale atunci când şi-a numit concetăţenii olandezi “mâncători de cartofi”. Călătorii de ocazie vorbesc şi despre supele de legume, mai ales de mazăre, atât de groase încât lingura stă în picioare, ori despre inepuizabilii heringi muraţi.

Porcul, puiul şi vita au parte de un tratament egal în Olanda, doar că în trecut se consuma foarte mult şi carnea de cal. Având ieşire la mare, olandezii mănâncă mult peşte dar şi fructe de mare, țiparul afumat fiind o mare delicatesă în Olanda, servindu-se şi în pieţele de la final de săptămână.

Mulţi îşi amintesc că, acum 30-40 de ani, specialiştii noştri au încercat aclimatizarea vacilor olandeze în fermele zootehnice ale românilor. La ele acasă erau vaci gigantice, harnice şi blânde. În staulele noastre s-au aliat rapid cu văcuţele băştinaşe împotriva programelor de dezvoltare intensivă a zootehniei şi s-au subţiat pe măsura planurilor de alimentaţie raţională. Ce-i drept ne-au rămas în memorie şi câteva gusturi speciale; Gouda si Edam sunt doar două dintre mărcile renumite în lume. O caracteristică olandeză este că brânzeturile şi caşcavalurile de aici sunt doar semimaturate sau maturate. Un proverb olandez spune ca nu exista masă dacă nu există produse lactate.

Hutspot este o mâncare cu cartofi, morcovi fierţi şi ceapă tocată, la care, ocazional, se adaugă şi carne (cârnaţi afumaţi sau bacon); este o mâncare adusă în Olanda de cuceritorii spanioli, care au importat de peste Ocean cultura cartofului.

Stamppot	Boerenkoolstamppot	Snert (Erwtensoep)

Stamppot rauwe andijvie se face din andive crude bătute cu cartofi fierţi şi se serveşte alături de bacon afumat şi ceapă murată.

Boerenkoolstamppot este o specialitate cu varză amestecată cu cartofi, servită cu sos gravy şi muştar, alaturi de cârnat făcut în membrană. Sosul gravy se face din supă de pui sau de legume, 250 ml de vin rosu, 150 ml de unt, 40 g de făină, oregano, cimbru, rosmarin, sare şi piper.

Snert (Erwtensoep) este cea mai cunoscuta supă a Olandei. Este pe bază de boabe de mazăre, foarte consistentă şi densă însă. Se mai pot pune în ea carne afumată sau cârnaţi afumaţi şi se serveşte alături de pâine de secară.

Se spune că cea mai subţire carte de bucate din lume este cea de bucătărie olandeză. Pare o glumă bună, câtă vreme istoria ne spune că Olanda a condus comerţul cu mirodenii în secolul al XVII-lea. Pe lângă aromele locale (ienupăr, chimen, mărar, pătrunjel etc.), olandezii au adoptat şi împrăştiat cu entuziasm pe continent ghimbirul, piperul, cuişoarele, scorţişoara şi nucşoara. Olandezi spun: „Nu există arta de-a deveni ţăran; arta e să rămâi”. Cum ar adapta românii acest proverb? Ar aclimatiza vacile şi cu ţăranii din Olanda?