Relocarea

Ca „locaţia” să nu se plictisească, a apărut, din aceeaşi familie şi „relocarea”. Deşi probabil că nu va avea acelaşi succes ca „locaţia”, cuvânt devenit mult mai cunoscut cu sensul nou dobândit de „amplasament” decât cu sensul din DEX, acela de „chirie, închiriere”.

RELOCAREA nu va întâmpina însă dificultăţi din partea noastră, a vorbitorilor. Nu, noi suntem în stare să îmbrăţişăm cu entuziasm inovaţia. Doar că SENSUL nu-l ajută chiar atât de mult! Pentru că, deşi îşi găseşte locul prin tot felul de texte şi contexte, statutul lui este încă de cuvânt cu sens tehnic. E drept că „relocarea fiind ea parte a unui proces global” şi „demers de luat în calcul pe timp de criză” – cum aflăm la o căutare rapidă pe Internet – nu e nici un cuvânt... DE OCOLIT! Mai mult, el exista, ca şi LOCAŢIE, numai că avea alt sens. Iar asemănările dintre cele două nu sunt nici puţine, nici întâmplătoare. Împrumutate din limba franceză, ele erau chiar mai înrudite, de vreme ce în Micul dicţionar academic îl găsim pe „relocaţie” – cu varianta „relocaţiune” – definit ca „reînchiriere”. Iar sensul cel nou, împrumutat din limba engleză, ca şi sensul cel nou al lui LOCAŢIE, are legătură cu „mutarea unui AMPLASAMENT”, în situaţii speciale. Şi ACEST SENS, folosit frecvent în lumea afacerilor, chiar nu avea echivalent în limba română, deci poate fi invocat în favoarea lui, argumentul conciziei, de exemplu. Dacă nu l-am folosi pe el, ar trebui să apelăm la o sintagmă de genul „şi-a mutat afacerile în altă parte a lumii”.

Dar pentru că este rudă atât de apropiată a lui „locaţie” şi pentru că îi copiază atât de mult comportamentul, nu se putea să nu-l imite şi în ceea ce priveşte EXCESELE. Pentru că, da, problema apare când ajunge să migreze în limbajul familiar şi lumea uită că în limba română există şi verbul „A MUTA”. Aşa că „relocarea scaunului dintr-un colţ în altul al camerei” este din aceeaşi poveste cu exprimarea „stai locaţiei!” Iar înainte de a mă acuza că exagerez, căutaţi şi dumneavoastră câteva exemple.