(O)POZIȚIA României
Comentariu de Costin Enache
Articol de Costin Enache, 22 Martie 2011, 11:09
Sigur că situaţia din Libia şi dezastrul din Japonia sunt în centrul atenţiei mondiale şi evident că trebuia să dăm şi noi impresia că ne pasă; dar, hai s-o spunem pe-a dreaptă, am tot avut de vreo săptămână-ncoace şi alte cestiuni arzătoare la ordinea zilei, aşa că media şi-a conceput un soi de desfăşurător cotidian cu care să împace cumva şi capra cu varza, şi opoziţia cu condiţia ei în Parlament, şi Puterea cu sondajele la zi, şi mai ales pe moni cu irinel ori pe oana cu pepe! Ba a mai apărut şi-o marotă cu iz de ipohondrie militaro-conjuncturală, asta în timp ce unii tot încearcă să desfiinţeze frontierele iar alţii încă mai au indigestie după ce acum o săptămână un zevzec bugetar, care visează plutoane secuieşti şi nu-ş' ce batalioane ori gărzi maghiaro-sensibile, a spânzurat în public o păpuşă.
De-alaltăieri se dezbate-n presă lipsa de poziţie a României în problema libiană. A spus-o clar preşedintele – ţara noastră nu-şi PERMITE deocamdată să aibă vreo poziţie – şi de-aici potopul: „Cine suntem şi încotro ne îndreptăm?”, „Cum putem noi, buricul pământului, să nu dăm măcar cu băţul printre gard?”, „Ce-o să zică lumea?” – sunt doar câteva întrebări retorice care-i pun pe jar pe marii gânditori de budoare TV. Şi-apoi, ce-om fi pierdut de data asta: o bună ocazie de a tăcea, sau de a vorbi? Că uite, fix de-aia nu puteau să doarmă alde Obama, Sarkozy, Ghaddafi ori... Majestatea Sa! Cum care? Oricare... Adevărul e că nu suntem noi în stare să accesăm un fond european acolo, ce să mai visăm la luări de poziţie ori implicări în context mondial. Ce zice NATO – aia e!
De fapt ideea că România n-are nicio poziţie e o falsă impresie, indusă probabil de uşoara bunăstare de dinainte de criză! Ţara noastră şi-a asumat cu surle şi trâmbiţe în piaţa Universităţii POZIŢIA DE DREPŢI în faţa Alianţei Nord-Atlantice încă din '97, când a venit Bill Clinton la Bucureşti după summit-ul de la Madrid să ne spună că pentru aderare trebuie să mai aşteptăm. Singura diferenţă dintre atunci şi acum e că pe vremea aia încă ne pregăteam de eclipsă, iar azi am început deja să ne obişnuim cu întunericul...