Postul Crăciunului (II)

Postul complet este atunci când un creştin îl ţine nu numai în plan fizic, material, trupesc, ci, mai ales spiritual. În post se intensifică regimul de rugăciune, de interiorizare şi de meditaţie asupra textelor duhovniceşti. Se produce un transfer de energie de la preocuparea către materialitate la o preocupare mai înaltă, către lumea spirituală. Această preocupare produce, de fapt, o reechilibrare a fiinţei umane, o reechilibrare în raport cu Dumnezeu, cât şi în raport cu semenii, spunea părintele Nicolae Dascălu, consilier patriarhal.

În post există totdeauna o dorinţă de împăcare cu cei cu care ne-am certat, care ne-au greşit sau cărora le-am greşit. Experienţa arată că postul aduce mai multă bunătate, pentru că cel care posteşte are totdeauna o cale către celălalt, aşa cum spun Părinţii Bisericii din vechime. Referindu-se la aspectul terapeutic al postului, părintele Dascălu spune că "este bine să nu uităm de faptul că fiecare dintre noi avem datoria de a ne reâmprospăta fiinţa". Părerea sa este că postul nu-i doar o simplă terapie pihico-fizică, acest exerciţiu fiind profund ancorat în istoria mântuirii neamului omenesc: "Atunci când omul transformă asceza lui, primenirea şi însănătoşirea lui fizică în ascensiune spirituală, către Dumnezeu, postul îşi găseşte un ţel. El are o ţintă dincolo de lumea aceasta. Postul are atât o semnificaţie teologică, simbolică, cât şi una intelectuală cu trimitere la relaţia între trup şi suflet".

În amintirea marelui căutător în memoria bucătăriei românilor, Radu Anton Roman, să postim cu acest „Praz umplut”. Se pregăteşte prazul. Partea albă se taie bucăţi lungi de-un deget şi se scoate miezul, lăsând coajă una-două foi. Miezul se toacă precum varza. Se toacă şi ceapa, se pune la călit în ulei, împreună cu o parte din miezul de praz. Se rad morcovii, ardei graşi şi ţelina, apoi se adaugă la ceapă. După ce şi-au schimbat culoarea şi şi-au lăsat apa zarzavaturile, se coace un pic şi orezul. La urmă se potriveşte umplutura de sare şi piper, se drege cu ce mai e - pastă roşii şi ardei, verdeaţă tocată - şi se umple prazul. Se pune ulei în cratiţă, se face pat de praz tocat, se potrivesc în culcuş bucăţile de praz şi se presară cu cimbru şi foi de dafin. Se toarnă sosul, se pune la cuptor încins, dar cu foc mărunt, cu cratiţa acoperită, cam un ceas, apoi se descoperă, să se şi rumenească.

„De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul creaţie literară, muzicală, filozofică, leşin de râs”, spunea Petre Ţuţea.