Pedeapsa cu moartea

Aplicată încă din Antichitate chiar și pentru abateri minore sau delicte de opinie, utilizată discreționar în Evul Mediu și transformată în instrument de represiune pentru opozanții regimului comunist, pedeapsa cu moartea pune în balanță valorile fundamentale ale umanității. Dacă în Europa această formă radicală este interzisă inclusiv în situații de război, în Statele Unite ale Americii se aplică doar pentru cazurile foarte grave iar în China, numărul condamnaților la moarte este ținut secret, în ciuda presiunilor internaționale. În aceste cazuri problemele de cultură, tradiție, conjuncturi politice și economice sunt la fel de importante precum efectul preventiv urmărit.

Frica păzește bostănăria, spune o vorbă din popor dar nenorocirile sunt rătăciri de moment care nu mai țin cont de urmările penale. Armele albe, și cele de foc, gelozia sau răzbunarea, sunt slăbiciunile ființei umane, dar foarte periculoase în mâinile unor dezaxați. Pentru astfel de indivizi care își pierd cumpătul, contează doar prezentul nu și ce se întâmplă după faptă. Și cum nici un caz nu seamănă cu altul, se poate aluneca spre un precedent periculos: dreptul judecătorilor de viață sau de moarte. Iar pentru erorile judiciare timpul nu mai poate fi dat înapoi. Totuși, un sondaj realizat acum 2 ani ne arată că peste 90 la sută dintre români ar fi PENTRU REINTRODUCEREApedepsei cu moartea. Dar justiția se face mai mult la televizor decât în sălile de judecată, sloganul moarte pentru moarte devine simplu și seducător dar ne aruncă cu 160 de ani în urmă, atunci când la Izlaz, în 1848 revoluţionarii români cereau desființarea pedepsei capitale. Prima Constituție a României moderne, cea de la 1866, abolește această practică dar regimurile de dictatură autoritară precum cel carlist și comunist s-au folosit de acest instrument pentru a-și elimina adversarii. Şi poate cel mai important argument: într-o ţară care se declară creştină, încălcarea poruncii Biblice: ,,SĂ NU UCIZI” anulează rolul statului, acela de a corecta abaterile de la valorile pe care le promovează. Iar uciderea unui infractor poate da satisfacţie pe moment, dar cred că închisoarea pe viaţă este o pedeapsă mult mai cruntă. Şi până la urmă trebuie să dovedim că suntem mai buni şi nu recurgem la aceleaşi mijloace.