Păzea, Europa, că venim!

Păzea, Europa, că venim! Suntem cu 10 kilometri mai aproape de visul unei naţiuni care a ajuns să se bucure ca pe vremuri şi de-un capăt de aţă – poate-şi mai aminteşte cineva că înainte de 89, marea provocare oferită de statul la coadă nu era CÂT IEI ci DACĂ APUCI!

“Am mai făcut 10 kilometri de autostradă – poate om apuca în viaţa asta s-o vedem şi gata”, ne-am putea spune, ca să dăm, cât de cât, importanţă evenimentului. Da' oare nu ne-mbătăm cu apă rece? Că mustăceam când auzeam că primul tronson al autostrăzii Transilvania avea 40 de Km... Acum, când al doilea măsoară 10, nu e cam de râs?!

Am totuşi o mare nemulţumire. În avântul primăvăratic al mijlocului de noiembrie, la mine-n bloc s-a rezolvat problema celor trei trepte roase de vreme dintre etajele 2 şi 3. Şi? Pe cine a interesat? Am fost doar noi – Mitică de la doi, tanti Nuţi de la trei, madam administrator şi cu mine! Nu tu preşedinte de asociaţie, nu tu vice, sectorist, nimeni... Păi noi ne zbatem în anonimat şi prin ţară se urnesc munţii din loc?! Halal! Bine măcar că se-ntâmplă piatră cu piatră, că dacă făceam 1000 de kilometri, am fi tras o chermeză cu tot Consiliul Europei, şefi de stat şi de guvern şi câteva soboare de preoţi... Da' cine ştie, poate în curând o să ajungem să sărbătorim şi metrul, nu kilometrul!

Miniştrii cu alai, primari cu tricolor, lume, timp şi voie bună – cam aşa s-a consumat în week-end inaugurarea celui mai mic tronson de autostradă – 10 Km, definit de regula “mai bine mai târziu decât niciodată”. Mai lipseau doar majoretele, căluşarii şi fanfara militară! Poate la următorul tronson, deşi nu-mi place să dau idei...