Mai

Ce probleme pune… MAI? Printre altele şi numele lunii în care de abia am intrat. Dar nu cu acest sens pune probleme acest cuvânt monosilabic. În DEX scrie negru pe alb că este vorba de „a cincea lună a anului, care urmează după aprilie; adică florar”. Vă mai aminteaţi probabil şi denumirea populară, deci nici asta nu ar fi o problemă.

Dar unii dintre dumneavoastră în mod sigur ar fi tresărit dacă spuneam „mai vă amintiţi care este denumirea populară a lunii mai?” Pentru că acest „mai” – denumit în gramatici semiadverb – este cel care poate strica frumuseţea unei fraze. Mai ales a frazelor rostite, pentru că mai ales atunci când vorbim liber are el talentul de a se băga în faţă, de a o lua înaintea negaţiei şi a tuturor pronumelor şi auxiliarelor întâlnite în cale. Când, de fapt, conform etichetei, el ar trebui să stea în imediata apropiere a verbului. De ce? Pentru că aceasta e regula: când este intercalat în structura formelor verbale compuse sau când stă lângă un verb precedat de un pronume, el trebuie să fie trup şi... sens alături de verb. Nu o fi neapărat logic, dar este simplu de ţinut minte. Pentru că „poate mai ne întâlnim” o fi o frază perfect inteligibilă! Dar „poate ne mai întâlnim” este singura exprimare corectă şi elegantă. Pentru o întâlnire doar avem nevoie de o ţinută la patru ace...

În rest, toate bune şi frumoase, luna mai a început promiţător din punct de vedere meteorologic, aşa că putem spune că e mai cald decât ne-am aştepta folosind acelaşi cuvânt scurt în structura comparaţiei. Şi mai putem adăuga şi faptul că tot "mai" denumeşte şi o unealtă „în formă de ciocan (de lemn), care serveşte la bătut, îndesat sau nivelat”... DEX-ul este larg la inimă cu această combinaţie minusculă de litere... Iar acum de aşteptat este să vă spun că ne mai auzim şi săptămâna viitoare.