Prietenii nu știu de ce

În România, publicitatea are încă rol de informare. Acesta este stadiul recunoscut chiar şi de studii comandate de marii investitori în domeniu şi, surpriză, deturnate de specialiştii noştri în domeniu, publicitarii. Ce înseamnă asta? Că, de la străinii care ne dau nouă carne, lapte, brînză, ouă, piaţa românească absoarbe informaţii şi are nevoie să înţeleagă pe ce dă banii, ce beneficii imediate îi aduce un produs, cum îi este de folos. Pe banii acelor străini, publicitarii noştri ne propun mârle dispuse să oprească trenul după prima înghiţitura de schnaps, să-şi toarne basculante cu nisip în cap sau să-şi lase să crape copiii la săpatul gropilor, fără cartea de fizică de a 5-a.

În Germania, de exemplu, există mărci de margarină în ale căror reclame nu vezi decît doi tineri făcând dragoste, urmând ca pe final să ţi se înfăţişeze caserola renumitei mărci, plus sloganul "Pentru simţuri". Nu ne seamănă. Pe eroii noştri simţurile îi împing la farse amicale (vorba vine), farse la adresa părinţilor, rudelor, prietenilor, vecinilor şi la o duşmănie neîmpăcată prin educaţie, din profunzimile cărora nouă ni se tot scumpesc morcovii de Paşte, iar la ei, la nemţi, se ieftinesc.

În serialele de educaţie gastronomică importate din Grecia, Ungaria, Turcia, Canada, Gemania, Franţa şi Anglia, maeştri lor oficiază tăierea cepei ca la o slujbă de duminică, în timp ce duduile noastre din bucătărie îşi arată sânii, şoldurile şi unghiile pictate, iar ai noştri guralivi „chefi” par a trudi la logoped perpetuu. Degetele lor încă mai duc cadenţa şi spiritul catrenelor lui Păstorel, mintea lor pare topită de eterne corigenţe.

Să ne căutăm salvarea din cuvinele tipărite cu rost de Constantin Bacalbaşa şi Radu Anton Roman, pe care simţurile noastre le acceptă şi vintrele noastre le digeră cu recunoştinţă.

Facem un „Borş de leurdã”, de vreme ce Radu Anton Roman spunea : “În Prahova, Argeş, Vâlcea, am întâlnit des buruiana asta. Ciorba corespunzãtoare se simte (trãzneşte!) de la poarta mânãstirii, iar vântul îi poartã miroasele subtile pe o suprafaţã restrânsã numai la careul Sankt-Petersburg, Paris, Gibraltar şi Ulan-Bator”. Ce umor!

Se curăţă doi cartofi, se taie cubuleţe, se pun la fiert în 2 litri apã cu sare, timp de 10 minute. Se pune separat borşul la fiert. Se toacă o legătură de ceapă verde. Se taie fideluţă o farfurie de foi de leurdă proaspete (leurda e un fel de usturoi sălbatic). Se bate oul cu un pahar de smântână. Se pun peste cei doi cartofi leurda, ceapa, se mai lasã pe foc, acoperit, un sfert de orã. Se adaugã borşul şi se dă în câteva clocote. Se toacã leuşteanul. Se sărează, pipereazã, se presarã leuştean. Se drege cu smântânã şi ou. O merităm! Prietenii nu ştiu de ce …