Mâncare de bame

Bamele devin plantă de cultură cu 2.000 de ani înainte de Hristos. Fructele acestei plante se consumă când sunt tinere – în salate (crude ori marinate), sau gătite cu ceapă, roșii, ardei sau porumb. Cele bătrâne au învelişul tare, fibros, cu multă celuloză.

Bucătarii japonezi sunt marii fani ai bamelor. Aspectul lor inspiră şi poeţii gastronomi, deci au primit o denumire poetică - degete de domniţă. În Egiptul antic, seminţele de bame erau prăjite, măcinate şi folosite în loc de cafea, obicei păstrat şi astăzi. Puţine gospodine le cunosc secretele de pregătire. Astfel, dupa ce au fost alese şi spălate, se taie codiţa bamelor în aşa fel încât să se ia foarte puţin din păstaie, să nu se deschidă şi să se zdrobească la fiert. Mai bune sunt bamele tinere, fragede, dar în acelaşi timp suficient de tari. Se pot verifica rupându-le în două. Cele care se rup uşor vor face mâncarea gustoasă.

Bamele se păstrează în frigider, într-o pungă de hârtie. Congelate, rezistă o perioada mai indelungată, până la un an. Cand fierb bamele, coaja lor elimină un suc mucilaginos. Pentru a evita acest neajuns, 1 kg de bame se fierbe într-o jumătate de litru de apă clocotită cu 1/2 l de borş sau într-un litru de apă, cu 50 ml de oţet şi o linguriţă de sare. Se limpezesc de mai multe ori în apă rece, până când se curăţă de substanţa mucilaginoasă, apoi se gatesc. Pentru a le menține culoarea verde, nu le prepara în vase de aluminiu.

Bamele sunt bogate în vitaminele A, B și C, potasiu, fier și calciu şi produc puţine calorii. Sunt bogate în fibre, care ajută la reducerea colesterolului și la prevenirea cancerului de colon și de rect.

Mâncarea de bame se face dintr-un kg de bame proaspete, 3 cepe, 500 g roşii, o ceaşcă de borş, o linguriţă de făină, o linguriţă de zahar, 3 linguri de ulei şi sare. Se taie codițele şi se opăresc cu borş îndoit cu apă, în care se lasa 15 minute. Se rumenesc în ulei cepele tăiate mărunt, se presară făina, se stinge cu apă, se adaugă roşiile date prin răzătoare, zahăr, sare şi bamele. Se lasă să fiarbă la foc mic.

În Egiptul antic, seminţele de bame erau prăjite, măcinate şi folosite în loc de cafea, obicei păstrat şi astăzi.

„Femeile pot reda acel patriotism care te face să verşi o lacrimă atunci când vezi pavilionul ţării tale”, spunea un preşedinte de ţară. Dar şi bamele lăcrimează, nu-i aşa !