Pubela

Chiar dacă trebuie să împrumutăm cuvinte noi ca să nu fim nevoiţi să reinventăm roata de fiecare dată când mai apare câte un obiect, parcă niciodată nu ne obişnuim cu ele aşa uşor. Şi nu neapărat pentru că nu sunt de-ale noastre, româneşti. Ci pentru că sensul ne este mai neclar şi simţim imboldul de a le combina cu alte cuvinte, eventual cu unele care ne sunt familiare. De exemplu, “pubela”.

De multe ori ea nu e doar o simplă “pubelă”, semn al civilizaţiei, vopsită adesea într-un verde ecologist, ci este “pubela de gunoi”. Iar acesta este o combinaţie care nu are chiar niciun rost. Poate şi pentru faptul că dacă tot am împrumutat cuvântul “pubelă” din franceză, măcar să ne… debarasăm de banalul şi sugestivul “gunoi”. Şi oricine poate afla din DEX că “pubela” este definită ca “recipient portabil pentru gunoiul menajer”. Adică e clar că e numai şi numai pentru gunoi! Deci nu e … potrivită şi pentru altceva ca vechiul şi utilizatul cu scop casnic “coş”. Pubela e doar pentru gunoi, în timp ce doar “coşul de gunoi” e pentru gunoi! Pentru că, da, mai avem coş de rufe, coş de fructe, coş de cumpărături, ba chiar şi un coş zilnic. Aşadar nu e nevoie să reinventăm pubela şi s-o facem sinonimă cu al nostru “coş”, pe principiul că tot un recipient este şi unde merge coşul merge şi pubela… Eu totuşi n-am văzut pe nimeni să meargă… cu pubela la piaţă!