Salata Waldorf cu nuci

Spune-mi ce-au mâncat strămoşii tăi, ca să-ţi spun cine eşti. Pe acest principiu „Salata Waldorf cu nuci” lansată de „Costăchel – Revista virtuală de gastronomie reală”, ne trimite la o istorie care ridică în ochii noştri bucătăria străbunicilor americani.

Istoria spune că salata asta a fost inventată cândva între 1893 şi 1896, la Hotelul Waldorf, din New York, de Oscar Tschirky, cel care îndeplinea acolo funcţia de maître d’hotel. Şi salata a ajuns repede foarte populară, devenind, în plus, un simbol al calităţii, drept pentru care a fost inclusă şi de compozitorul Cole Porter în cantecul sau „You’re the Top”. Atît de sonoră a fost faima acestei salate, încât a apărut şi în Albumul Literar Gastronomic scos de revista Viata Românească, pe la înxeputul sec. al XX-lea. Cantităţile necesare unei „Salate Waldorf cu nuci” erau următoarele: 600 g mere, 300 g ţelină, 200 g nuci, 200 g maioneză. Merele se curăţă şi se taie cuburi, ţelina se curăţă deasemenea, nucile se pisează uşor sau se taie bucăţele. Se amestecă toate cu maioneză şi cu asta basta. Se serveşte aşezată pe frunze de salată verde.

Nu trebuie însă pierdute din vedere câteva mici amănunte. Folosiţi nişte zeamă de lămâie ca să frecaţi merele şi ţelina, să nu se oxideze. Nucile noi aduc un rafinament special. Despre nuci, reţeta lui Oscar nu suflă o vorbă, ele apar mai târziu, George Rector consemnându-le pentru prima dată în cartea sa The Rector Cook Book, apărută în 1928. Însă, variante nenumărate aparţin modernității neliniştite; maioneza a ajuns să fie amestecată, în proporţii egale, cu iaurt, sau chiar să fie înlocuită cu totul de acesta. Mai apar uneori şi strugurii (alteori stafidele) după cum, pentru a obţine o salată mai săţioasă, se adaugă bucăţele de piept de pui (sau de curcan) fiert. În loc de ţelină-rădăcină se poate folosi uneori şi ţelină verde, după cum zeama de lămâie poate fi înlocuită cu zeamă de portocală, iar merele cu pere, grapefruit, curmale şi câte mai pot fi cuprinse de o imaginaţie debordantă.

Balzac spunea că „Hoinăreala e o ştiinţă, e gastronomia ochiului”. Din nefericire, avionul este un fast-food la modă pentru turistul de azi.