Manele la aer curat

Cine n-a dat năvală-n parc în primul week-end cu adevărat primăvăratic al preamultburzuluitului început de an 2010, a dat buzna unde-a văzut cu ochii afară din oraş.

Grătarele au sfârâit la lizierele pădurilor sau chiar în inima lor, arterele Bucureştiului au fost mai pustii ca-n ziua de Crăciun (deşi locurile de parcare lipsesc în continuare cu desăvârşire), iar bălţile de primprejur au fost în sfârşit populate; nu cu peşte, cine-i nebun să bage bani în puiet din moment ce măcarjumătate dintre invadatori vin doar pentru aer curat... Şi pentru grătar. Şi pentru manele. Şi pentru “ăia micii”. “...Bine, o luăm şi p-a bătrână...”

Consimt la indignarea pescarilor amatori care nu mai au loc pe malul gârlei de troglodiţi guralivi, cu neveste petrecăreţe şi copii războinici – o specie malignă, care lasă-n urmă deşeuri mai mari şi mai variate decât o centrală nucleară. Cine-a reuşit totuşi să ia câţiva baboi a plătit taxă cât pentru un rechin şi-a plecat acasă cu creierii varză de sorinei şi alte minuni de aur, guţe şi alte mezeluri fantastice sau te miri ce bursuci şi alte jivine de pe la Caransebeş ori Vâlcea.

În scurt timp începe prohibiţia; pentru pescari însă pe bălţile României e deja în vigoare; poluatorii au liber tot anul...