Sarmale cu crupe

Mâncarea gătită în mânăstirile din Moldova pare, întotdeauna, mai gustoasă decât orice meniu sofisticat din restaurantele de lux. Oare de ce? Niciodată la o mânăstire nu se găteşte doar pentru călugări sau călugăriţe, pentru că sunt aşteptaţi, în permanenţă, pelerini. Unii vin doar ca să se roage iar alţii sunt interesaţi atât de mâncare, cât şi de vinul mânăstiresc.

Dincolo de credinţă, la mânăstire un lucru este cert: pentru bucătărie se folosesc doar produse naturale. Tehnologiile moderne au pătruns şi în mânăstire, dar canoanele se păstrează cu stricteţe. Astfel, se găteste la aragaz şi nu la plită iar când este nevoie se apelează şi la robotul de bucătărie sau cuptorul cu microunde. Totuşi, fiind comunităţi închise, mânăstirile păstrează unele obiceiuri culinare vechi de sute de ani, peste care au suprapus reţete moderne, unele dintre ele de inspiraţie franceză.

Sarmale cu crupe (de la Mânăstirea Cetăţuia) sunt preparate pentru post, dar fiind o mâncare uşoară merită a fi repetată în zilele călduroase de vară. Crupele sunt boabe de porumb măcinate mare, folosite la prepararea unor mâncăruri. Pot fi asimilate cu bulgurul sau cuscus-ul. Boabele de porumb se zdrobesc în râşniţă şi se fac crupe. Crupele se pun la înmuiat în apă calduţă şi, separat, se curăţă ceapă şi se toacă mărunt. Se pune ceapa la călit în ulei şi, când s-a călit ceapa, se adaugă morcov ras. În acest amestec se pun crupele şi pătrunjel frunze tocat. În această compoziţie, care se înfăşoară în frunze de varză sau viţă de vie, nu se pune bulion, pentru că se întăresc crupele. În vasul în care se fierb sarmalele se aşează, pe fund, frunze de varză, peste care se pun crenguţe de cimbru şi leuştean, precum şi 2-3 foi de dafin. Se aşează sarmalele şi, deasupra lor, se pune bulion. Sarmalele se fierb la foc mic, cam 15 minute, după care se ţin la cuptor.

Se spune că la Mânăstirea Cetăţuia bucătăria este exotică și tradiţională în acelaşi timp, iar oaspeţii veniţi pentru rugăciune se pot delecta şi cu mâncare de bob sau salată de ţelină cu maioneză de post, o supă-cremă delicioasă şi, la desert, câteva prăjituri de post.

„Asta mă frământă – spunea economistul, omul politic şi scriitorul Varujan Vosganian – cum s-ar putea ca între cele două lumi să nu trebuiască să traversezi ?” Corect! Până şi traversarea pe trecerea de pietorni a devenit la noi o problemă de viaţă şi de moarte.