Salata de paste cu anşoa

ANŞOÁ (fr - anchois ) este acel peşte mic care trăieşte în Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic. Francezii şi spaniolii sunt cei care ne-au inspirat să pigmentăm mesele de la început cu aceşti heringi (sau hamsii sau şprot sau sardele), filetate, conservate mai întâi în saramură, apoi în ulei.

Fiind peşti mici, cu multă grăsime, se mănâncă direct la aperitive, sunt garnitură pentru canapele şi pizza sau ca ingredient în diverse salate sau sub formă de pastă sau unt de anşoa pentru uns tartine sau sandviciuri. În Europa, Spania şi Franţa se întrec în pescuitul lor în Mediterana şi în Gloful Biscaya sau Gascogne, în porturi cu nume sonore: Saint-Tropez, Fréjus, Saint-Jean-de-Luz, Hendaye La Turballe, Sables-d'Olonne, Saint-Gilles-Croix-de-Vie.

„Salata de paste cu anşoa" de pe „Caietul cu reţete vechi şi noi" este o deschizătoare clasică de poftă de mâncare pentru un dejun pretenţios de vară sau pentru o cină cu băuturi fine. Conservele de anșoa sunt cam scumpe, dar magazinele cu delicatese ale grecilor din Bucureşti sunt o soluţie mai abordabilă.

Începeţi cu ardei rosu, măsline, câteva suviţe de anşoa (doar câteva pentru că sunt foarte sărate) şi un sos de ulei de măsline cu zeama de la o jumătate de lămâie la care puneţi foarte puţin usturoi tocat marunt, poate şi câteva picături de ketchup. Pastele se fierb după gustul personal (6-10 minute) se scurg şi se pun în castronul pentru salată, pe fundul căruia se află deja sosul. La rândul lor, integraţi ardeiul roşu kapia, fileul de anşoa şi măslinele.

Pentru a expedia cantitatea de anşoa cumărată faceţi şi o „Pizza cu anchois şi roşii uscate", o variantă ceva mai... "înţepătoare", în care fileurile de anchois şi roşiile uscate la soare se împrietenesc la cataramă peste blatul clasic.

"Dacă un strop de funingine îţi cade în supă şi nu mai poţi să-l scoţi, amestecă bine supa şi o să-i dai un gust franţuzesc", spunea Jonathan Swift, un englez păţit după atîtea mese aventuroase în compania lui Gulliver.