Paște sau Paști?

E adevărat că ceea ce e scris rămâne! Iar ceea ce rostim greşit poate trece adesea neobservat. Şi e normal să se întâmple şi aşa, că doar nu suntem nişte roboţi... Şi până la urmă „să aibe” chiar atâta importanţă?

Nu ştiu, dar cât de atenţi aţi fost chiar în acest moment pentru a-mi atrage atenţia că se spune „să aibă”. Da, „să aibă” este corect, cu „ă” nu, cu „e”. Cum la fel de corect ca „să aibă” este „abia”, nu „abEa”. Problema e că luaţi de val şi având la îndemână veşnica scuză a lipsei de timp putem să şi scriem aşa. Că aşa ne-am învăţat de când cu modalităţile rapide de a transmite frânturi de gânduri, fraze, conversaţii... via Internet. Cel mai adesea de la „servici”, cum zice toată lumea, că e mai scurt şi doar n-o să ne consumăm din timpul de lucru să spunem şi să scriem „serviciu”.

Tehnologia pusă în slujba comunicării instant poate deveni uşor o sursă de tot felul de greşeli scrise şi rostite, pornind de la încifrări şi prescurtări. În aceste condiţii, a trimite un e-mail poate deveni ceva aproape la fel de elaborat ca a compune o scrisoare. De fapt, acesta este chiar scrisoarea vremurilor noastre. Şi de aceea sper că, în acest context, cei mai mulţi dintre dumneavoastră scrieţi „să aibă”, „abia”, „serviciu” sau „vehicul”. Dar n-ar fi totuşi rău ca şi în propoziţiile şi frazele rostite, sunetele limbii române să se audă doar acolo unde le este locul! E drept că în unele cazuri lucrurile sunt puţin mai complicate. Ca în cazul lui „I” la finalul numelui sărbătorii de care ne pregătim în aceste zile: adică, Paşti!!!

E drept că în DOOM 2 apare şi forma „Paşte” indicată ca fiind un singular. Dar originea latinească, sensul şi tradiţia pledează pentru forma „Paşti”. Mai ales dacă, mergând pe firul istoriei limbii, împreună cu marele lingvist Alexandru Graur, descoperim că şi forma „Paşte” era la origine tot una de plural. În acest caz nu e vorba aşadar numai de cum pronunţăm! E vorba de ceva mai mult decât... puţină gramatică chiar.